3,831 matches
-
și verbale, deplasarea corpului astral (subconștientul) spre destinația aleasă (se urmărește părăsirea imediată a corpului fizic); 15. Amintiri fragmentare și neclare la finalul călătoriei astrale. REZOLVARE: urmărim să ne îmbunătățim nivelul moral; la revenirea în corp îl păstrăm pe acesta nemișcat câteva minute (mișcarea acestuia aduce în creier noi informații despre aceste deplasări, informații ce înlocuiesc în prim plan pe cele legate evenimentele și locurile vizualizate în timpul experienței extracorporale); 16. Apariția stărilor de încordare, frică, anxietate și panică. REZOLVARE: urmărim să
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
ură!"; Lumina alb strălucitoare îmi vindecă și îmi armonizează întreaga ființă!"; Lumina alb strălucitoare vindecă inima lui......!"; ATENȚIE: Dacă orientăm gândurile către corpul nostru fizic, ne vom simți subconștientul atras înapoi în el. După ce întoarcem în corpul nostru fizic, rămânem nemișcați timp de 3-7 minute și urmărim să percepem cum lumina alb strălucitoare ne impregnează toate celulele ființei noastre. Este indicat ca în aceste momente să manifestăm o stare de receptivitate totală, de abandon în fața voinței divine. Vom urmări să percepem
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
-mi găsesc cuvintele, Înțelegând că Abby Încă presupunea că habar n-aveam de identitatea ei profesională. Totul era prea oribil de procesat și din moment ce nu mă puteam hotărî pe care să-l Înfrunt primul, am rămas pur și simplu acolo, nemișcată. Aparent, Avery a interpretat asta ca pe un indiciu că ar trebui să continue să vorbească. —Penelope știe că sunt la New York și bineînțeles că știe că-mi place să ies mult În oraș, dar... ăă... nu sunt sigur dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
casei. Prin perdeaua străvezie a văzut-o pe hangiță, care tocmai își scotea iia... Când trupul a rămas complet gol, drăcoaica s-a apropiat de geam și, ridicând brațele, s-a prefăcut a așeza perdeaua. Deodată a rămas cu profilul nemișcat... Doar o mână a celui mai desăvârșit sculptor ar fi putut modela asemenea minune!... Rotunjimea sânilor tresălta odată cu respirația, iar șoldurile, de o frumusețe desăvârșită, se profilau amețitor... După un timp, șerpoaica a făcut lampa mică, rămânând în semiîntuneric. Lotrul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ocolită... În jur era liniște deplină. Când a ajuns aproape de bordei, o plesnitură de creangă ruptă l-a făcut să întoarcă capul și să ducă mâinile la pistoalele din chimir. S-a lipit de trunchiul unui stejar și a rămas nemișcat. Privirea îi alerga în toate părțile. Se întreba cine putea să rupă creanga: greutatea omătului căzut, vreo veveriță sau... Cine știe? Poate... chiar potera. După un timp de așteptare, în care i se părea că aude până și căderea fulgilor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pot mișca mâna, înseamnă că osul nu-i rupt”. Din mâneca sumanului picura deja sânge. „Cred că trebuie să leg rana, ca să opresc sângele, dar cum? Numai dacă intru în bordei pot face asta. Altfel...” A mai rămas câteva clipe nemișcat și cu urechea la pândă. Nici cel mai mic foșnet nu tulbura firea... Și ningea ca în Ajun de Crăciun! „Dacă ar fi potera pe urmele mele, de atunci se mișca vreo unul. Și cum e pace ca în ceruri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să îngropi la vedere pe șeful lotrilor, căutat de toată floarea poterilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Ei? - a răsunat îndemnul omului cu afinata. ― Se înnoptase de-a binelea - a reluat vorba povestitorul. Hangița nu-și mai putea ogoi plânsul. Petruță ședea nemișcat la capul lotrului. După multă vreme, printre hohotele de plâns, Irinuța a întrebat: „Și acum ce facem, Petruță? Unde îl îngropăm? Mare pedeapsă mi-ai dat, Doamne! Învață-mă ce să fac, căăă... în casă nu-l pot ține”. Ca și cum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
logic îl va constitui o acțiune în forță, menită să elimine mafia din cadrul sindicatului respectiv. E vorba de un sindicat unde s-au infiltrat elemente criminale, cam tot așa cum stânga americană a fost infiltrată de comuniști. Claire De Haven rămase nemișcată. Nu mușcă din momeală. Îl privi pe Mal, iar ochii ei zăboviră pe pistolul de la brâu. — Ești un bărbat inteligent, așa că prezintă-ți cazul. Fă o pledoarie, așa cum ai învățat în primii ani de Drept la Stanford. Mal se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz se întoarse pe-o parte, cu un deget încolăcit în jurul încheieturii mâinii lui Audrey, ca să rămână uniți în timp ce își trăgea sufletul. Opt ani fără țigări și tot gâfâia ca un câine de curse, iar ea zăcea acolo calmă și nemișcată. O venă de pe dosul brațului fetei zvâcnea sub degetul lui, singurul indiciu că încă mai ardea pe dinăuntru. Pieptul lui se umflă. Încercă să se gândească ce să spună. Audrey trăgea linii cu degetul pe cicatricile lăsate de cuțit. — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
El parcase mașina la distanța standard de trei străzi. Supravegherea făcută de mântuială îl convinsese pe atacator că el era Mickey - un sudist grăsan și scund fusese confundat cu un evreu grăsan și scund. Buzz continuă să scaneze mașina: rămânea nemișcată și lipsită de pulsația luminoasă a jarului unei țigări. Trecură cinci minute. Nu apăru nici un polițist și nici vreun tovarăș de-al mortului. Buzz, convins că fusese o operațiune solo, se întoarse în dormitor și aprinse lumina. Camera duhnea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ani de zile ca să-mi dau seama. - E o poveste lungă. - Avem numai povești lungi. - Una din ele abia Începe. - Zidul? - Da. Sunt convins că fratele tău trăiește și că se apropie de noi. Dar e foarte departe. Alexandru rămase nemișcat. Din Întunericul nopții Începeau să cadă fulgi mici și ușori de zăpadă. După câteva clipe lungi, murmură cu un tremur de bucurie: - Știam... 15 decembrie 1474, Vaslui, Moldova Zăpada se așternuse temeinic și continua să ningă. Pădurile erau albe. Albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a plânge. Lângă el, Erina chiar plângea. Lacrimi mari curgeau Încet pe obrajii ei albiți de spaimă și de bucurie. Tânărul Îi Întinse mâna, iar Erina i-o strânse spasmodic, privind fascinată câmpul de luptă. În dreapta voievodului, căpitanul Oană rămânea nemișcat și atent. Și pentru el, bătălia de la Vaslui se sfârșise. Dar bătălia pentru Moldova continua. 10 ianuarie 1475, bazarul din Luoyang, China Ștefănel trecuse de zecile de tarabe cu mătăsuri și privise cu curiozitate miile de arme expuse spre vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și o prinse cu ambele mâini, dar nu mai apucă să o folosească. Liu Huang o rupse cu o lovitură de picior, se lăsă Într-o poziție joasă și izbi pieptul dușmanului cu podul palmelor. Apoi, câteva secunde, amândoi rămaseră nemișcați. Călugărul, Într-un mabu perfect, cu genunchii Îndoiți la nouăzeci de grade, spatele drept și mâinile Întinse Înainte, căpetenia bandiților În picioare, parcă sprijinit cu toată greutatea În palmele lui Liu Huang. Apoi, brusc, călugărul retrase mâinile, iar Jian Shi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cele mai rele coșmaruri. Undeva În apropiere se afla un luptător Ninja. Iar În spatele lui, o Întreagă armată. - Înapoi! porunci bătrânul, privind cu prudență În jur. Bandiții păreau nedumeriți, dar autoritatea bătrânului era suficient de mare, iar Jian Shi zăcea nemișcat. - Înapoi! repetă bătrânul, cu o voce mai aspră. Retragerea În munți! Oamenii se mișcară, Încet, apoi din ce În ce mai repede. Din privirile neliniștite ale bătrânului, Înțelegeau că erau pândiți de o mare primejdie. Întoarseră caii și porniră, la galop, pe drumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încet, apoi din ce În ce mai repede. Din privirile neliniștite ale bătrânului, Înțelegeau că erau pândiți de o mare primejdie. Întoarseră caii și porniră, la galop, pe drumul pe care veniseră. În spatele lor rămânea cadavrul vestitului bandit și imaginea incredibilă a unei armate nemișcate. 13 ianuarie 1475, Cetatea de Scaun a Sucevei Întunericul căzuse demult. Erinei i se părea că În curând se vor ivi zorii. Era a treia noapte de când adormise odată cu zorii și se trezise la cel mai mic zgomot. Dar curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ierni fără capăt. Nu, de data asta chiar erau tropote... Erina fugi din nou la fereastră, nu văzu nimic, ieși pe culoar, urcă scările spre metereze și, odată ajunsă, se sprijini de zidul gros și rece, alături de straja care rămăsese nemișcată. De dincolo de dealuri se auzeau tropote. Se apropiau Încet, ca și cum caii și călăreții ar fi fost mult prea obosiți ca să mai vrea ceva, fie și Întoarcerea la Suceava. Dar se apropiau. Treptat, pe culmea dealului se iviră flamurile Moldovei, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
minimum 10 ani. Ele fac parte din wushu-ul pentru Întărirea corpului. Odată cu canalizarea energiei nu se mai pune problema reculului, căci forța se Întoarce, pornind din Tantian, și ajunge să dubleze forța impactului. - Da, după lovitură ai rămas câteva secunde nemișcat, am sesizat transferul de energie. Lovitura a produs ruptura sternului, dar forța Întoarsă a reculului a dus la oprirea inimii. Jian Shi a murit de două ori. Dar tot nu mi se pare o tehnică utilă În luptă. - Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ciudat, negru. Un fel de kimono. Poartă sabia Într-o teacă pusă la spate, asemeni unui arc. Are douăzeci sau douăzeci și unu de ani. Fața albă, părul lung, adunat Într-o coadă la spate. Ochii albaștri. Vorbește limba mongolă. Amir rămase nemișcat, dar simțea cum Îl acoperă un vuiet uriaș, ca o cascadă. Încercase să uite previziunea lui Anda. Încercase să uite de portret, de Nogodar, de iarna din munții Caucaz și de călătoria spre Mongolia. Și acum totul revenea, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tactica. Asfințitul soarelui nu era departe. În curând avea să Înceapă prima noapte În care va trebui să dispară. Și să redevină, din nou, Nimeni. 5 octombrie 1475, limita sud-vestică a deșertului Gobi Amir făcu semn de oprire și rămase nemișcat, privind valea nisipoasă În care se desfășurase lupta. Nu trecuse pe Drumul Mătăsii, ci mersese drept spre acest loc. Înainte de a Începe căutările voia să Înțeleagă ce se petrecuse, chiar dacă avea de recuperat o distanță extrem de mare. Dacă acel străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
porniră spre Apus, ridicând În urma lor un nor de praf care se risipi Încet În zările roșiatice ale Înserării. 4 noiembrie 1475, Samarkand Amir Îi lăsă pe războincii Bordjighin la intrarea În Shah-i-Zinda, Orașul Mort, cu poruncă de a aștepta nemișcați până la Întoarcerea lui, indiferent cât ar fi durat aceasta. Orice altă intrare pe teritoriul sacru al vechilor morminte trebuia semnalizată printr-un strigăt de pasăre. Abia trecut de poarta Înaltă, de piatră sculptată În basoreliefuri ce ilustrau scene ale Marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se supune aproape nimănui. Portretul lui sugera siguranță, dar și un soi de răutate adâncă, pe care Alexandru o simțise din prima clipă. Omul intră În palat, iar desenul dispăru, făcut sul, În mâneca bufantă a costumului genovez. Cerșetorul rămânea nemișcat, fără a privi pe nimeni. Nu, Își spuse Alexandru, era imposibil să fie un agent al serviciilor turcești. Nimeni nu și-ar putea juca rolul atât de bine. Ar trebui, cel puțin, să privească ce se Întâmplă În jur. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avea să fie, multă și mereu la marginea morții. Lupta pentru viață nu se terminase, ci abia Începea. Multă suferință... Ajunsese prea târziu... La cheiul unde era ancorată corabia genoveză valurile reîncepură să ajungă, clipocind Încet. Ștefănel rămase În continuare nemișcat, așezat pe genunchi, privind spre larg. Portul părea pustiu. Încercă să se concentreze. Nu putea Înlătura suferința. Nu putea prelungi viața, dacă undeva În adâncurile neființei cineva hotărâse altfel. Dar putea răzbuna totul. Sâmburele magic al răului nu era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În afară de cel care vrea să și-l ascundă. Faptul că omul acela nu avea chip nu mai putea fi o Întâmplare. Pictorul mai observă că cerșetorul făcea exact același lucru ca și el. Studia intrarea În palat. Dar o făcea nemișcat, cu capul ușor aplecat, ca și cum nu l-ar fi interesat decât partea de jos a palatului, sau doar felul În care erau Încălțați ienicerii. Vreme de aproape un ceas piața rămase nemișcată, În așteptare, asemeni unui tablou cu personaj colectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
el. Studia intrarea În palat. Dar o făcea nemișcat, cu capul ușor aplecat, ca și cum nu l-ar fi interesat decât partea de jos a palatului, sau doar felul În care erau Încălțați ienicerii. Vreme de aproape un ceas piața rămase nemișcată, În așteptare, asemeni unui tablou cu personaj colectiv, pictat de Gentile Bellini. Apoi mișcarea se reluă. Gărzile pregătiră din nou culoarul de trecere pentru sultan, Îmbrâncind În lături mulțimea. Cerșetorul se afla la câțiva pași de poartă, iar loviturile ienicerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gărzilor. Alexandru căută, cu o disperare pe care nu și-o Înțelegea, un detaliu, o formă care ar fi putut reconstitui imaginea cerșetorului. „O mască... ” gândi, deodată, străfulgerat. Nu mai exista nici un om Îmbrăcat În veșmintele cerșetorului, care să stea nemișcat În poziția În care stătuse cerșetorul. Dar exista un alt om, care nu se aflase În acel loc până atunci. Un ienicer din garda sultanului. Un războinic destul de Înalt (cerșetorul era mai scund), cu umeri lați (cerșetorul avea umerii adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]