2,868 matches
-
la umeri, puloverul albastru deschis, cu gulerul de la cămașa în dungi pe afară, pantalonii de catifea, toate indicau atât de limpede „Kensington“ de parcă îi era tatuat pe frunte. Expresia de pe fața lui mi-a confirmat așteptările. Se uita în jur neliniștit, îngrijorat, ca și când a dat greș în ceva și din cauza asta avea să aibă probleme. Nu era urmă de nimic altceva, nici un fior sau excitație sexuală. Oricare ar fi fost motivul pentru care mă urmărea, nu era vorba de ceva emoțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vorba) Pe maestru. (Fiica iese) EDITORUL: Sper că s-a bucurat de debutul din revista noastră. BUNICA: Daaa! Ca un copil! V-am spus cum gîndește el. Uite-așa sărea. (arată cum sărea) El e și puțin sărit. EDITORUL (cam neliniștit): Am adus și onorariul cuvenit. Nu-i prea mult, deocamdată. Va mai crește sper... (scoate un plic). BUNICA (înhață plicul): Lăsați că sînt buni. (îi bagă în decolteu) EDITORUL (cam vexat): Dar știți... Voiam să-i dau personal maestrului. BUNICA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
iar dacă se va întâmpla ceva, nu vom avea regrete că am folosit timpul nostru altfel decât pentru noi. Să nu regretăm nimic, Marius! Să nu regretăm nimic, Smaranda! Pecetluiesc legământul solemn cu un sărut lung. După momentele încordate și neliniștite, privesc acum încrezători către clipele fericite ale zilei de mâine, cuprinși de bucuria sentimentului teribil, propriu tinereții, care considera dorințele ca și îndeplinite. Propun să bem ceva! Așa un eveniment trebuie sărbătorit. Bem șampania aici, la tine în dormitor? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care-l privește fericită, râzând cu poftă. La rândul ei, ea îi povestește despre îndeletnicirile ei zilnice ca soră voluntară de Cruce Roșie, descriindu-i momente comice, banale, sau situații tensionate cu final fericit. Brusc, fără nici un motiv aparent, devine neliniștită. Absentă la discuție, răspunde monosilabic și când zâmbește, o face cu efort vizibil. Scrutează des oglinda retrovizoare, parcă preocupată de ceva. Se uită și el, dar în afara traficului obișnuit nu observă nimic care să-i atragă atenția. Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
transformat de Krzystof, un polonez ajuns pe acolo cine știe cum, într-o speluncă cu pretenții de cârciumă, cunoscută după numele "La mantaua ruptă". Pe măsură ce înaintează remarcă liniștea neobișnuită acolo unde ar fi trebuit să audă zumzetul specific unei adunături de cheflii. Neliniștit, armează automatul înainte să împingă cu vârful bocancului ușa de tablă. Privește în jur precaut. Înăuntru nu este întuneric, nici lumină. Miroase a picioare nespălate, alcool fermentat și tutun de proastă calitate. Tencuiala, în mare parte căzută, a pereților, dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
primit o scrisoare de la soție. Se așează lângă locotenent fără să spună nimic iar tăcerea lui gravă previne pe Marius de frământarea celuilalt. Pune deoparte arma și cârpa plină de ulei. Și? Vești rele? Păi...ezită un moment, apoi continuă neliniștit. Nu, dar nici bune. Îmi scrie că la Constanța, rușii au făcut liste cu românii de etnie germană. Au trecut și pe la noi acasă iar acum Ileana, nevastă-mea, stă cu frica în sân pentru socri. Se bănuiește o razie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
căprui, reci și imobili ca însăși moartea, ai unui neamț căzut lângă el. E fără cască, cu picături de sânge în părul castaniu. Din colțul gurii un firicel roșu se desenează pe albul pielii, către barbă. De la distanță, un strigăt neliniștit taie văzduhul din ce în ce mai distinct și mai aproape, crestându-i timpanele cu forță. Al cui este? Simțurile zguduite încep să funcționeze și recunoaște glasul lui Nicky. Marius! Marius! Simte cum o mână viguroasă îl ridică de la pământ. Mai mult pe sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în taior chicoteau în așteptarea băiatului cu bunătăți, și se uitau din când în când, calzi, zâmbitori, către biroul șefului, unde acesta continua să vorbească la telefon de mai bine de zece minute - i-ai luat și lui ceva, întreba neliniștit Cornel - eu ziceam că am luat pentru toți, și pentru portar, și-o să-ți rămână să duci și acasă, la care Cornel mi-a atins în glumă umărul cu pumnul, făcându-mă să mă clatin și să-i întorc zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bunici și am avut norocul să-i prind în viață pe toți patru până la 15 ani. În 2021 au murit, unul după altul, părinții lui taică-meu și tatăl mamei mele. A mai rămas Mama Mare, care prin firea ei neliniștită, amplificată acum de perspectiva neantului apropiat și a vieții pline lăsate în urmă, a intrat într-o fază foarte ciudată, aproape patologică, a redescoperirii propriului trup. Venea în vizită ferchezuită ca o împărăteasă egipteană, și când întorcea repede capul, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de flacăra mistuitoare a vieții ei. Un păr arămiu, cu luciri de foc, parcă reflexe ale temperamentului ei arzător. Ochii de o culoare nehotărâtă, cafea și aur, schimbătoare după dispoziție, după culoarea timpului, în care se aprindea necontenit sufletul ei neliniștit, sau uneori ficși, reci, privind în gol, când gândul era concentrat ori patima adâncă. O gură mobilă, nesigură. Brațele albe, fine. Piciorul, ca o mână de mic, neliniștit. Mâna - nervoasă, șovăitoare. Mersul undoiat, cu capul aplecat ușor în dreapta, ca într-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
după dispoziție, după culoarea timpului, în care se aprindea necontenit sufletul ei neliniștit, sau uneori ficși, reci, privind în gol, când gândul era concentrat ori patima adâncă. O gură mobilă, nesigură. Brațele albe, fine. Piciorul, ca o mână de mic, neliniștit. Mâna - nervoasă, șovăitoare. Mersul undoiat, cu capul aplecat ușor în dreapta, ca într-o figură de cadril, când îmi ieșea întru întîmpinare. O cunoșteam de doi ani. Nu ne spusesem nici o vorbă de iubire. Nici o aluzie. Dar discuțiile noastre, alimentate de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ușor, puțin aplecată înainte, căutând parcă mereu ceva prin odaie, întreba naiv, povestea ceva și mai naiv, cu glasul ei de violină, prietenoasă, mică, cu priviri de adorație reținută pentru doamna Timotin. Doamna Matilda Ioan se grăbea să plece. Era neliniștită. Băiatul ei rămăsese numai cu servitoarea. "Doamna Matilda Ioan" avea și un băiat, de opt ani, cum am aflat mai pe urmă! Doamna Matilda Ioan ne dădu mâna, se lipi de doamna Timotin, îi sărută amândoi obrajii, și pe urmă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tu, Savastiță, dacă vaca aceea nu-i îmflată. - Doamne, că bine zici ! A scăpat-o în trifoi. Lăsând cărarea, amândoi bătrânii o luară prin iarbă către vita roșie. Ca un zepelin gata de zbor, vaca stohnea greoi și-avea ceva neliniștit în priviri. Deșertul i se umflase pepene. Din spatele ei, mirat, cu ochi căprui, mari și o nuia în mână, un băiețel cârlionțat se uita la oameni. - A cui îi bâătu’ ! întrebă Hortolomei. - A Mariței, a cui să fie ! - De ce-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
parte a timpului era de culoarea supei reci de mazăre. Dar eu nu mă gândeam la nimic din toate astea. Îmi măsuram pașii, Încercând să merg cât se putea de Încet. Mă uitam la ușile sălii de gimnastică, precaută și neliniștită. Abia acum, după ce se terminase pentru toți ceilalți, Începea meciul pentru mine. În timp ce coechipierele mele Își trăgeau sufletul, eu mă Îmbărbătam. Trebuia să acționez cu grație, cu sincronizare promptă, atletică. Trebuia să strig de pe marginea ființei mele: ― Curaj, Stephanides! Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
La biserică era supusă. Pălăria rotundă și gri pe care o purta arăta ca un capăt de șurub, care o prindea de strană. Îi pișca Încontinuu pe fiii ei ca să nu adoarmă. De-abia reușeam să fac legătura Între persoana neliniștită care stătea Încovoiată În fiecare săptămână În fața mea de biserică și femeia haioasă care, sub inspirația vinului, se lansa În scene de comedie În bucătăria noastră. ― Bărbații să stea afară! țipa ea, dansând cu mama. Avem cuțite aici! Atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bărbați care țipau. ― Vasele noastre de război stau aproape de coastă, ca să-i intimideze pe greci, zbiera Jimmy Fioretos. ― Normal că stau aproape de coastă, spunea acum Milton. Ce-ai vrea? Vine junta și-l dă pe Makarios afară. Așa că turcii devin neliniștiți. E o situație instabilă. ― Da, dar să-i ajute pe turci... ― Statele Unite nu-i ajută pe turci, continuă Milton. Pur și simplu nu vor să le scape din mână junta. În 1922, când a ars Smirna, vasele de război americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am șansa de-a vă arăta cum merg lucrurile În democrația noastră minunată, răspunse Zachary, aparent Încântat că totuși cineva pusese o Întrebare. Roger se uită la Kitty, care ridica semeață capul pregătindu-se să vorbească, fascinat și parcă ușor neliniștit. — Când vă aflați În fruntea echipei senatorului Crosby... În New York au avut loc cele mai mari demonstrații Împotriva războiului din toate timpurile, vă amintiți? — Da, sigur că-mi amintesc, recunoscu Dan volubil. — Cea mai mare parte a locuitorilor din New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ieși din terminal fericită că se afla În L.A., nerăbdătoare să o vadă pe Desert Rose, căutându-i fața prietenoasă În mulțime. Se uită În toate părțile, dar Desert Rose nu se zărea nicăieri. Așteptă câteva minute- nimic. Devenea din ce În ce mai neliniștită. Nu-și putea permite un taxi de la aeroport până În centrul L.A.-ului, nu avea nici măcar o hartă și nu știa nimic despre oraș. Santa Monica era doar un nume abstract În mintea ei, la fel de greu de localizat ca Marte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Cât e ceasul? Întrebă Kitty, care nu purta niciodată așa ceva. — E 7:15, avionul decolează În 45 de minute. Hai să căutăm un magazin, să cumpărăm o pungă cu gheață. Desert Rose scoase o oglindă din geantă și Își cercetă neliniștită fruntea. — Da, exact asta Îmi doream, jumătate de oră cu o pungă cu gheață pe frunte. Trebuie neapărat să prindem avionul. — Poate că ar trebui să mergem pe jos, Îndrăzni Kitty să Îngaime. Desert Rose Îi aruncă o privire criminală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
acolo. Kitty se prefăcu surprinsă. — Serios? — Dacă vrei să știi... motivul pentru care te-am invitat aici este că vreau să mă Înveți cum să-l seduc pe Charlie. Kitty se uită la Desert Rose, pe jumătate flatată, pe jumătate neliniștită. — Dar ai zis că ești sigură că te iubește. — Sunt sigură. Dar am nevoie de ceva ajutor. Adevărul e că niciodată nu m-a invitat undeva unde să fim doar noi doi. Mă rog, poate o singură dată. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Începuse să creadă că atât acest bărbat, cât și dragostea adevărată nu existau. Adevărul era relativ, dragostea era relativă, ea era imperfectă, toată lumea era imperfectă. Singura diferență era că unii se mulțumeau cu ce pica, iar alții continuau să caute neliniștiți. Ea fusese mereu printre cei neliniștiți... și știuse Întotdeauna că dragostea Însăși nu ar fi fost de-ajuns ca să o vindece de asta. Nu că nu s-ar fi Îndrăgostit - se Îndrăgostise de multe ori, Încă de la grădiniță. Însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bărbat, cât și dragostea adevărată nu existau. Adevărul era relativ, dragostea era relativă, ea era imperfectă, toată lumea era imperfectă. Singura diferență era că unii se mulțumeau cu ce pica, iar alții continuau să caute neliniștiți. Ea fusese mereu printre cei neliniștiți... și știuse Întotdeauna că dragostea Însăși nu ar fi fost de-ajuns ca să o vindece de asta. Nu că nu s-ar fi Îndrăgostit - se Îndrăgostise de multe ori, Încă de la grădiniță. Însă nu o ținea mult, de la o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Pong și de la soțul ei, se Întoarseră la dubița argintie Închiriată și plecară să-i Întâlnească pe cei din familia Rothschild. Kitty moțăia În mașină. Charlie conducea În tăcere și Kitty Își dădea seama că Desert Rose devenea din nou neliniștită, pentru că se tot frământa În scaun. Se gândi că probabil prietena ei Își spărgea capul căutând un Început de conversație care ar fi putut face să dispară bariera profesională dintre ea și Charlie, dar nu găsea nimic recent care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am și filtre prin casă. — Nu ai. Dar m-am descurcat. Chicoti și sorbi din cafea. Era prea Întuneric. Se simțea o puternică Încărcătură erotică acolo, Între umbre, lângă patul lui. — Ai putea să aprinzi lumina, te rog? Întrebă ea neliniștită. Apăsă un buton și storurile se deschiseră cu un ușor scârțâit, lăsând să se vadă o priveliște magnifică: un perete Întreg de sticlă lipit de ocean. Aveai senzația că valurile se sparg direct pe geam. — Doamne! zise ea. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
direcționa apelurile către căsuța vocală. — Charlie? Întrebă Kitty, inspirând minunata aromă de alune a cafelei sale fierbinți. Cred că se simte foarte prost, dacă sună Întruna. — Nu, e clienta nebună din New York, mă amenință cu poliția, zise Desert Rose vizibil neliniștită. Îți vine să crezi? Asta-mi mai lipsea. E nebună de-a binelea. Dar nu poate aștepta până te Întorci? Întrebă Kitty după ce luă prima gură de cafea. — Femeia asta nu e sănătoasă la cap! Nu crede că sunt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]