5,468 matches
-
Poeme > Meditatie > CU SAU FĂRĂ CUVINTE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1722 din 18 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Prin despărțiri perene, mai spunem un „Hello”, Ne-mpleticim silabe-n jargoane sau argou, Și tulburați de limba vibrând necunoscut, Ne chinuim ca lupii cu mieii la păscut. Ne mai lovesc cuvinte, tăișul lor e dur, Chiar „te iubesc”, azi sună sentențios, obscur, S-articulăm noi fraze ne pare-obositor, Deci hibernăm și vara-n fidelul monitor, Căci tastele ne poartă
CU SAU FĂRĂ CUVINTE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343946_a_345275]
-
prin care simt căldura așternutului și mirosul de ceară veche?” În acel moment, o pătrunse o senzație fasciantă de înălțare, șimțea diafanul goliciunii trupești cum o învăluie în suflul unui zbor apoteotic. Încerca din răsputeri să-și controleze teama de necunoscut, mai ales că o parte din ea îi confirma că experimenta tocmai cunoscutul. Odată cu frica ce îi poseda interiorul își simțea trupul din ce în ce mai greu, sub presiunea unui nimb fatalist, de care nu se putea desprinde. Căzu. Își văzu brațele cum
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
CLOȘCĂ, Coriolan PĂUNESCU, Alina Beatrice CHEȘCĂ, Marius HRISCU, Cristian SANDACHE, Ionel PINTILII, Victor MORARU, Gheorghe BOBÂNĂ, Andrei DUMBRĂVEANU, Eugen CARAGHIAUR, Mirel Dumitru POPA, Maria MINA RUSU, Ioan DĂNILĂ, Zanfir ILIE, Nicolae DOBROVICI BACALBAȘA, Catinca AGACHE, Constantin FĂTU, Ana CĂLIN, alături de necunoscuții la vremea startului Romică BĂLAN, Cătălin și Andrei ANTOHI, Ștefănuț și Iulian PRODAN, Ciprian GANEA, Anton STANCIU, Marcela BARBU, Ștefan NICA, Ion ZAHEU, Marius CIOAREC, Sebastian GOLOMOZ, Vera CRĂCIUN, Aida ZAHARIA, Corneliu STOICA, Lucian Diaconu SOLOMON, Stan GRĂDINARU, Cristian BEJENARU
BAREM TACI DIN SONERIE, NU O FACE PE-A PROSTUL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342741_a_344070]
-
artă atât de subtilă, de înaltă, de elaborată, încât își disimulează integral mijloacele, procedeele, lăsând la vedere, și în viguroasă acțiune, numai efectele”. (Eugen Dorcescu). Din păcate, cu toate eforturile depuse pentru a ajunge esența, întâmpină o rezistență acerbă din partea necunoscutului, misterul primei deveniri rămânând neelucidat. De aici și nostalgia după închipuitul Eden pierdut, după locul unde Dumnezeu te tratează ca pe un egal: învăluit în lumină și fericire nemărginită. Personajele nu devin „sclave” ale miturilor, nu ajung în pragul disperărilor
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
că sunt oameni care au observat prea îndelung și prea adânc cât de complicate sunt procesele lăuntrice pentru a nu cere înainte de toate cel puțin un lucru celor exterioare: simplitate”. În întreaga scriere există și o teamă, teama de ceva necunoscut, de lucruri care își vor pierde magia, dacă, asemenea unei „fata morgana”, personajul nu dipare la timp, înainte ca următoarea clipă să-i distrugă universul ideatic, abia creat. „Nu cumva ne e prea teamă că ne pierdem? Eu trăiesc cu
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
a destinului o adiere de vânt în anotimpurile vieții un semn de întrebare un semn de exclamare zâmbet ironic pe buzele scepticului uragan de întrebări șoaptă de speranță nimic nou, nimic vechi banal prin rutină original prin existență trecător prin necunoscut câte puțin din fiecare prea mult din toate mă aflu aici o ființă, un punct în infinit ... un om. Cu ce scop, oare? Camelia Constantin noiembrie 2015 Referință Bibliografică: Un scop? / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1781
UN SCOP? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342863_a_344192]
-
în Canada de către fostul iubit. Era o zi importantă pentru Titi. Tocmai primise repartiție în învățământul superior și...își făcea planuri serioase cu această fată pe care o îndrăgise. Dar ghinionul...Viața este imprevizibilă, mereu aruncând în cărarea vieții acel „necunoscut”, acea încercare dureroasă, adesea. Ce mai rămânea de făcut? Bagajele și plecarea către Tulcea, renunțând la o repartiție atât de tânjită de cei mulți. Dar oare cine poate așeza o stavilă împotriva destinului, împotriva pașilor purtați de o forță necunoscută
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
sau, măcar, să se bănuiască, vacuitatea din spatele eșafodajului iluzoriu ce se dădea drept realitate. Încât, brusc, singura certitudine pare a fi eul însuși. El, personajul, eul, zămislitorul propriei lumi. De pildă, Vatmanul din Luna și tramvaiul 5, terorizat de un Necunoscut, a cărui apariție subminează și demolează contingența dură, dar stabilă, în care își ducea zilele. Acum, misterul, abisalitatea nebănuită a “realității imediate” modifică profund viața sărmanului ins, care, fascinat de noua înfățișare a tramvaiului, a stațiilor, a traseului, a vieții
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
se găsea copia sa fidelă și opri în clipa când nu mai rămăsese decât imaginea lui. Ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic. Ușa unui vagon - vatmanul nu știa care vagon, al cărui tramvai - se trase în lături și coborî necunoscutul. Acesta o luă pe femeie de braț și dispărură împreună într-o străduță lăturalnică. Șuieră o locomotivă. Răgușit” (p. 19 - 20). În altă parte, nu doar mulțimea obiectelor se arată a fi iluzorie, ci chiar spațiul, investigat, eventual, prin binoclu
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
năzui e un truism. Învățământul e în stază, și pregătește doar șomeri Poate cel mult agenți de pază cu diplome de ingineri. E plină țara azi de malluri, iar fabricile-au dispărut Masiv se emigrează-n valuri, la muncă în necunoscut În vestul ”rece” și distant, ca cetățeni de rangul doi Având statut de azilant, și slujbe de cărat gunoi. Ca cetățeni europeni avem doar multe obligații De muncă să rămânem țepeni, să ascultăm și observații. În țara noastră-s azi
GENERAȚIE DE SACRIFICIU de NELU PREDA în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342972_a_344301]
-
elevi”, a spus M.N. Tomi, trecând, apoi, la o altă problemă: “Aceste publicații au un concurent - revistele online. Eu, personal, nu sunt un mare amator al lor, poate că sunt conservator. În mediul online am senzația că totul zboară în necunoscut, poate chiar dispare. Prefer revista pe hârtie, care mi se pare că are mai multă durabilitate, dar la care îmi place și culoarea, îmi place și mirosul, îmi place să o simt, ca pe-o femeie. Femeia mea, revista!” La
FESTIVALUL ARMONII DE PRIMĂVARĂ 2011 DE LA VIŞEUL DE SUS de ANCA GOJA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343001_a_344330]
-
privește-n ochi va vrea cu privirea sa să ne hrănească pe noi cinci inși două bucăți de pâine neagră în două sate-ndepărtate cerute mâna mamei duce pe ele furnici frânge pâinile, privește spre cer, oferă trei bucățele Celui Necunoscut nouă ce a rămas ne privește-n ochi va vrea fără lacrimile sale să ne hrănească... o, morminte de foame ! obiecte de jucat de către lacrimile noastre ce trebuie să vegheați primul pas precum și pe ultimul... Ráĭco Dĭúričĭ Referință Bibliografică: OCHII
OCHII MAMEI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343262_a_344591]
-
ăsta de treișpe în viața mea? Mama mea, Agi, este o superstițioasă, dar nu vrea în ruptul capului să recunoască asta... Și ce dacă sunt eu cu numărul treisprezece? Poate că sunt cel de-al treisprezecelea apostol care a rămas necunoscut în istoria omenirii... Cei doisprezece apostoli care au străbătut Țara Sfântă, pe care eu încă nu am văzut-o și pe care aș vrea atât de mult să o văd... Și pe care aș vrea să o tot fotografiez... la
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
dăruit unul celuilalt cu toată dragostea, ca doi tineri dornici de nebunii. Cine știe când vor mai putea repeta această întâlnire de vis? De fapt nu se putea repeta niciodată. Totul a avut loc într-un context deosebit, când doi necunoscuți, dispuși să facă dragoste cu orice preț s-au întâlnit pe un pat confortabil, terenul desfășurării unor lupte corporale, din care nu a ieșit nimeni învins. Doar fiara flămândă și sălbatică din ei s-a dezlănțuit pentru a-și descărca
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
elegant și să rămână în relații cordiale cu părinții săi. Sau, de ce nu, putea să le accepte oferta dacă se dovedea tentantă. Doar nu-l lega nimic de Dobrogea și școlile sale. A gustat din aventura de a trăi printre necunoscuți și mai ales la țară. Elevi sunt pretutindeni ca și colegi noi de catedră. Cu Săndica va vedea ce-i de făcut. Era prea nouă relația ca să-i creeze frisoane, să nu poată dormi noaptea de grija sa. S-au
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
este cartea pe care scriitor fiind și lecturându-o ai fi vrut ca tu să o fi scris. Cartea bună este cartea în care pierzându-te captivat de frumusețea lecturii trăiești împreună cu scriitorul aventura cunoașterii dinspre sufletul tău înspre zarea necunoscutului, care se tot îndepărtează din calea ta. Trăind starea de împreună cu autorul cărții te identifici cu el, simți că de acum faci parte din ființa lui, iar drumul plăcut și emoționant pe care-l faci împreună cu autorul simți cum te
STEFAN DUMITRESCU ORICE SEMN ESTE O INSULĂ CRONICĂ LITERARĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343398_a_344727]
-
meu nu mă știa că țigan. Eu eram după ani de zile de când nu discutăm despre chestia asta, ascundeam „etnia” mea, sau nu era relevanță pentru mine în relația cu el și cu alți colegi din școlile militare ” Întrebarea acelui necunoscut a trezit în mintea tânărului Nicolae Gheorghe dorința neobosita de a-si înțelege originea. Interesantă este afirmația lui când spune: „Deci am fost, sunt... m-am identificat că țigan, ca Gypsy, rom, Romă, deci toate chestiile astea s-au învăluit
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
unde Florentin Popescu este senior editor și titular al rubricii Am citit despre... 2003: Apare volumul Viața lui V. Voiculescu. 2004: Apar volumele V. Voiculescu și contemporanii lui (antologie de texte) și Antologia poeziei românești de dragoste. 2005: Apare volumul Necunoscutul Macedonski. Se pensionează cu anticipație pentru a se consacra în totalitate scrisului. La 11 aprilie, la numai o săptămână după împlinirea vârstei de 60 de ani Primăria Municipiului Buzău îi conferă titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Buzău. Apare
OBSESIA PĂSĂRII (POEME) de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344023_a_345352]
-
o chintesență a creatorului ei. Prin multitudinea de probleme, valori, idei, autorul, poetul își concentrează spiritul său poetic, eforturile lingvistice și ale subconștientului în ordinea, impusă de modelul său de creație. De la rău spre bine, din întuneric spre lumină, din necunoscut spre cunosut, poetul, aristotelic, întrece limitele frumosului real, creînd și pledând pentru un fel de a fi frumos în aspect universal, valabil pentru semnificații și similitudini, rareori apărute, acest fel de a fi estompându-i mărimile, dimensionând spre maxime cunoașteri
PASĂREA CREAŢIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344057_a_345386]
-
reușea. Și-ar fi dorit să fie al lui Ștefan pentru care făcuse deja o obsesie. Nu știa dacă era el, Sorin, sau alt tânăr. Pentru ea Ștefan era omul matur care-i garanta siguranță, încredere și învingerea fricii de necunoscut. Brațele lui puternice vor ști să o cuprindă cu tandrețe. Cu grijă să nu-i strivească fragilitatea nu numai a trupului, cât mai ales a sufletului său melancolic și încă neînvățat să lupte cu vicisitudinile vieții? Imaginile din vis se
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
subconștient pe Ștefan cum o scotea din mașină riscându-și propria sa viață. Cum o purta pe brațe ca pe un fulg și cum își uneau buzele, pentru a-i da sărutul dătător de viață, din propria lui viață. Palmele necunoscutului îi masa sânul încă ne sărutat de buzele fierbinți ale unui bărbat și o înfiorau, o transfigurau de plăcere. Era leșinată dar subconștientul lucra. Nu știa cine-i acel înger care o salvează și-i dă din nou viață, pentru
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
ușa casei! - Mie-mi spui? Ieri au avut de făcut un referat despre Michelangelo. Știi ce mi-a răspuns Crisa când am întrebat-o ce știe despre arta lui? A spus: „tot ce știu eu despre artă este că transformă necunoscutul în cunoscut și viceversa.” - Și n-are dreptate? râse Carol. Referință Bibliografică: NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA / autor Carmen Suissa / Carmen Suissa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2229, Anul VII, 06 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Carmen
AUTOR CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344175_a_345504]
-
cât a locuit la unchiul Melu în București, a fost o experiență nouă pentru Mirela. A descoperit cu satisfacție că viața poate fi și altfel trăită decât cea de la țară, unde fiecare se cunoaște cu fiecare. Că poți supraviețui printre necunoscuți și că nu o să trebuiască să-ți pese dacă treci pe lângă cineva fără să-i dai buna ziua. Și relațiile ei cu verișorii Emilia și Ninel, copiii lui Melu și ai Nicoliței au fost foarte bune. Dar viața este făcută
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343121_a_344450]
-
școlar de uniformă, mai mare ca el, să ajungă până acasă pe o asemenea vreme și la o așa distanță? Vremuri, vremuri, parcurse cu clipa, cu ziua, cu viața, de-a lungul existenței noastre. Imaginile vieții rămân ascunse acolo în necunoscut, ca niște filmulețe de scurt metraj și care ne amintesc de o existență a noastră de care nimeni uneori nu vrea să-și mai aducă aminte, de teama reîntoarcerii ei. Doar tu, omule care le-ai trăit, când stai de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
și, implicit, ororile stalinismului, context în care se desfășoară acțiunea romanului “Tema pentru acasă”. Mi-era clar, din Cuvântul care prefațează cartea, că subiectul este expresia literară a experiențelor trăite (sau aflate și arhivate) de autor, de prietenii, cunoscuții sau necunoscuții care i-au fost alături, la spital, în timpul cumpenei dintre viață și moarte hărăzită autorului romanului într-o etapă a vieții sale. Dar la fel de clar îmi era și faptul că arta poetului convertit în prozator ar putea codifica realul în
UN ROMAN ÎN CARE DRAGOSTE E UN ANTONIM PENTRU SIBERIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343477_a_344806]