1,838 matches
-
în înțelesul lui cel mai productiv spiritual, apofatismul nu se reduce la o teologie negativă, care, tematizînd divinul prin negarea/depășirea categoriilor mundane, ar face pandant teologiei afirmative, abordării catafatice. Ca simplu complement al abordărilor de tip afirmativ, demersul prin negații ne dislocă, e adevărat, din confortul mental al analogiilor directe ; ne interzice să figurăm divinul după chipul nostru idealizat. Dar de aici rezultă totuși o conceptualizare care nu produce decît imaginea în negativ a portretului nostru. Deși renunță la soluția
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nostru. Deși renunță la soluția afirmațiilor extrapolate, mintea își stăpînește totuși bine subiectul transcendent, îl poate cuprinde în tabloul dual al contrariilor, fără ca posibilitățile ei să fie antrenate, ele înseși, într-un proces de trecere la limită. Simpla caracterizare prin negații a transcendenței riscă să mai adauge un capitol (strălucit) la gîndirea prin dihotomii care sortează realul în mod disjunctiv și static, întreținînd, după expresia lui Andrei Pleșu, bomba cu ceas a unui sistem fără aromă intelectuală sau teologală. Căutînd să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
așa, descriu situații aflate la jumătatea drumului dintre pozițiile citate. Între acestea amintim „henoteismul”, adică postura celor care, deși admit pluralitatea divinităților, recunosc supremația doar a unui dumnezeu, și „monolatria”, care desemnează cultul unei singure divinități, fără a exista o negație teoretică a celorlalte divinități. Toți acești termeni au fost subiectul unor explicații ulterioare, dar, datorită limitelor acestei cărți, mă voi mărgini la această listă concisă. Studiile despre geneza monoteismului ebraic au fost foarte populare în secolul al XIX-lea, drept
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
260-263; Dimisianu, Opinii, 245-250; George, Sfârșitul, II, 316-321; Raicu, Practica scrisului, 434-439; Ungheanu, Lecturi, 336-341; Mihăilescu, Conceptul, II, 115-118; Zaciu, Lancea, 233-237; Grigurcu, Critici, 272-297; Martin, Paranteze, 145-149; Tomuș, Mișcarea, 297-299; Felea, Prezența, 11-15; Mircea Popa, Cornel Regman sau Demonul negației, ST, 1984, 11; Dobrescu, Foiletoane, III, 145-152; Florin Faifer, Expertize critice, CRC, 1990, 17; Cornel Ungureanu, Profesiunea: cronicar literar, O, 1990, 25; Aurel Martin, Profil critic, RL, 1990, 35; Grigurcu, Peisaj, I, 57-65; Mihai Dragolea, Hărnicia de după ovații, VTRA, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
faci cunoștință cu cineva sau ceri un favor. Există diferențe între cantitatea de directitudine/indirectitudine care poate fi aleasă și în structura conversației. Succesiunea întrebare-răspuns nu este folosită în toate culturile, de ex. în unele țări asiatice nu se folosește negația (cuvântul "nu"). Oricum, fluența limbii reprezintă o condiție necesară pentru funcționarea comunicării interculturale. În afară de limbă, există și alte diferențe, ca normele culturale și practicile comportamentului non-verbal. "Comunicarea non-verbală se referă la toți stimulii, intenționați sau nu, între participanții la comunicare
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
tehnică, carnet, fișă de evidență etc. pentru valorile materiale a căror durată normală de funcționare este stabilită prin norme; ... g) devizul estimativ al reparației și procesul-verbal din care să rezulte că aceasta este neeconomicoasă; ... h) buletinul de analiză, verificare metrologică, negații de reparare a aparatelor de măsurare și control; ... i) autorizația de demolare sau dezafectare pentru construcții și instalații, în situațiile în care dispozițiile în vigoare nu impun alte obligații; ... j) procese-verbale de cercetare administrativă, pentru bunurile avariate prin accidente, incendii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228983_a_230312]
-
numire a comisiei de analiză și avizare pentru scoaterea din funcțiune/declasarea bunurilor materiale, respectiv decizia de numire a comisiei de casare; ... d) documente justificative; ... e) documente de valorificare, transmitere fără plată pentru bunurile aflate în stare de funcționare; ... f) negații de transfer fără plată; ... g) alte documente prevăzute de dispozițiile legale. ... Articolul 27 Scăderea bunurilor materiale casate și a materialelor consumate cu ocazia dezmembrării și distrugerii se operează în evidența contabilă pe baza procesului-verbal de casare aprobat de ordonatorul de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228983_a_230312]
-
cele ce nu s-au plecat, / cele ce n-au purtat niciodată o mască, / încet în larmă apun - și nu le mai deosebim / din piramida de cranii ce crește mereu / printre volutele dansului nostru.” Aflate sub semnul lui „nu”, al negației totale și definitive, personajele acestei lumi așteaptă venirea „zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un univers otrăvit și stigmatizat, unde, odată cu cărțile, „bisericile goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea eșuează în abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
cu o reevaluare critică a statutului ei de știință și a „scientificității” metodelor ei. Aceste dezbateri, violente și patimașe uneori, au creat nu numai un curent de idei, ci și o antropologie paralelă (dacă nu chiar o antiantropologie prin vehemența negației) - „critică”, „reflexivă”, „interpretativă”, „postmodernistă”. Începută printr-o reflecție asupra autorității etnografice, această dezbatere a ajuns să pună la Îndoială chiar legitimitatea antropologiei ca știință: astfel, s-a negat statutul de știință al antropologiei. Altfel spus, capacitatea sa de a oferi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
numiților "dușmani ai poporului". În afara disputelor pamfletare cu substrat politic, de un mare interes sunt cele pe teme literare, pentru care exemplul cel mai adecvat este derutantul volum de eseuri critice al lui Eugen Ionescu, intitulat dezarmant de contestatar Nu. Negația axiologică încurajată de "furia distrugerii"41 se hrănea însă din exigența de absolut a tânărului "în război cu toată lumea", dezvăluită în acest stadiu ca formă de respingere a ideii de autoritate, ca răsturnare ireverențioasă a idolilor și ca revoltă împotriva
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
paliere al discursului didactic, filosofic, dramatic, și, în ultimă instanță, al celui conversațional se subordonează astfel comicului absurdului pentru a configura profilul acestei "comedii a comediei" nu ca pretenție de reper superlativ, ci, dimpotrivă, ca "antipiesă", deci ca expresie a negației și a contestării, specifice avangardei postbelice. Perspectiva asupra conformismului universal, marionetizarea personajelor și, mai cu seamă lucida demascare a crizei limbajului generată de grave deficiențe de la nivelul gândirii logice, sunt aspecte prin care teatrul lui Eugen Ionescu și în special
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
priză directă asupra lui, el se detașează, fiind în esență iresponsabil."23 Cufundarea personajului în anonimat, nediferențierea ca rezultat al lipsei identității se face prin ștergerea semnelor distinctive ale personalității, prin cumulul restricțiilor care sugerează banalitatea și mediocritatea sau al negațiilor care echivalează caracterizarea cu delimitarea unui vid. Astfel, Leonică din Broaște... destule este un personaj absolut nedeterminat: "Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii nici negri, nici verzi, nici
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
faci haz de ei", dar menține prin linii de mare forță sugestivă, și datele etern-umanului, chiar și atunci când portretul rămâne în sfera indeterminabilului absolut, contingent absurdului. Leonică din Broaste...destule. Nuvelă pesimistă este, spre exemplu, creionat printr-un șir de negații care exfoliază, rând pe rând, succesivele imagini care asigură posibilitatea reprezentării mentale: "Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii nici negri, nici verzi, nici căprii. Nu era nici cârn
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Garabet, Scriitori români și străini, Editura Pentru Literatură, București, 1968. Ibrăileanu, Garabet, Spiritul critic în cultura românească, Editura Revistei "Viața românească", Iași, 1909. Ionesco, Marie-France, Portretul scriitorului în secol. Eugène Ionesco (1909-1994), Editura Humanitas, București, 2003. Ionescu, Gelu, Anatomia unei negații, Scrierile lui Eugen Ionescu în limba română, 1927-1940, Editura Minerva, București, 1991. Iordan, Iorgu, Limba "eroilor" lui I. L. Caragiale, Societatea de Științe Istorice și Filologice, București, 1955. Iorgulescu, Mircea, Eseu despre lumea lui Caragiale, Editura Cartea Românească, București, 1988. Iosifescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nobil" (Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p. 428). 55 Așa cum a demonstrat recent Sergiu Miculescu în Măștile lui Eugen Ionescu, Editura Pontica, Constanța, 2003. 56 Gelu Ionescu, Anatomia unei negații, Scrierile lui Eugen Ionescu în limba română, 1927-1940, Editura Minerva, București, 1991, p. 12. 57 Eugen Ionescu, Căutarea intermitentă, traducere de Barbu Cioculescu, Editura Humanitas, București, 1994, p. 42. 58 Aceasta a fost demonstrată și în teza de doctorat a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conform căreia trecutul este reductibil la o conștiință normativă osificată și astfel sacrificat în numele ideii de progres și viitor salvator): apologia nonconformismului pe fondul unui vizionarism militant, revoluționar. Tendințele estetice ale a. iau naștere și se dezvoltă sub semnul unei negații radicale - refuzul categoric și global al artei și literaturii anterioare. Cu cât acestea sunt mai intensiv considerate „clasice”, „academice”, „oficiale”, „consacrate”, cu atât antagonismul - urmat de respingere - este mai agresiv și mai violent. Acesta este sensul cel mai profund și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
agresiv și mai violent. Acesta este sensul cel mai profund și mai general al „activismului”, al „luptei”, „opoziției” și „rupturii” pentru care pledează a.: o contestare absolută a tot ceea ce este „învechit”, a „poncifelor” de orice natură. Iar o asemenea negație se menține arareori, poate niciodată, în sfera esteticului pur: este vorba întotdeauna de un refuz global, cu implicații mai mult sau mai puțin artistice, mai mult sau mai puțin teoretice. Pornit la vânătoarea formelor tradiționale - indiferent de orientare -, cum ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
dintre orientări. În parte pentru că dadaismul fusese conceput să se plieze pe formulele amplu ierarhizate și „birocratizate” ale marilor literaturi (o literatură tânără ca aceea română, marginalizată și ignorată de fenomenul dada, ignoră la rândul ei), în parte pentru că radicalitatea negației reprezintă o caracteristică a tuturor mișcărilor de a. din secolul nostru. Marin Mincu pledează chiar pentru caracterul „preponderent afirmativ” al avangardismului românesc, plecând de la distincția lui Angelo Guglielmi între avangardism și experientalism, între negație și ruptură, pe de o parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
rândul ei), în parte pentru că radicalitatea negației reprezintă o caracteristică a tuturor mișcărilor de a. din secolul nostru. Marin Mincu pledează chiar pentru caracterul „preponderent afirmativ” al avangardismului românesc, plecând de la distincția lui Angelo Guglielmi între avangardism și experientalism, între negație și ruptură, pe de o parte, și instituirea noului (chiar dacă insolit) la nivelul expresiei. Reprezentanții români, consideră Mincu, preocupați mai întâi de toate de înnoirea posibilităților expresive, vor fi înclinat spre cel din urmă. Toate mișcările de a. ale secolului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
univers deschis (1987) aduce contribuții și sugestii interpretative privind mai ales absolutul („nostalgia nemarginilor”), demiurgia (cu sursele ei - gândirea, somnul, visul și „aducerea-aminte”), visul (cu funcțiile lui - existențială, creatoare și gnoseologică), însă cea mai importantă cercetare se referă la „orizonturile negației”, urmărite la nivelul întregii opere, care e „o expresie a negației”. Mihai Eminescu - poezia invocației (1999) e o culegere de studii și eseuri, între care textul anticipat de sintagma din titlu se dovedește și cel mai substanțial: invocația ca gest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
absolutul („nostalgia nemarginilor”), demiurgia (cu sursele ei - gândirea, somnul, visul și „aducerea-aminte”), visul (cu funcțiile lui - existențială, creatoare și gnoseologică), însă cea mai importantă cercetare se referă la „orizonturile negației”, urmărite la nivelul întregii opere, care e „o expresie a negației”. Mihai Eminescu - poezia invocației (1999) e o culegere de studii și eseuri, între care textul anticipat de sintagma din titlu se dovedește și cel mai substanțial: invocația ca gest fundamental, depășind palierul retorico-stilistic și devenind atitudine existențială. Și alte articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
poezia invocației (1999) e o culegere de studii și eseuri, între care textul anticipat de sintagma din titlu se dovedește și cel mai substanțial: invocația ca gest fundamental, depășind palierul retorico-stilistic și devenind atitudine existențială. Și alte articole cercetează tema negației și a absurdului ori preiau discuția asupra unor mituri, instituie paralele (Luceafărul și Legenda ciocârliei de V. Alecsandri, poezia filosofică a lui Eminescu și psalmii arghezieni), sondează diferența specifică din scrierile gazetarului, recenzează critic ediții, resuscită sintagme devenite clișeu („poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
În interviuri, autorii Desperado au un lucru în comun: ei neagă de la bun început întrebarea. Orice Desperado refuză afirmațiile clare, primele impresii, își construiește suspansul (de care nu se poate lipsi) pe refuzul orizontului de așteptare al cititorului. Neagă și negația (v. Ishiguro, contrazicând contrazicerea iubirii în The Remains of the Day). Orice Desperado afirmă negând: modul lui de comunicare se sprijină pe eroul deconcertant. În clipa de vârf, intriga e oprită brutal, lectorul rămâne fără suflu, dar și fără nădejde
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
confucianiste cu tematică istorică, ritualic magică, una cuprinde cugetările lui Confucius, e numită Lun-Yu și datează, ca reproducere, din secolul II î.Chr. Filosoful Lao-Di (604 - 571 î.Chr.) a creat curentul Daoist, care preconizează o deschidere spre univers prin negație a tuturor valorilor, fie și religioase. L-au urmat negativiștii. Cărțile daoiste susțin că viața, duhul primordial, poate fi prelungită prin gimnastică, dietă, tehnici spirituale. Școala filosofică Yin-Yang (negativ-pozitiv) adică a antagonismelor: bărbat-femeie, zi- noapte, lumină-întuneric, da-nu etc. reprezintă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
abstractă în care se folosesc combinații de structuri complexe ce confruntă argumente. Concomitent se evaluează condiții, factori, efecte parțiale. A treia caracteristică identificată de Piaget și legată de celelalte două, constă în utilizarea formelor de reversibilitate: simplă (prin inversiune și negație) și complexă (prin simetrie și reciprocitate). Solicitarea complexă a inteligenței adolescentului duce la creșterea productivității (generată de operativitatea gândirii nespecifice) și a randamentului (generat de operativitatea gândirii specifice, dezvoltarea de reguli și concepte). Dezvoltarea intelectuală se raportează la modele culturale
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]