7,995 matches
-
suferit și organismul ei sănătos a dat semne sigure că recuperarea se va face, fără probleme, în câteva zile. Rămasă singură în pat, cu sufletul pustiit de năpasta ce căzuse peste casa ei, femeia își freca mâinile în neștire, a neputință. Și-a amintit cât de fericită a fost în noaptea nunții când s-a dăruit, fecioară, proaspătului soț și lacrimile i-au spălat din nou obrajii. „Doamne, cum am uitat atunci de frică, de rușine și durere! De ce nu i-
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
făcut mulți ciolănari ai României postdecembriste. Inteligenți, dar lichele!... Am vrut ca Ponta să râmână prim ministru. Și, iată, voia mi s-a împlinit! A cere demisia guvernului Ponta, acum, e o mare prostie! Lăsați-i să li se vadă neputința! Nu faceți greșeli ca în 1990. Săptămâna asta vreau să văd bugetul! - Victoraș, treci la aplicarea promisiunilor electorale! Ai o iarnă la dispoziție! De nu, aut! Speranța moare ultima! N-a murit. Minunea a avut loc! Mulțumesc, Doamne! Mulțumesc gândului
TABLETA PLUS (89): SE ÎNCHIDE CERCUL ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384613_a_385942]
-
aduni iarăși puterea strângând la piept,poza cu mine Mă iartă mamă pentru vina ce n-aș fi vrut s-o am vreodată. Eu știu că-n ochi ți-am fost lumina de Sus,prea binecuvântată O,mamă iartă-mi neputința că nuți răspund la toate cele! Plecată mi-e acum ființa să te alin din nori de stele Și iartă mamă vinovații cum mă iertai când eram mic! Pe toți avarii și ratații îi ,,ceartă” Dumnezeu...un pic... # COLECTIV de
MĂ IARTĂ MAMĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384689_a_386018]
-
printr-o durere adâncă și prin începutul unei râvne a mântuirii ce are în centrul ei tocmai pe Cel care ne mântuie. Dacă El este Centrul, atunci haideți să mergem cu toții la El!... La Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputință. Ferice de cel care, indiferent ce vârstă și în ce rost al vieții se află, se întoarce la trăirea cu Iisus Hristos, fiindcă prin aceasta el se face apostol și pentru alții!... Ca o concluzie aș susține că, pentru a
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382315_a_383644]
-
fost odată, ca niciodată, Două preafrumoase vieți Și-n clepsidra vie a timpului Își numărau nostalgic anii, Cu regretul că-i vor pierde. În fire de gand, ca nisipul, Le curgea sortit răsăritul Spre un apus necunoscut, Prinse de umbra neputinței De-a se iubi una pe cealaltă Nu se puteau uni, nicicând, luminii. Și așa...cele două vieți, nu prea trăiau Ci doar își disputau Inima clepsidrei... O viață-și dorea fericirea Prin ea... Cealaltă își dorea fericirea Prin ceilalți
POVESTEA CELOR DOUĂ VIEȚI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382397_a_383726]
-
Bate la ușa albastră. Ușa se deschide și se arată în spatele ei chipul angelic a unei femei tinere.) X: Bună ziua. Caut pe cineva, pe cineva din trecutul meu, dar cred că am greșit. M-am rătăcit iarăși în propria-mi neputință. M-am rătăcit fugind din fața unei uși deschise cândva. M-am rătăcit printre prea multe uși închise. Femeia cu chipul angelic: N-ai greșit ușa. Pe mine mă căutai. Căutai tinerețea pierdută. (Râde.) I-ai întors spatele. Ar fi fost
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
scuzați! Bătrânul: Ce anotimp este acum? X: E primăvară. Bătrânul: În sfârșit e primăvară! De când aștept primăvara! De când aștept să bată cineva la ușa mea și să mă dezlege de bătrânețe. Verdeața a cucerit natura, iar eu o să alung masca neputinței. (Părăsește ușa. Aleargă prin spatele altor uși și se transformă într-un tânăr plin de viață.) X: Ce nebunie! (Se retrage speriat spre valiza lui.) Bătrânul: Câtă fericire! Câtă verdeață! Câtă lumină! Câtă tinerețe! (Câteva raze de soare aleargă după
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
al Ligii Scriitorilor, a arătat că această frumoasă acțiune culturală se desfășoară în clădirea monument a Primăriei, construită în 1882-1884 în stil neorenascentist, iar alături se află clădirea neterminată a teatrului, în stil modern, două paralele ce exprimă Putința și Neputința.În continuarea a vorbit despre rolul soțiilor în viața scriitorilor, făcând referire la familia Tolstoi, dar și la doamna Valentina soția celui sărbătorit. Speech-ul lui Al.Florin Țene s-a încheiat cu un recital poetic dedicat sărbătoritului, după care
MUNICIPIUL TURDA ȘI-A SĂRBĂTORIT CETĂȚEANUL DE ONOARE-VALENTIN VIȘINESCU-85 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382451_a_383780]
-
otravă, ca 'cea Pasăre Phoenix Ce caută drogată precum niște strigoi, Să își hrănească Ura din Eu-l cel demonic... Dualitatea minții îneacă-un omenesc În Marea Dezolației acelui Eu răpus; În dezbinarea-i cruntă, războaie se stârnesc, Urlându-și neputința reîntregirii-n Haos... Plecând mârșav la lupte, cu-n cuget Parvenit, Lovind doar mișelește, ca Brutus în turbare, Nu se țin' cont de inimi, iar etica-a murit, Căci Egoismu'-ndeamnă la Dezumanizare. Răzleț o floare mândră, 'nălțând sfios spre
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
plecat, tu, vară aurie, Din mioritic plai, spre alte galaxii, Iar ai lăsat în urmă parfum de iasomie, Pe struna existenței, plăpânde armonii. În frunze, îmi văd starea, strigarea ce e mută Și traiectoria care mă înveșmântă-n lut, În neputința cărnii, durerea-i mai acută, Dar sufletul zâmbește, chiar dacă e căzut. Când lăcrimează cerul, mă contopesc cu ploaia Și mă aștern pe glie, ca roua-n dimineți, Sunt ramurile goale, la fel e goală foaia, Ce ar putea descrie povestea
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
este haină și aripă salvatoare, în timp ce peste lume se întinde un sfânt cort care cu umbra împinge apele înapoi la izvoare. Zborul s-a închis în cuibul facerii îngerii vieții cu cei ai morții se izbesc și se frâng în neputință, iar prin nămolul zacerii mâinile plâng sângerând cu sârg. Din trupu-mi, al sufletului turn și închisoare picură otrăvit destin înlăuntrul și în afara mea, pic cu pic într-o universală lentoare până se formează o nouă rară stea. În jur e
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
sârg prin constelații îl vedem săpând. S-a contaminat de mult prea mult vis, pe ceafă și pe spate-i urăt molipsit de-al infinitului microb permis și de prea mult neiubit. Verdele om provoacă materia neagră acum dar din cauza neputinței i s-a lăsat umărul stâng de sine nu își mai aduce aminte, căci s-a pierdut pe drum, în timp ce contrastele din mintea lui se frâng. OMUL DE PAIE CU TERMINAȚII NERVOASE ALBASTRE Omul de paie cu terminații nervoase albastre
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
persoane în capelă. Bătrâna de alături, despre care își dădu seama că o cunoștea din vedere ca fiind rudă cu decedatul, intră imediat în vorbă cu ea. În câteva minute, discuția încropită în șoaptă, alunecă spre propriile ei dureri și neputințe. O privi, mirându-se în sinea ei că nu mai resimte deloc acea iritare pe care de obicei i-o provocau lamentările, atât de obișnuite în conversațiile cotidiene. Și în liniștea cu care reușea să-i asculte platitudinile debitate, desluși
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
imprevizibilului sub misterul căruia stă totul învaluit în incertitudini permanente, în care suntem forțați a ne fi propriul far călăuzitor, lumină și ghid totodată, cu fiecare pas făcut, în speranța întrezăririi limpezi, a atingerii ușoare a unui liman salvator, în pofida neputinței ființei, fie doar și pentru câteva secunde din timpul infinit ce trece peste lume... În realitatea trăirii firești umane, continuăm a merge astfel pe acest drum ales, dar nu de noi, înrobiți fiind de destin, în lanțurile-i, până la final
REALITATEA EXISTENŢEI ÎN OGLINDĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382543_a_383872]
-
vânt ce le reînvie și-o sfântă armonie tot trupul mi-l străbate când în singurătate cânt plin de bucurie. O tandră tinerețe îmi mângâie ființa. Îmi văd arzând dorința și nu mai simt tristețe. Alung, dar cu blândețe, durerea, neputința și las ca biruința noi zboruri să mă-nvețe. Ce s-a-ntâmplat, o, Doamne, cu mine dintr-odată, că-i primăvară iată și am uitat de toamne? Iubirile mă-ndeamnă să râd ca altădată, să șterg orice erată ce
STAU ŞI ADMIR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382612_a_383941]
-
doar cu tăcerile din luna, Cănd fără de încredere ne-ascude-o jumătate. Și sunt tăcerile mormintelor fără de nume În care lutul a- nghitit copii pierduți eroi, Suflând tristă tăcere a dorințelor postume, Ca un preludiu al disperării tăcerilor din noi. Neurletul acestei neputințe înspăimânta, Lipsa curajului de-a nu-ți tăcea iubirea, Eternă omenire a tăcerilor care cuvânta, Doar netacerea ta, a continuat zidirea! Silvana Andrada Tcacenco- 05.05.2016 Referință Bibliografica: LA ÎNCEPUT A FOST... / Silvana Andrada : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LA INCEPUT A FOST... de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382618_a_383947]
-
noi frumuseți, de a se adăpa din izvorul cu limpede apă, de a-și reprofila cerurile interioare, făcându-le mai curate și mai albastre. O carte cu versuri de dragoste, care poate inspira pe oricine să trăiască, să calce peste neputințe și să se ridice, așa după cum însuși Serafim de Sarov îndemna: Iar tu, omule care-ai căzut, nu îndrăzni să rămâi așa cum ești, ci ridică-te, iar dacă din nou vei cădea, din nou să te ridici, pentru ca viața să
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
Ce-i pasă clipei de-amintiri, Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviri Și ne-nvelim cu resemnarea. Ce-i pasă omului de cer, Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemer Plângând în taină neputința. Ce-i pasă omului de timp, Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimp Mai poate vindeca ființa. Ce-i pasă timpului de noi, Ce-i pasă clipei de-amăgire, Ce-i pasă vântului de ploi Dacă nu plouă
CE-I PASĂ TIMPULUI DE NOI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383849_a_385178]
-
recomand tuturor, ,,Polemici cordiale''de Octavian Paler. Rezultatul acestui proces de cristalizare de gânduri, impresii, păreri, opinii, doctrine și paradigme vreau să fie acest înscris al meu, cu mesajul clar de a îmi învinge teamă de mine însămi, teama de neputința exprimării ego ului meu, de neputința definirii mele așa cum mă văd eu în totalitate... Apreciez ideile referitoare la război scrise de Octavian Paler într-un capitol al cărții pe care, cum vă spuneam, o citesc acum, nu vă dau multe
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Paler. Rezultatul acestui proces de cristalizare de gânduri, impresii, păreri, opinii, doctrine și paradigme vreau să fie acest înscris al meu, cu mesajul clar de a îmi învinge teamă de mine însămi, teama de neputința exprimării ego ului meu, de neputința definirii mele așa cum mă văd eu în totalitate... Apreciez ideile referitoare la război scrise de Octavian Paler într-un capitol al cărții pe care, cum vă spuneam, o citesc acum, nu vă dau multe indicii și nici nu dau citate
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
modele de raportare a omului față de Logos. Sunt caracteristici determinante ale existenței umanității: slăbiciunea trupească - vindecarea slăbănogului (prima cuvântare - Cuvântare la Duminica a VI-a după Rusalii și a II-a după Paști - Vindecarea slăbănogului din Capernaum), bunăstarea în raport cu vârsta, neputința de a decide, de a întreprinde o alegere benefică, lipsa fermității (cea de-a doua cuvântare - Cuvântarea la Duminica a XII-a și a XXX-a după Rusalii - Pilda tânărului bogat), parabola semănătorului, care apare ca o chintesență a celor
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
chiamă. Tot ce poate fi în visul tău. Iubește mângâierea și zborul înălțimilor cuprinse de gândul liber, îndrăzneț. Iubește trupul și chipul iubitului de lângă tine care aduce lumea întreagă la picioarele tale. Iubește femeia cu privirile ei de încredere și neputință în fața zborului prea cuceritor. Nu opri nimic din ce e vis, din ce e zbor al eroilor zilei pentru că tu ești parte din viața dătătoatre de alegeri ale înaltului luminat de soare și colorat de puterile planetelor din Univers. Ești
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
autorului. Sunt puse în evidență aspecte și trăsături definitorii ale sale ca, în final, să rezulte o caracterizare profundă . Un om care trăiește prin iubire, foc, apă, pământ, jertfă, lacrimă, tăcere, dor, cântec, durere, vatră, zbor, beznă, lumină, iertare, ghilotină, neputință, putere, blestem, ploaie și ninsoare. Dar, mai presus de toate, un OM care a învățat ce înseamnă dreptul la poezie. “Sunt și flacără și jar/ Sunt și jertfă și altar/ Sunt și apă și pământ/ Sunt și renegat și sfânt
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
și leac/ Sunt secundă și sunt veac/ Sunt și grabă și răbdare/ Amintire și uitare./ Sunt izvor și sunt un munte/ Sunt și talpă, sunt și frunte/ Sunt și beznă și lumină/ Iertare și ghilotină.../ Sunt și bici și mângâiere/ Neputință și putere/ Liber și legat în lanț/ La tribună și în șanț.../ Sunt tânăr și sunt bătrân/ Preacucernic și păgân/ Sunt blestem și sunt urare/ Sunt și ploaie și ninsoare... Sunt și iarbă și stejar/ Semn și piatră de hotar
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
razele soarelui se prăvălește în fântânile fără apă din care doar gurile strâmbe ale balaurilor din basmele copilăriei mai huruie dorind să scoată flăcări. Un colț de lume năpăstuit de jivine și încurcat în tradiții și cântări păgâne. Pământ hărăzit neputinței sub un cer la fel de întunecat precum creasta munților spână, așteptând o altă înălțare ce va mai fi poate peste sute de ani. Rătăcitori, unii care-și zic oameni mai stau la umbra imaginară a unei istorii rămasă sub ziduri de
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]