7,670 matches
-
făcea Marian Malciu plăcere, pentru că o îndrăgea și avea nevoie să-și manifeste dragostea înfiripată cu limpezime în acest fel... Niciunul nu va uita un anumit moment din ziua a treia, seara, în care s-a întâmplat un ceva inedit, neprevăzut, nepremeditat. Erau pe aleile din parcul în care se înfiripase dragostea lor. El povestea ceva petrecut cu ani în urmă, o întâmplare haioasă din vremea rezidențiatului său. Ea asculta atentă, ca de obicei, ochii sclipindu-i de plăcere. S-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
au fost pasiunea mea. Baletul uman de pe străzi, din gări, din marile magazine, din piețe și din toate locurile susceptibile să atragă mai mult de o persoană mi s-a părut întotdeauna un spectacol de mare forță, comic prin dimensiunea neprevăzutului, tragic prin inutilitatea sa, poetic prin dezordinea sa. — Puțini scriitori știu însă că aceste prime fraze esențiale pot fi și achiziționate, încheie omul cu trăsături tremurînde. Iată de fapt ceea ce voiam să vă spun. agenția noastră procură începuturi de roman
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să iasă pentru a se plimba pe malul acelei imense suprafețe de apă, care îi amintea de altfel foaia albă tocmai abandonată pe tamburul mașinii de scris. exista o similitudine între ocean și foaia albă. ambele erau o expresie a neprevăzutului, ambele erau niște deschideri gigantice. „Două forme de absorbție a energiilor, două guri, găuri, hăuri, spații gata să înghită cuvinte, situații, viață...” Cel mai mult îl impresiona însă pe Bernard refluxul. acel moment cînd apele oceanului, sub influența misterioasă a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
scrie pentru tine. mult mai interesant ar fi însă, dragă GUȚĂ, dacă ți ai lipi un Patch și în zona sexului, nu chiar pe falus, ci între buric și părul pubian, întrucît acea zonă este plină de vibrații continue și neprevăzute. Un astfel de Patch este capabil să capteze toate tresăririle tale erotice, să transforme în cuvinte senzații resimțite cînd intersectezi în timpul zilei femei care îți plac (sau, de ce nu, bărbați care te tulbură). De fapt, cu cît ai mai mulți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
politețe», cu fragilitatea celuilalt. Se cuvine să ne simțim fericiți să facem parte din această «lume», în mod necesar și cu bucurie coabitată, fără a cădea în capcana integralismului. Trebuie să reușim să trecem, în ciuda tuturor greutăților și a erorilor neprevăzute, de la o etică ideală, pe care Biserica pare să o sprijine din motive de conveniență socială, la o spiritualitate pascală, care să zămislească o etică a eșecului capabilă, mai degrabă, să oblojească și să vindece rănile, decât să împresoare cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
într-o biserică ale cărei elemente permanente au fost inventariate. Limitele grilei Utilizarea unei grile de observație poate să închidă observatorul într-un cadru prea rigid, deoarece cîteva aspecte ale situației se relevă a fi puțin semnificative, pe cînd altele, neprevăzute în această grila, pot să apară. Evident, este periculos de alcătuit prea devreme o astfel de fișa, deoarece situația de observat este puțin cunoscută sau ignorată de cercetător. Mai mult, o grilă restrînge spațiul de notare, asigurînd prea puțin spațiu
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
pot să apară. Evident, este periculos de alcătuit prea devreme o astfel de fișa, deoarece situația de observat este puțin cunoscută sau ignorată de cercetător. Mai mult, o grilă restrînge spațiul de notare, asigurînd prea puțin spațiu rubricilor consacrate evenimentelor neprevăzute sau mai bogate în informații. Din contră, observatorul va completa în bune condiții rubricile mai scurte și stabile consacrate, de exemplu, vîrstei, sexului, apartenenței sociale și etnice a persoanelor observate. În ciuda acestor restricții, credem că o grilă de observație poate
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
case erau stinse sau ascunse în mari globuri de sticlă mată, ca să nu dea căldură. În această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casă nu era prea înaltă și aproape nici una nu avea cat superior. Însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobște a zidarilor italieni), mărimea G. Călinescu neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane grecești și chiar ogive, făcute însă din var și lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu devotament, o trata în acuarelă, expunînd-o puțin la soare. Lui Felix, aceste servicii i s-ar fi părut o concurență neleală, dacă Otilia n-ar fi privit pe Titi cu ironie. În schimb, Otilia răsplătea pe Felix cu gingășii neprevăzute. Îi aducea din oraș fel de fel de mărunțișuri, fie măcar o bomboană. Odată îi dărui o cravată. Într-o zi, Felix se auzi strigat nerăbdător de glasul Otiliei. - Felix, Felix, vino mai repede, că mă grăbesc! Văzu pe Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
l-ar fi aruncat acolo unde n-avea destul teren de activitate. Biata dumitale mamă a fost o femeie bolnavă toată viața. Vezi dumneata, domnule Felix, venim în lume cu gânduri mari, facem sforțări, dar când să înfăptuim, o datorie neprevăzută față de ai noștri ne împiedică. Atunci nu ne mai rămâne decât să dăm cale liberă altora și, dacă se poate, să-i ajutăm. Un astfel de ratat sunt și eu, însă vreau ca aspirațiile mele de natură artistică să se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trebui neapărat să devin bogat? - Poate că da, însă nu-i de ajuns. Papa, să știi, e foartebogat, și-l iubesc mult, însă nu poate să facă fericit pe nimeni. Mama a murit de supărare. Pascalopol aduse de la București știri neprevăzute. Stănică se căsătorise de două săptămâni, adică numaidecât după plecarea Otiliei. Toate formalitățile le avea de mult îndeplinite, amânase doar sistematic solemnitatea, pentru a constrânge pe G. Călinescu Simion să-i acorde zestrea cerută. Lucrul se putuse deci face repede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că are să-mi găsească. - O să-ți găsească pe dracu, comentă Aglae. Ți-a spusașa, ca să te-ncînte. În cele din urmă, căzură de acord să încerce calea blândă a convorbirii, și Stănică se delegă singur în această misiune. Era o zi neprevăzut de caldă, de la sfârșitul lui februarie, când Stănică, după prealabile examene, intră in curtea indicată. Fu cam încurcat de numărul mare de intrări, întrucît de o parte și alta a curții se întindeau apartamentele joase, cu câte o mică marchiză
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
domnișoarei, care-l acuză, abia acoperit, de repulsii bolnăvicioase. Începu să-și evite atunci colegii de petreceri și să se hazardeze singur în localuri, în fiece zi altul. Acest chip de a descoperi mereu noi înfățișări ale vieții, noi oameni neprevăzuți îl distră o vreme și se lăsă în voia jocului, sub pretextul că unui medic i se cădea să cunoască toate umbrele societății. Într-o zi, pe seară, simți o mână viguroasă ce-l strângea de braț. Se-ntoarse și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu, ca avocat, au dușmănie declarată pe moștenitori. Un bătrân care toată viața n-a știut să se folosească de averea lui, gelos pe tineri, face farse, de pildă, lasă averea la o biserică sau la alte instituții și mai neprevăzute. E frumos ca Otilia să-și fi consumat aici tinerețea și apoi să rămână pe drumuri, tocmai când e mai îcîntătoare și are nevoie de lux? - Nu cred eu că moș Costache n-are să aibă grijă de ea, spuse Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi căpătat-o fără îndoială. Însă el se mulțumea cu mediocritatea lui liberă și sigură, în așteptarea unei lovituri. Rudele nu-i cultivau lenevia, întreținîndu-l, dar socoteau foarte legitimă așteptarea lui de a-și face o situație mare și neprevăzută. Familia lui Stănică avea foarte multă asemănare cu familiile domnitoare din Europa. Din acelea fac parte regi și ofițeri săraci, împărătese și obscure soții de conți provinciali. Regii în activitate dau rudelor numeroase un ajutor neînsemnat, câteodată, care nu le
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
feminină atât de caracteristic fetelor care au prestigiu asupra bărbaților. Gândul că moș Costache vrea să-i facă o casă cu prăvălii pentru speculă, o izbi pe Otilia într-un chip dureros. Ea visa viitorul ca un șir de explozii neprevăzute. Putea s-o răpească un englez s-o ducă în Indii, putea să-l roage pe Pascalopol s-o ducă în Rusia, dar să se fixeze pe jumătate din grădina lui moș Costache era odios. Rațional, înțelegea planul, însă sufletul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
suficient ca ei să fie întrebați dacă sunt fericiți când se roagă împreună sau când predică Evanghelia sau când conduc o parohie. Trebuie să se țină cont de variabilele diferite care contribuie la construirea unei fericiri de multe ori de neprevăzut. De fapt, dacă se arată numai acele aspecte care sunt, în anumite momente, de la sine înțelese, în defavoarea acelora care ar putea să descopere realități mai problematice, fericirea ar rezulta înjumătățită și adesea lipsită de autenticitate. Studiul asupra orientării religioase, care
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
depășise acea perioadă a copilăriei. Viața lui Stani se desfășura între coordonate fixe, plauzibile, așa cum ar trebui să fie existența tuturor. Devia de la ele întâmplător, câteodată, prin vreo sărbătoare și se bucura de fiecare dată când soarta lua în joc neprevăzutul iar finalul, îndepărtat, foarte îndepărtat, visul oricărui licean, era banchetul la minunatul Cazinou constănțean. El și colegii au fost nevoiți să depășească șocul învățământului de până atunci care începuse să se modernizeze, nu se mai obișnuiau școlile separate strict în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ei sau să le stea în cale în schimb franceza și rusa îi scoteau peri albi, deși dacă își punea mintea așa era chimia. Se așterneau formulele pe tablă, substanțele se legau între ele, valențele se combinau în timp, nimic neprevăzut și toate se sfârșeau plauzibil, cu reacții care scoteau un fum colorat și un precipitat care ascundea ce se petrecea în realitate. Nu aveai voie să deviezi sensul unui electron, să amesteci o impuritate clasată că puteai provoca o reacție
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
îl frământă gândurile, se învălmășesc însă vrea să-si amintească numai întâmplările plăcute. Cu ele să rămână din viață iar restul să le uite! El considera Constanța orașul nostalgiilor iar Bucureștiul al năzdrăvăniilor. Își aduce aminte surâzând de colegi, de neprevăzutul vieții de student. Într-o seară împreună cu Georgică în Fiat-ul 600, pe care acesta îl primise cadou de la tatăl său, erau pe chei, pe malul Dâmboviței când văd două fetițe dând din mâini disperate. Aveau viteză și au reușit să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
vitalitatea nu e distinctă de slăbiciuni, ci se pierde în ele, rezultatul definește compoziția lăuntrică a unui om contradictoriu. A face psihologie pe spatele cuiva înseamnă chiar a dezvălui lipsa de puritate a forțelor ce îl agită, amestecul ciudat și neprevăzut de elemente. Teoretic, greu ne închipuim combinația de barbarie și de melancolie decadentă, de vitalitate și de vag, de instinct și de rafinament. De fapt însă, atâția sânt chinuiți de un apus al vieții în reflexe încă sigure! Doruri îndelungi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
speranța de care să mă țin?... nu vezi că nu știu ce să-ți zic... Ți-aș zice: vino la mine, și nu pot. Spune-mi: să te pierd, pentru a te mai vedea o dată? Nu! Fugi, Ieronim; poate că vro întîmplare neprevăzută să mă păstreze pentru tine,... poate contele să moară... îi doresc moartea... te iubesc! Nu, nu! nu crede că te iubesc într-atît încît să-ți zic să rămâi... Adio... drăguțul meu! Cezara Ieronim ș-aruncă mantia pe umeri și ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
speranță de care să mă țin... nu vezi că nu știu ce să-ți zic... Ți-aș zice! vino la mine, și nu pot... Spune-mi: să te pierd pentru a te mai vedea o dată? Nu! Fugi, Ieronim, poate că vo întîmplare neprevăzută să mă păstreze pentru tine, poate contele să moară... îi doresc moartea... te iubesc... Nu, nu! nu crede, nu te iubesc într-atît încît să mi te scap... Adio! Cezara Ieronim ș-aruncă mantia pe umeri și ei merseră încet pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că... ah! unde-i o speranță de care să mă țin?... nu vezi că nu știu ce să-ți zic... Ți-aș zice: vino la mine și nu pot. Să te pierd, pentru a te mai vedea o dată? Poate că vreo întîmplare neprevăzută să mă păstreze pentru tine... poate contele să moară... îi doresc moartea... te iubesc! Nu, nu! nu crede că te iubesc într-atît încît să-ți zic să rămâi... Adio... Ieronim ș-aruncă mantia pe umeri și ei merseră pe țărmul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
speranță de care sa mă țin?... nu vezi că nu știu ce să-ți zic... Ți-aș zice: vino la mine, și nu pot. Spune-mi: să te pierd, pentru a te mai vedea o dată? Nu! Fugi Ieronim; poate că vro întîmplare neprevăzută să mă păstreze pentru tine,... poate contele să moară... îi doresc moartea... te iubesc! Nu, nu! nu crede că te iubesc într-atît încît să-ți zic să rămâi... Adio... drăguțul meu! Cezara Ieronim ș-aruncă mantia pe umeri și ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]