2,353 matches
-
combată. De aceea, Sfinții Părinți nu îi încurajează pe aceștia din urmă să dialogheze pe temele credinței cu cei prinși în mrejele ereziei - n.n. footnote> și se cuvine să avem mare purtare de grijă de ei; să nu stăm nicicând nepăsători, ci cu multă luare aminte, să facem tot ceea ce stă în puterea noastră, să le dăm leacul potrivit, ca odată și odată să se întoarcă la învățătura cea sănătoasă!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omil. III, IV
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ale activității umane. Utopiile nu sunt scrise pentru a fi aplicate sau, în orice caz, nu pentru a fi aplicate nemijlocit în sens literal. Idealul lor de perfecțiune este unul teoretic, iar cei care-l concep ar putea fi chiar nepăsători față de dificultățile pe care le întâmpină posibila lui realizare în practică (lucru care nu poate fi spus în legătură cu valoarea practică pe care o atribuie teoriilor lor). Utopiștii practici tind în mod similar să încerce aplicarea unor idei pe care majoritatea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tainic al ființei lorîncă din clipele Botezului și a căror viață a fost o permanentă îm-preună-lucrare cu harul dumnezeiesc, încep a gusta roadele osteneli-lor de o viață, într-o necontenită sporire și îmbogățire. Cei ce, însă,dimpotrivă, s-au arătat nepăsători și nelucrători față de această prezență tainică din sufletul lor, care au întristat și îndepărtat haruldin viața lor, vor experia, într-o formă provizorie mai întâi, darprofundă, chinurile iadului. Din acea clipă înainte, ei înșiși nu maipot face nimic efectiv pentru
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
umanitatea." Abandonând zugrăvirea condițiilor dragă Enciclopediștilor, autorii dramei burgheze pun din nou pe primul loc studiul caracterelor. Dornici de a reda complexitatea sufletului uman, ei creează, invers decât Clasicii, personaje care să evolueze în timp, ca Don Carlos, care, prinț nepăsător și despotic la începutul lui Hernani, devine apoi un împărat înțelept și clement, și pe care ei le cuprind cu dualitatea lor, cum ar fi Cromwell, erou făcut din contradicții, pe care Hugo, în Prefață, în 1827, îl descrie în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Anton, și, din nou, un val de revoltă începu să crească într-însul... - De ce m-ai despărțit de ea, Doamne! strigă el aproape răstit. A înflorit liliacul... ...Și zilele, săptămânile, lunile s-au scurs mai departe, călcând ca un tăvălug, nepăsător peste viața întregii lumi... A venit primăvara... Totul lucește verde... Totul reînvie... În aerul limpede e ceva subtil... ceva greu de înțeles. Cireșii în floare străluceau ca făclii aprinse. Cucul își trimitea chemarea de undeva, din fundul văii, o chemare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
simțindu-i spaima, îi șopti: - Farmecul, cucoani... farmecul începe a se simți..! Fiara stătea ca încremenită, sub clar de lună, adulmecând cu nările în direcția vântului. Sub razele lunii, proiectat pe cer, apare înspăimântător de clar. Cu gâtul întins, parcă nepăsător, animalul cercetează, adulmecă dincotro bate vântul, își rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică străbate dincolo de codri, spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu poți sa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
răsuflau adânc, sufereau... dar, trăgeau mai departe credincioși stăpânului, într-o înțelegere tacită, într-o împerechere de destin și suferință în inima amândurora. Soarele se lăsa spre asfințit. Văzduhul era încărcat de tălăngile cirezilor și a turmelor, cu mersul lor nepăsător la vale, printre carele cu boi, lăsând în urmă norul de colb cu mirosul izului de stână. În el parcă se strângea toată țărănimea noastră. Țăranul, boul și pământul.., un tot nedespărțit, se mișcau odată, răsuflau odată... parcă ar fi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
văzând cu ochii. În văzduh se simți aerul proaspăt și răcoros al toamnei. La o aruncătură de băț, apare pâlcul de salcâmi înalți. Acolo‟i cimitirul. Satul, viu... cu toții trăiesc învecinați cu morții lor. Soarele de sus de pe cer, parcă nepăsător, privește trecerea lor, sus pe deal, ca ceva firesc pentru el, dar înfricoșător pentru om... Sultan rămase legat de unul din cei doi salcâmi înalți, care țineau loc de poartă. Anuca, urmată de Pârvu, intra în cimitir, cu bunul simț
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cam despre ce fel de schimbări e vorba? Nu ne-am hotărât încă. O să am nevoie să scrii mai multe rapoarte. Între timp, ai să-mi raportezi direct mie. Te deranjează? Ridică din umeri, luându-și un aer cât mai nepăsător. —Ai să vezi că e foarte ușor să lucrezi pentru mine. Și, Darcey, chiar am un motiv profesional foarte bun pentru care sper că viața ta personală e țais. Nu-mi place ca angajații mei să cedeze nervos din cauza unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
speculative de pe internet care nu aveau nici o fundație solidă. Fusese înspăimântată de această prăbușire bruscă, de rapiditatea cu care băncile își retrăseseră sprijinul și de stadiul jalnic în care ajunsese Jugomax, cât ai zice pește. La început, încercase să fie nepăsătoare, la fel ca directorul Richie Jefferson, pe care Max îl numise în funcție. Încercase și ea să ignore problema, dar o duruse profund când își pierduseră resursele financiare, iar acesta nici nu mai apăruse pe la birou. Nieve fusese cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era perfect calmă atunci când îi cunoscu pe potențialii săi clienți. După un început puțin dificil, în care nu își dăduse foarte bine seama unde se opreau politețurile și când trebuia să se pună pe treabă, își începu prezentarea. O ascultară nepăsători în timp ce vorbea despre compania ei și produsele sale, iar ea începu să intre puțin în panică din cauză că toți dădeau din cap, dar nimeni nu punea nici o întrebare. O zăpăci și faptul că la sfârșit se strânseră toți grămadă și începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
noastre. El care ne cunoaște inima și gândul, suferința și nevoia, nu ne va lăsa fără răspuns și schimbare în cele bune pentru toți, toți. Deci mare atenție, timpul fuge, viața se trece, noi ce facem? Să nu rămânem așa nepăsători și departe de realitate și de Dumnezeu. Adevărul, Lumina, Sănătatea, Pacea este lângă Dumnezeu. Am scris și eu câte ceva, poate este bine, cred că ați înțeles ce aș dori să fie pentru toți, să ne sensibilizăm inimile noastre. Cuvintele mele
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
străinătate la noapte, așa că mai bine ați Începe să vorbiți. Nu mai e prea mult timp. Pentru o clipă, Marlene Își mușcă buza gânditoare, cu ochii privind În gol la alergători În timp ce aceștia se aliniau la linia de start. Rămase nepăsătoare la agitația entuziastă a mulțimii, care fu Înlocuită de liniște atunci când se ridică pistolul de start. Când Împușcătura dădu semnalul de Începere a cursei, ea Începu să-mi povestească ce știa. — Păi, pentru Început, e vorba de numele ei: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
publici trebuie să fie cinstiți, decenți, loiali și cu spirit camaraderesc față de cei de un sânge cu noi. Acei indivizi care Încalcă acest principiu - care iau mită chiar și numai o marcă - vor fi pedepsiți fără milă. Nu voi rămâne nepăsător să privesc cum se dezvoltă această plagă. După cum știți, am luat deja măsuri pentru a smulge din rădăcină corupția din rândul ofițerilor din SS, astfel că un număr de indivizi necinstiți au fost eliminați. Este voința Führerului ca dumneavoastră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de altfel prinși, către sfârșitul taberei, într-un boschet, de către profesorul de serviciu din noaptea aceea. Erau complet goi când a dat peste ei. "A fost înainte sau după?", îl întrebase apoi unul pe nazist. "După, bă", răspunsese, atât de nepăsător și deschis încît nu te puteai îndoi. O luam apoi către marea cupolă de umbră a conacului. Părea un fum cafeniu-sti-clos, un fum sculptat, o sculptură în fum, făcută să țină o clipă pentru ca apoi să se destrame ușor, ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vocea tremurată, Când? Cum aș putea să-i vorbesc ei despre mănăstire, n-ar înțelege chemarea mea spre, mă privește zâmbind și ochii mei coborând îi conturează buzele, Când voi termina facultatea, peste doi ani, mă opresc așa la mijloc, nepăsător cu cuvintele, mâinile i se odihnesc acum în poala rochiei albe cu buline roz și eu nu mă pot opri să n-o privesc, altfel l-aș fi observat pe Theo îndepărtându-se, îl aud acum cu mama, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am comandat o răcoritoare, am blocul de schițe la mine, îl port tot timpul și încep să desenez în creion, L-am observat de cum m-am așezat pe terasă, stă sprijinit de zidul vechi al Muzeului de Artă, oamenii trec nepăsători pe lângă el, n-are nici mâna întinsă, nici o cutie goală prin preajmă sau, cel puțin, un carton pe care să-i arunci ceva mărunțiș, poate nici nu-i cerșetor, o fi beat, soarele se joacă pe chipul lui îmbătrânit, încadrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Radu îl strigă din spate, Hei, omule! Stai un pic! Și bătrânul își întoarce chipul impasibil spre cel ce-i vorbise, Haide să-ți arăt ceva! și-i întinde peste masă desenul meu, omul îl privi câteva clipe, îl ține nepăsător între degetele lui murdare, neînțelegând prea bine, ridică din umeri, îi dă hârtia înapoi lui Radu, și printre dinți rostește răutăcios, Rahat! Repetă ca să se facă bine înțeles, Rahat pe băț! Și ne întoarce spatele, fără grabă, nepăsător, ca și cum timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îl ține nepăsător între degetele lui murdare, neînțelegând prea bine, ridică din umeri, îi dă hârtia înapoi lui Radu, și printre dinți rostește răutăcios, Rahat! Repetă ca să se facă bine înțeles, Rahat pe băț! Și ne întoarce spatele, fără grabă, nepăsător, ca și cum timpul n-ar mai exista dincolo de mantaua lui groasă încinsă cu un șal femeiesc pe la mijloc, Poate trebuia să-i dăm o bere! zise Doru, s-ar fi exprimat și el mai frumos, cei doi tineri încep să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca pământul după soare, de însemnările lui n-a mai adus vorba, nu m-a mai chemat să-i citesc, nu mi-a cerut să-i scot nici pânza, ca un fluture zboară în jurul Corinei, el și copiii, Alex calm, nepăsător sub crusta pe care profesia de doctor a format-o neîncetat pe chipul lui, și tot Corina, îmbrăcată în portocaliu, Theo n-a mai încercat să-i ghicească parfumul, căutându-se toată ziua unul pe altul ca soarele și luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
m-a mai chemat, și continua sub ochii mei îndurerați să se prăvale pe podelele de lemn ale bisericii înaintea părintelui Ioan când ieșea cu darul, trupul ei firav, dar înfășurat în haine căpătate pe care le îmbrăca toate o dată, nepăsătoare la anotimpuri, trupul ei se cutremura pe covorul bisericii când poalele sfinte ale părintelui Ioan o atingeau ferind-o, Calcă, părinte! Calcă! o auzeam spunând printre suspinuri, și pieptul ei cu clopoței argintii se făcea una cu podeaua bisericii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
are părul prins, întotdeauna și-l prinde când cântă, pare ușor obosită, Așa este, nu ne-am mai văzut de mult! E o seară frumoasă, vine primăvara! iarăși glasul ei spre mine învăluit cu tulburi dorinți, Da, e primăvară! Trecem nepăsători pe lângă stația de autobus, o luăm înspre oraș și eu mă lupt cu sentimentul nelămurit că tot ceea ce se întâmplă acum s-a mai întâmplat de fapt, că am mai trăit identic aceste momente și totuși nu mă pot smulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rânduri, Iubita mea, sunt într-o îndepărtată mănăstire și pictez la o biserică, iartă-mi orgolioasa infidelitate! Theo, și mi-o imaginez acum, aici, trântit în iarbă, întoarsă de la mare, cu pielea arămie, catifelată, fremătând vie sub atingerea mâinilor mele, nepăsător la amenințarea apropiatelor examene, rugând-o ore în șir să-mi vorbească despre Paris, ce căutai la Paris, vederea, adusă de ea, cu toamna pe cheiurile Senei, o am aici cu mine, prinsă într-o pioneză deasupra ciobului de oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe trup, și mă trezesc brusc, în zvârcolelile mele vărsasem ulcioarele cu albastrul și roșul din mantia Pantocratorului, la lumina lanternei mă văd tot uns de vopsele, lângă mine sulul cu cartoane al meșterului Luca stropit de vopsele, îl înhaț, nepăsător la toată vopseaua ce se întărește pe mine și cobor de pe schelă, ies din biserică cu o liniște în suflet de început sau sfârșit de lume, trec întâi pe Ia mine prin odaie să caut niște chibrituri și la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]