3,146 matches
-
politic», la năzuințele mele de-a dreptul demente, Ă ce vitalitate în dezechilibru! Nebunia mea era neobosită. Acum, a obosit. La drept vorbind, nebunia mi-a trecut, nu-mi rămâne decât zațul fostelor nebunii” (II, 149). Cu aceeași atitudine, de negare a nebuniei din tinerețe, Cioran spune cu altă ocazie: „Azi-dimineață, în pat, m-am gândit la marele meu noroc de a nu fi mistuit de setea de putere. La drept vorbind, am cunoscut această sete în tinerețe. Am însă meritul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
propriul meu trecut” (I, 206). Dar, cum în locul anarhismului de odinioară s-a instalat resemnarea, lui Cioran i-e greu să joace până la capăt postura celui satisfăcut de victoria sa negativă, de refugiul în anonimat, de cultivarea retragerii și a negării de sine. Deseori își detestă nu trecutul, ci prezentul acesta în care vegetează. Prezentul în care scrie. De fapt, scrisul face parte din strategiile lui Cioran de a-și schimba identitatea și de a-și justifica schimbarea. Notează într-un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vieții pentru totdeauna. Ah, vremea freneziilor mele!” (I, 214). Trecând peste exultanța aceasta nostalgică, oare nu cumva delirurile tinereții sunt consecința nu doar a spaimei de a nu fi nimic, ci mai ales a spaimei de moarte? Din nou, violența, negarea celor din jur, distrugerea propriilor rădăcini ca mască. Sub ea, un timid, uneori sentimental, care se îndoiește de sine. Târziu de tot, prin 1972, exclamă Cioran: „Câte josnicii, câte mojicii, câte acte inumane voi fi comis din timiditate!” (III, 380
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care, evident, îl poți spune, dar care nu înseamnă nimic Ă în cazul că e o întorsătură retorică sau un paradox de circumstanță” (II, 26). Dar Cioran își întemeiază existența tocmai pe afirmația „Eu nu sunt eu” și înțelege că negarea originilor e dublată de spectacolul căderii în neant. De aici eroismul său negativ. Chiar și faptul că s-a rupt de limba română e considerat de Cioran un act fatal: „Extraordinara limbă română! De câte ori revin la ea (sau mai curând
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vai, am încetat s-o folosesc), am sentimentul că, rupându-mă de ea, am comis o trădare criminală” (I, 70). Or, Cioran își renegă originile tocmai pentru că în permanență își spune eu nu sunt eu. Să fie în această permanentă negare de sine o simplă întorsătură retorică, un paradox de circumstanță?! Chiar și așa fiind, devenită obsesie, perseverența negării identității are un efect copleșitor. Retorica instituie ființa. Altundeva, citim: „Dacă nu-mi reneg obârșia este fiindcă, la urma urmei, e mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
I, 70). Or, Cioran își renegă originile tocmai pentru că în permanență își spune eu nu sunt eu. Să fie în această permanentă negare de sine o simplă întorsătură retorică, un paradox de circumstanță?! Chiar și așa fiind, devenită obsesie, perseverența negării identității are un efect copleșitor. Retorica instituie ființa. Altundeva, citim: „Dacă nu-mi reneg obârșia este fiindcă, la urma urmei, e mai bine să fii român, adică nimic, decât un simulacru de ceva” (III, 335). Este și aici o împlinire
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nimic. N-am făcut decât să prelungesc dezamăgirea strămoșilor mei” (II, 214-215). Tot de la ai săi va fi moștenit Cioran sentimentul neantului. Nu-i vorbă, încearcă să i se sustragă, dar finalmente plonjează cu o anume voluptate în el, voluptatea negării de sine prin care încearcă să se salveze. Cum am văzut, își renegă strămoșii; nu are importanță că face același lucru cu propriul trecut. Iată: „Cât de adevărat este că nu poți scăpa de propriul destin! / M-am născut în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
este o emblemă a "fidelității conjugale", privighetoarea este percepută ca un simbol al "artistului și al solitudinii creatore", ciocârlanul călăuzește, ciocănitoarea vestește vremea și știe secretul ierbii fiarelor, țarca este o pasăre vestitoare, iar gaița, cameleonică, gaia "se individualizează prin negarea apei", pupăza anulează opozițiile fundamentale, corbul, ca pasăre infernală, este un mesager funerar, iar "împăratul păsărilor" este vulturul.241 În tradiția populară, păsările au semnificații diferite și în funcție de anotimp. Astfel, se spune că, de Buna-Vestire sau Blagoviștenie la început de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lume de coșmar ce se supune timpului straniu al morții: "E ceasul când unul adoarme/ și celălalt rămâne treaz, e ceasul/ când zeului i se înfioară mâna/ de gheață, și Necunoscutul bate/ încet din clopot" ("Rond"). Peste tot este o negare, un sfârșit, parcă simțim atmosfera din "Marea trecere" a lui L. Blaga. Omul nu se mai poate sustrage unei vieți pustii până la jertfa definitivă. Viața este o pândă permanentă, care pe care se umilesc, se devorează, se ucid. Sicriele se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să descopere mereu ceea ce viața, prin meandrele ei, nivelează sau ascunde. Descoperirea de acest tip este tocmai posibilitatea omului de a deveni mai om, mai bogat, mai încărcat de responsabilitate. Noi credem însă, uneori, că orice forare critică înseamnă o negare. Nu este adevărat. Câteodată o afirmație înseamnă o negare a adevărului. Iar, nu de multe ori, o descoperire analitică, critică are valoare de afirmație, are valoare de inițiere spre umanitate, are valoare civică, valoare politică, valoare artistică. Ei, aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sau ascunde. Descoperirea de acest tip este tocmai posibilitatea omului de a deveni mai om, mai bogat, mai încărcat de responsabilitate. Noi credem însă, uneori, că orice forare critică înseamnă o negare. Nu este adevărat. Câteodată o afirmație înseamnă o negare a adevărului. Iar, nu de multe ori, o descoperire analitică, critică are valoare de afirmație, are valoare de inițiere spre umanitate, are valoare civică, valoare politică, valoare artistică. Ei, aceste lucruri se uită foarte des. Nu că se uită, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai fac cîrdășie cu nimicul și, poate de aceea, uneori, atitudinea lor e atît de tranșantă, în comparație cu ce a fost înainte. Eu respect această atitudine, deși n-o înțeleg tot timpul. Fiindcă mi se pare sub inteligența acestor tineri o negare globală. Cineaștii de azi sînt mai inteligenți decît cei din generația mea, care spun că "ăștia nu mă interesează, ăștia nu fac nimic", deci nu trebuie imitată negația de acest tip. Valerian SAVA 2009 Bucuria comunicării este succesul meu Stimate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și devenirea sa tinde să se identifice cu scopurile puterii deoarece interesele sale tind să se identifice cu cele ale Statului. Tehno-știința e descrisă de Hattois ca fiind an-antro-pologică, deoarece "nu dezvoltă doar această capacitate de manipulare, și deci de negare, esențială a ființei umane, ci a dobândit și capacitatea de a suprima existența umanității". Ea este descrisă ca an-etică, deoarece "...acolo unde nu mai presupunem existența nici a ființei, nici a sensului, acolo unde domină doar puterea posibilului, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Vasile Voiculescu, Aron Cotruș, Radu Gyr, Nichifor Crai nic, Mihail Sadoveanu, Gib Mihăescu, Cezar Petrescu etc. 3.1.6. Avangardismul Conceptul de avangardism desemnează o serie de curente artistice și mișcări ce experimentează forme noi de exprimare, afișând programatic o negare radicală a tradiției și o nouă concepție despre artă. Spre deosebire de moderniști, care proclamă primatul schimbării, fără a exclude ideea de continuitate, avangarda optează pentru ruptura în sine, fără finalitate, pentru negare și opoziție ca mod de a fi. Anticanonul devine
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ce experimentează forme noi de exprimare, afișând programatic o negare radicală a tradiției și o nouă concepție despre artă. Spre deosebire de moderniști, care proclamă primatul schimbării, fără a exclude ideea de continuitate, avangarda optează pentru ruptura în sine, fără finalitate, pentru negare și opoziție ca mod de a fi. Anticanonul devine astfel un deziderat esențial, asumat până la ultimele consecințe: „când formula va deveni ceea ce facem, ne vom lepăda și de noi“ (Ilarie Voronca). La început de veac XX, avangardismul generează o pleiadă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
avangardismul generează o pleiadă de grupări, între care cele mai importante sunt: dadaismul, constructivismul, suprarealismul, expresionismul, inte gra lismul, futurismul. Trăsături comune acestor mișcări sunt: retorica frondei și a ruperii punților, concretizată în delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea principiilor estetice asumate de epocile anterioare: „Avangarda e mai radicală decât modernitatea, mai puțin flexibilă [...], mai dogmatică - în sensul autoafirmării, cât și invers, în sensul autodistrugerii.“ (Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității) negarea capacității limbajului de a exprima idei sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea principiilor estetice asumate de epocile anterioare: „Avangarda e mai radicală decât modernitatea, mai puțin flexibilă [...], mai dogmatică - în sensul autoafirmării, cât și invers, în sensul autodistrugerii.“ (Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității) negarea capacității limbajului de a exprima idei sau sentimente; deconstrucția codului lingvistic se realizează fie prin dezmembrarea enunțului în cuvinte, a cuvintelor în silabe, în litere, în absențe (reprezentate grafic prin spații albe), fie prin compromiterea codului, prin invalidarea semnificației, realizată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
constau în psihologia complicată și conștiința lucidă cu care analizează realitatea, în capacitatea de a ilustra multiple ipostaze ale omului modern. - Varianta 2 Filiera teoretică - Profilul umanist etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime neologice: sfânt - sacru, venerat; tăgăduire - negare, contestare 2. În secvența selectată, cratima are rolul de a marca rostirea legată a celor două cu vinte și suprimarea unei silabe. În același timp, cratima semnalează elidarea vocalei „î“. 3. Ștefan cel Mare era soarele Moldovei./ O, moarteai un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
același timp, sintagma metonimică actualizează motivul basmic (apa vie - apa moartă) semnificând erosul ca suferință, ca moarte fără putința învierii. O altă figură de stil semnificativă din strofa a doua este metafora explicită coasa tăgăduinței, care semnifică forța ucigătoare a negării dragostei. Această metaforă revelatorie amintește de imaginea morții cu coasa pe umăr, sugerând secerișul din urmă, apocalipsa. 8. Genul liric se definește prin transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, reprezentări, sentimente. Astfel, prin poezia Amintire, poetul comunică idei despre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un istorist ca Dilthey nu abandonează total o abordare transcendentală nu înseamnă că el ar ceda unor tentații supraistoriste, deoarece o distanțare de universalismul hegelian se poate înfăptui chiar printr-o relativizare a cadrelor a priori, și nu neapărat prin negarea existenței acestora. În sensul existenței unei coordonate apriorice la nivelul istorismului în general ne îndrumă și Schnädelbach atunci când, referindu-se la Droysen, vorbește așa cum am văzut despre "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (s.n.). Modul în care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și recunoașterea răspunderii civile contractuale, alături de răspunderea delictuală constituind una din formele pe care le poate lua răspunderea civilă. Dimpotrivă, a considera că rolul daunelor-interese este acela de a asigura creditorului obținerea unui echivalent al prestației promise echivalează cu însăși negarea răspunderii civile contractuale ca atare. Având în vedere specificitatea obligațiilor monetare și mai ales faptul că ele sunt susceptibile de a fi executate în natură, deci că neexecutarea este doar o întârziere în executare ne întrebăm unde este locul neexecutării
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
vigoare la data producerii faptului prejudiciabil. Legea în vigoare la data încheierii contractului fiind ,,înglobată" în contract, este firesc să guverneze toate efectele și consecințele acelui contract, inclusiv consecințele generate de neexecutarea contractului. Aplicarea legii contractului nu poate duce la negarea nașterii unei noi obligații în caz de neexecutare, din moment ce toate consecințele acelui contract vor fi guvernate de legea în vigoare la data încheierii lui. Analiza naturii și obiectului răspunderii contractuale a permis operarea unei distincții clare între reparație și executare
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
Urmând ideile unor W. James sau Fr. Nietzsche, gânditorul francez este de părere că adevărul (despre sex, despre nebunie, despre puterea politică) se află nu în permisibil, ci în interdicție, iar cenzura și ascunderea adevărului îmbracă trei forme esențiale (interzicerea, negarea, împiedicarea sau eliminarea). Istoria sexualității este o carte atât a discursurilor despre sex, cât și a comportamentelor sexuale derivate din acele discursuri sau drept reacție la acele discursuri. De exemplu, Practicarea plăcerilor (vol. 2) se bazează pe textele despre sexualitate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
grija burgheziei liberale lupta împotriva autocrației, se poate rezuma în felul următor: "A participa înseamnă a contribui la lupta economică și la activitatea opoziției liberale". Pentru detractorii lor, între care Lenin ocupă un loc de frunte, o asemenea poziție presupune negarea necesității unui partid politic revoluționar și a unei acțiuni socialiste specifice. Economiștii găsesc întemeiată lupta pentru îmbunătățirea situației economice a clasei muncitoare, dar neglijează eforturile acesteia în vederea obținerii autonomiei politice, ceea ce reduce la zero toată acțiunea PMSDR. Bernstein în Germania
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
transformat într-o formă de pantextualism, iar textele sale nu mai pot fi decât mimotexte". Cel ce a recreat prin deconstructivism (indus de insatisfacția cunoașterii intime a mecanismelor textului) nu numai alte texte, ci și coduri, va fi asimilat până la negare de optzeciști. Subversiunea poetului și dramaturgului față de "ordinea lingvistică a lumii" clatină însăși autoritatea auctorială, nemaivorbind de logocentrismul platonic, substituit, cum va dovedi Derrida, cu gramatologia, semne ale "absenței ontologice". Excepțională ni se pare analiza dramaturgiei soresciene, emblemele scenice și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]