2,101 matches
-
cristelnițe și, în general, la tot ce ține de mamele lor de dușmani. (AC, 14, aprilie 2008, p.23) Exemplul reprezintă un caz special de utilizare substantivală autonimică a grupului invectiv mama lor de..., echivalent aici cu o calificare depreciativă: nenorociții/neisprăviții de dușmani. 3.2. Analiza chestionarului Dacă în textele recente, selectate din literatură, din presă sau de pe internet, au fost urmărite în special aspecte legate de comportamentul sintactic al structurii, chestionarul conceput pentru adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 12
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
a referentului și că este purtătorul unei predicații de calificare depreciativă cel mai adesea (apreciere ironică, blamare, insultă, injurie). Observația nu este pe deplin motivată, pentru că există în cadrul realizărilor tiparului zona aprecierilor valorizante, sfera bogată a compasiunii (bietul/săracul/sărmanul/nenorocitul/nefericitul de el), precum și posibilitatea descrierii unei proprietăți evidente ale unui obiect, care sare în ochi emițătorului: o enormitate de casă, o imensitate de teren. 2 Austin, F., 1980, "A crescent-shaped jewel of an island: Appositive nouns in phrases separated
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
a fost primul? Dar cel din urmă? Când anume? Aceste întrebări au rămas fără răspuns. Ceea ce știm este că în secolul II en, ne trezim cu toate piețele, forurile, circurile, bâlciurile, mahalalele și cheiurile orașelor și porturilor romane gemând de nenorociți anonimi, care numiți "chaldeeni" sau "matematicieni" vindeau pentru un preț derizoriu horoscoape trecătorilor. Printre alți șarlatani care dădeau cu zarurile, ghiceau după fumuri sau păsări, desigur că ei nu ar fi cucerit niciodată imperiul și Capitoliul dacă pretorul Corneliu Hispallus
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Iulian, alcătui pentru împărat un manual de astrologie militară - 174 e.n. Într-o bună zi, înfuriat pe un astrolog care nu își cunoștea bine meseria, l-a întrebat cu un glas amenințător: "de ce gen de moarte crezi că vei muri, nenorocitule? Voi muri de frică, a răspuns acesta. Minți, reluă împăratul, vei muri imediat de o moarte violentă". Inșfăcat de doi legionari, se și văzu târât spre locul de execuție, când întorcîndu-se strigă:"Seniore, ordonați să mi se ia pulsul și
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
le deschide. Se încinge o discuție spinoasă, stropită de vin (cu măsură, se zice...) și pentru a-și susține părerea, gazda se repede la bibliotecă spre a consulta un volum de specialitate. Din greșeală toate rafturile se răstoarnă peste capul nenorocitului, omorîndu-l, așa cum preziseseră astrele. Fig.28. - Theophrast Bombast von Hohenheim, supranumit și Paracelsus (1493-1541), unul din cei mai mari savanți și ocultiști ai Renașterii germane. Un întreg congres internațional de medicină a închis ochii asupra preocupărilor magice, astrologice și alchimice
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
bună dreptate că „ ... patriotismul ocupă un mai mare loc În inimile poporului de jos decât În ale boierilor mari, că tot cei de jos plătesc mai mult și cu mai mare abnegație datoria lor către patrie decât cei avuți...Un nenorocit de țăran oferă statului doi boi... pe când un mare proprietar face multă gălăgie când comisia de rechiziții vine să-i ceară două vite...“ Dar la efortul pentru susținerea războiului pentru independența de stat a participat și școala, oferind lumii Întregi
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Florin FÎnaru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93539]
-
la Sfântul Apostol Petru și vorbind cu el, am putea auzi această convorbire: Vreau să mă mărturisesc ăspovedesc), Petre! Bine, Iuda, îngenunchează și spune ce ai pe suflet. Iuda, aruncându-se la picioarele lui Petru, îi zise cutremurat: Sunt un nenorocit, Petre, căci l-am vândut pe Domnul și Mântuitorul nostru. Nădăjduiește, Iuda, căci eu am fost mai vinovat decât tine! Cum așa, Petre?! Eu Iuda, de trei ori L-am trădat pe Domnul, dar plângând cu lacrimi de pocăință, El
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
inițiale, această periodicitate nesfârșită fac ca luna să fie, prin excelență, astrul ritmurilor vieții. Nu e deci de mirare că ea controlează toate planurile cosmice legate de legea devenirii ciclice: apă, ploaie, vegetație, fertilitate." d. "Norocirea" Însoțirea dintre un/o nenorocit(ă) și un/o norocit(ă), ca modalitate de aducere a destinului favorabil, reprezintă un nucleu central pentru multe narațiuni populare românești. În basmul Ion cel sărac și zâna lacului [Botezatu], nenorocul unui flăcău se transformă, în cele din urmă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
tatăl. Bogăția alaiului care-i însoțește pe cei doi îmbrăcați numai în aur, îl impresionează pe tatăl fetei. Împăratul i-a întâmpinat și, când și-a dat seama că-i fata lui, "a fost la culme de fericit". A ajuns "nenorocitul prin norocul femeii să fie și împărat". Urmează morala narațiunii: "Iată așa e cu noroacele! Sunt părinți cari au copii cu noroc și le merge bine, dar cum le-a ieșit copilul acel cu noroc din casă, și norocul li
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o pedepsesc sever, bărbătește. Gata, nu ne mai vedem! Cum să adoarmă când are întâlnire, cum? Nu pricepeam, eu nu dormeam două nopți înainte de plimbarea noastră rituală pe Sărărie, până în Copou... Am înființat, distrus, Clubul Moluștelor Celebre! Doi componenți, amândoi nenorociți de Ciufulita!!! Dar n-am avut vreme să mă desmeticesc, să-mi dau seama de proporțiile dezastrului ciufulin, intrasem deja, la 16 ani, la Medicină... Avusesem profesori buni, țineau la mine, eram cuminte, stam fix în bancă, practicam un soi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
pune etc.), înjurăturile în averse torențiale... Dar nu numai asta. Uită-te la hainele marii majorități a valahilor. Din 20 doar unul-doi îmbracă o haină de iarnă nouă, cumpărată recent, în ultimii ani. Uneori, mi se pare că seamănă cu nenorociții aceia de leningrădeni asediați de germani, trăgându-și săniile cu cadavrele țepene. Și aceia erau la fel de prost îmbrăcați ca și românii anului 2006. Recunosc, este și vina mea, pentru că aleg mijloacele de transport în comun. Românii cu haine noi călătoresc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Short (1981:328-33), în exemplele care urmează un singur cuvînt adițional atribuit unui personaj, sau chiar un singur semn de punctuație atribuit acestuia pentru expresivitate, poate semnala mai degrabă prezența DIL decît cea a discursului indirect naratorial: El spuse că nenorocitul de tren a întîrziat. El îi spuse să îl lase în pace! Presupunem că nenorocit vine de la personaj (el) și nu de la narator, și că, în mod similar, semnul exclamării (și, probabil, cel puțin cuvîntul care îl precede) vine dinspre
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
un cuvînt. Legați-l, dă ordin unul dintre antiteroriști. Nu aveau o sfoară, dar pînă la urmă au găsit. La mijlocul camerei, pe un scaun, teroristul este legat fedeleș. De frică făcuse în pantaloni. Ți-i frică, ai? Unde-i arma, nenorocitule, asasinule? Din cînd în cînd, teroristul era îndemnat cu ghionturi să răspundă la întrebări. 'mnezeii mă-ti de măcelar, ți-a pierit piuitul. Sigur e arab și nu știe românește. Ești român, mă? Este liftă străină, uite are părul negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și defilarea Moldovei părea ireală. La radio țipa un tip, lamentîndu-se că "nu-l iubește" cineva. Ca să fiu sincer, cea care "nu-l iubește" avea un motiv serios, dacă și mie îmi venea să-i ard cîteva palme, că avea nenorocitul o voce extrem de enervantă. Mai bine închide-l, mă sfătuiește soția. O ascult și atmosfera devine calmă, binefăcătoare. Un bolid mă depășește periculos, înghesuindu-mă și eu, culmea, nu strig enervat "boule!". Pacea care se cuibărise în mașina noastră n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
imensă digera vitaminele. Televizorul mergea pe un canal sportiv. Avea lîngă pat și papuci de odaie. Cînd mă vede, se ridică, încalță papucii și-mi rîde cu gura pînă la urechi. Dom' primar, scoate-mă de la ăștia... Ce-ai făcut, nenorocitule? Am greșit, n-au crăpat jigodiile... de unde să știu că nu-s crăpați? Dumnezeule, dar ce-ai gîndit, omule? Ce ți-a trecut prin minte?! Ei, aveau ceva lovele, bijuterii și aparate... Dar cum, cum ai intrat la ei? Ceream
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de comod... Oferă-mi această plăcere, te rog. E plăcut de mers cu limuzina lui Georges. Șoferul nu frînează brusc, nu atacă curbele nervos. Totul este ca într-un vis, plutim pe spinarea unui nor. La intrarea în aeroport, un nenorocit jegos întinde mîna spre noi. Am decăzut, domnilor. Mi-e foame. Îi întind o monedă consistentă. Georges este intrigat: Constantin, de ce îi încurajezi? Așa sînt eu. Ne-am despărțit cu regrete. Georges regretă sincer plecarea mea și eu fac efort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tu nu ai lăsat patru copii pe drumuri? Ale noastre sînt măritate, la casele lor. Ce fetiță erai și acum, uite... Ce să văd? Umbli după... golani. Și? Nu-i normal! Am 31 de ani, sînt frumoasă, sănătoasă. Dar cu nenorocitul ăla? Ce-ți oferă analfabetul ăla? Nu fi prost. Hai să ne divorțăm civilizat. Nu ne mai leagă nimic. Atunci du-te naibii în România. Măcar să nu te mai văd. Și fetele? Măritate și acuși îmi apar nepoții... O să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bătrân cum din dzilele răpăusatului Vasilie vodă (Lupu) încoace au apucat și știe pe moșii și părinții acestor oameni până acmu...tot poslușnici la svânta mănăstire.” Cum se vede treaba, mărite Spirit, tot un prea cuvios i-a turnat pe nenorociții care năzuiau spre libertate. Așa se face că vodă i-a dat „rămași” la judecată: „de vreme ce au fost moșii și părinții lor poslușnici, ca să fie și ei poslușnici svintei mănăstiri...Hlincii.” - Cu bune cu rele, mănăstirea a prins oleacă de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
paisprezece ani și bietul Vasilie tot nu i-a primit. Marele logofăt i-a cerut lui Vasilie zapis sau martor pentru acestă datorie Dar de unde? Apoi a fost învinuit că în cei paisprezece ani nu și-a cerut datoria. Astfel nenorocitul de Vasilie a pierdut procesul rămânând păgubaș. Drept-îi, mărite Spirit? - N-aș fi vrut să fiu în pielea nefericitului Vasilie. Amânarea datoriei de către egumen a fost un tertip, pentru a nu plăti nicicând. Iată o nouă dovadă de nerespectare a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ar fi împărțită între diferite jurisdicții sau ar fi încorporată Galiției sau Lodomeriei, într-o anumită măsură ar putea deveni mai reținuți. D. Pe cât de ușor s-ar putea da naștere unei emigrații prin ordonarea unei conscripțiuni, deoarece începând cu nenorocitul secol XV, când strămoșii noștri au cedat Moldova ca o feudă Porții otomane, o astfel de măsură n-a fost luată niciodată, iar locuitorii s-au dezvățat de arme, și numai simpla pronunțare a denumirii ei i-ar îngrozi, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
îndure de soarta celor ce au cutezat să evadeze din estul comunist, "au suplimentat cu 20.000 numărul de vize pe 1989, dar le dau la întâmplare, prin tragere aleatorie, făcută de un ordinator. De ce nu ne iau pe noi, nenorociții din lagăr?" Se teme de vizita medicală, fiindcă dacă ești suferind, nu te acceptă nici o țară. Așteptarea tâmpă se lungește peste măsură și singura consolare ar putea fi aceea că alți locatari zac în lagăr de 5-7 ani! Răspunsurile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ariei: Și tot suflă și tot suflă / Răscolește, răscolește / Și la om pe negândite / Prin ureche se strecoară / Și în creier se înfige..." Rezultatul? N-o fi fost Maican chiar îngeraș, dar... "Și la urmă, vai, bârfitul / E ca mort nenorocitul / Sub opinia mulțimii / E pe veci înmormântat". "Locul de veci" i l-a oferit imediat Teatrul Național din București, unde Maican s-a impus suveran încă de la prima montare. La Iași, târâșenia a ajuns și în fața Tribunalului. Maican se adresează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ruină. Îmi curm plânsul trăgând În piept cu nesaț mirosul lui de sudoare și varză. - A căzut Ceaușescu? Întrebă cu glas tremurat. - De bună seamă că a căzut, dacă noi i-am făcut vânt. Ce ai de mâncare, prietene? - Un nenorocit! Și-a bătut joc de popor și-a fugit. Și el și ea, niște țigani nenorociți. O să-i prindă, ce zici? - O să-i prindem, prietene, și-o să le punem pielea-n băț. O să le strivim capetele ca la șerpi. Suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de ei. Adu-mi și mie ce ai pe-acolo... Avea tochitură care mirosea ca și el a varză și a picioare nespălate. Am mâncat două porții și el a stat lângă mine și am vorbit despre popor și despre nenorociții ăia pe care nu-i mai rabdă poporul. Și el și ea, niște jigodii și niște țigani nenorociți care și-au bătut joc de popor atâta amar de vreme și l-au regulat cum au vrut ei. - Ne-a ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sunt o manta cărămizie, o căciulă ascuțită de piele de oaie și un biciu cu trei limbi (”cnut”). Are și dreptul să aibă un cal. Toți țiganii Îi datoresc ascultare ca la un părinte și tare se tem de el: nenorocit este acela care nu-i arată destulă supunere, câteva sute de lovituri de ”cnut” Îl rechiamă la datorie. Când laia se mișcă, el este capul Caravanei, Încearcă locurile, hotărăște așezarea tabărei. Într-o clipă 40-50 de corturi se ridică. Căruțele
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]