3,633 matches
-
o învingem prin simpla ignorare a prezenței ei, un anumit fel de ignorare, ultima abilitate a justiției. În care altă profesiune s-ar fi putut întâmpla așa ceva? Nimeni nu va pricepe aceasta afară de noi care ne-am simțit destule ori neputincioși ca și cei pe care îi judecam, lăsând mai întotdeauna în asemenea împrejurări o ferestruică, o deschidere oarecare, pentru ceasul al doisprezecelea măcar, știută în secret doar de noi, niciodată de ei care străbăteau acele lungi coridoare întunecate unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nici o importantă, „important este - își spunea - să stai neclintit și lucid în fața vremii, ca o sfidare. Nu-i așa, domnule judecător?”. - „Desigur”, mă auzea răspunzându-i. Învățătorul însă nu era schimbat, anii păreau a se fi oprit în ograda lui, neputincioși să-i urce prispa și să-i deschidă odăile. Soția lui Lung de asemeni cum o știam deși timpul îi bântuise ușile casei și-i luase soțul. Era neschimbată, dar nu datorită unei filozofii anume, adică unui mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mult timp. Mâine va găsi totuși un medicament: pe celelalte două nu le va mai găsi. A început prăbușirea. Ea se va face bine cu de la sine, un noroc. Dar alții mor și vor muri în spitale - medicii vor fi neputincioși. În iarna care vine nu va mai fi nici căldură. Se va muri și de frig și nu va interesa pe nimeni. Despre asta va fi interzis să se vorbească. Ăsta e regimul, iar tu, voi toți, prizonierii lui. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
miliția separatistă și a declara starea de urgență în țară. Încercările Chișinăului de a prelua controlul asupra zonelor secesioniste s-au soldat cu escaladarea violențelor, care au dus la declanșarea unui război civil. Guvernul central al Moldovei s-a dovedit neputincios în fața rezistenței armate a Tiraspolului, sprijinită fățiș de Armata a 14-a a Rusiei. La 2 martie 1992, Republica Moldova devine membră a O.N.U., fiind și ziua în care a început conflictul violent pe malul stâng al Nistrului, provocat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
păcătuit! Mi-a fost astăzi rău... Parcă eram plină de venin... Ș-am simțit... Vai! ce să fac! ce să fac! Mă omor! mă dau cu capu-ntr-o fântână... În glasul ei creștea o durere înfricoșată. Se simțea acuma mică și neputincioasă. Dintrodată, după lungile sfaturi ale bătrânelor la căpătâiul ei, își vedea zdrobirea, își vedea înstrăinarea. Căci acuma, singură, fără altă urmă din dragostea celui ce-o părăsise, se găsea iar ticăloasă, numai ca o prelungire a tuturor celor ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
numărul lui Neris Hemming, dar au trecut câteva zile bune fără să primesc vreo veste. Așa că mi-am făcut un plan: dacă n-avea să sune până duminică, aveam să mă duc iar acolo. Mă simțeam mai puțin panicată și neputincioasă. Apoi mi-am amintit că era weekendul de după 4 iulie, dacă avea să fie plecat? Și iar am revenit la starea mea. Avusesem o săptămână nasoală la serviciu. Fusesem extrem de irascibilă și, deși genunchiul meu dislocat era oficial în convalescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
produse pentru demachiere Candy Grrrl se numea Clean and Serene 1 și avusesem o idee inspirată pentru un comunicat de presă - o să-l fac sub forma celor doisprezece pași. Dar îl știam doar pe primul: 1) Am recunoscut că suntem neputincioși în ceea ce privește alcoolul; că viețile noastre ne scapă de sub control. L-am schimbat în: 1) Am recunoscut că suntem neputincioși în ceea ce privește zona T cu exces de sebum; că pielea noastră ne scapă de sub control. Eram destul de încântată, dar, pentru a merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de presă - o să-l fac sub forma celor doisprezece pași. Dar îl știam doar pe primul: 1) Am recunoscut că suntem neputincioși în ceea ce privește alcoolul; că viețile noastre ne scapă de sub control. L-am schimbat în: 1) Am recunoscut că suntem neputincioși în ceea ce privește zona T cu exces de sebum; că pielea noastră ne scapă de sub control. Eram destul de încântată, dar, pentru a merge mai departe, aveam nevoie de toți cei doisprezece pași. Am sunat la Rachel, însă nu mi-a răspuns, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și mai tare a fost că nici măcar nu dispunea de opțiunea de a influența decizia lui Rachel amenințând-o că își retrage fondurile, pentru că Luke și Rachel acopereau ei înșiși jumătate din costuri. —E o bătaie de joc, a spumegat, neputincioasă. Nu e o nuntă, e o farsă. O „binecuvântare“ - auzi la ea! Ei bine, pe mine poate să nu mai conteze. Și eu care îmi făceam griji pentru culoarea rochiei ei. Dacă nu se mărită la biserică, poate să poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nesigură: „Îți voi da straiele și fata!“, după care se îndreptă spre casă, trecând printr-un șir de oameni care încuviințau în șoaptă. — Voise să iasă cu fața curată în fața vecinilor, comentă mama cu detașare, dar se simțea micșorat și neputincios. Apoi adăugă, străduindu-se să nu lase să se întrevadă nici o ironie: — Pentru tatăl tău, aceea a fost clipa în care Granada a căzut cu adevărat în mâinile inamicului. * * * Zile întregi, Mohamed a rămas abătut acasă, nemângâiat, refuzând să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sunt lesnicioase pentru voi și nu umblați zadarnic după cele anevoioase? Hamed se lăsă înduioșat de soarta grădinarului și, cu riscul de a-l supăra pe șeic, rosti cu glas modulat un verset încurajator din surata 1 femeilor: — „...ân afară de neputincioși, bărbați, femei și copii, care nu au nici un mijloc și în fața cărora nu se deschide nici o cale, căci acelora se poate ca Dumnezeu să le dea izbăvirea, El este stăpânul izbăvirii, El este stăpânul iertării“. Saad se grăbi să continuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bine de două ceasuri, până ce unul dintre lei, desigur ațâțat de înțepăturile miilor de ace care-l furnicau la fiecare nouă năvală, se întoarse spre ușă și începu să zgârie, brăzdând-o cu ghearele. Tata și cu mine urmăream spectacolul neputincioși, știind că fiarele ar putea ajunge la femei și le-ar putea devora, fără ca noi să putem face altceva decât să privim de sus de pe acoperiș sau să ne aruncăm în boturile lor ca să ne salvăm onoarea. De jos ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și calmează-te. Ce fel de bărbat ești? — Sunt medic, un biet medic, murmură Valerius. Se înveli mai bine cu pătura de lână și-și cuprinse genunchii cu brațele. Își sprijini capul de mușchiul care acoperea bolovanul. Neînarmat, se simțea neputincios; își spuse că prețuia mai puțin decât mușchiul acela sub cerul imens, palid, acolo, la granița Imperiului deasupra căreia i se părea că poate zbura asemenea unui șoim. Închise ochii. Putea vedea ținuturile străbătute de Danubius, iar mai departe, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mori, hohoti Valerius. Nu tu. Privi în jur, disperat, invocând puterile divine să o vindece, să-i redea viața... Ea era femeia pe care o iubea. Numai o zeitate putea să o vindece; el nu avea ce să facă, era neputincios în fața acelor răni. — Ce s-a întâmplat? Ce ți-au făcut? Cine te-a rănit? Hohotea, examinând în grabă rănile, una după alta. Ce importanță mai avea să știe ce se întâmplase, dacă acum cerul însuși îi spunea că Velunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și că trebuie să alergați? Trebuie să alergați la adăpostul scutului, trebuie să-l prindeți pe rețiar, care aleargă în fața voastră ca un dansator cretan în fața taurului. Rețiarul vă va lovi cu tridentul din alergare, iar voi veți fi complet neputincioși și veți cădea în plasa lui. — Retiarius și secutor, zise Marcus privindu-l pe Valerius. Dușmani. Formează o pereche infernală, ți-o spun eu, o pereche inseparabilă. Vrei să spui că noi doi o să luptăm? întrebă, privind din nou afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
destul, cu bunătatea și devotamentul față de copii, de colegi și de familie... Ce cugetare ar fi mai potrivită pentru un astfel de destin, decât înțeleptele gânduri ale voievodului Dimitrie Cantemir: Toată omenia și vrednicia omenească într-acesta se împlinește: pe neputincios să ajute și neștiutorului cu cuvântul, ci mai vârtos cu fapta, pildă aievea să-i arate. Început de carieră la Școala Probota Iași, Mariana Vrabie s-a dovedit încă de atunci înzestrată cu acest har de a convinge prin iscusința
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
lungă; chiar în dreptul nasului său se produse un curent, iar domnul Chawla, observând deranjanta lipsă de inițiativă a fiului său, coborî ziarul rulat și pleosc! lovi cu putere musca, astfel că nu mai rămaseră din ea decât picioarele agitându-se neputincioase deasupra unei pete zemoase și urmele aripilor iridiscente. — Ce s-a-ntâmplat cu bunul simț al tău? întrebă domnul Chawla. Dumnezeu știe prin ce mormane de balegă și prin ce gropi de gunoi au umblat muștele astea. Hai. Mănâncă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
stimate doamne, ce faceți? Ce ați făcut? Nu sunt șocat, doar dezamăgit. Nu vorbesc pe un ton furios. E un ton îngrijorat, tandru, îndurerat. Imaginați-vă, rogu-vă, fața mea grasă și bășicată, încruntarea mea sinceră. Mă cutremur și rămân neputincios. Toată ființa mea e la picioarele voastre. Un număr însemnat dintre voi m-ați făcut chiar mie chestia asta. Vă mulțumesc. Am apreciat-o din toată inima - am fost recunoscător, emoționat. Vă mulțumesc din nou. Zău așa. Dar ce faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am făcut-o să-mi apară-n cale... Am plătit garderoba și ușa turnantă ne-a scos în aerul încremenit. Oh, dar asta nu-i căldură, o doar o glumă de zăpușeală. Greața mea, care până acum fusese o bătrânică neputincioasă, vine acum peste mine cu o frecvență dublată și efect Doppler complet, fiind familia celor care fac să-ți fiarbă sângele și îți storc ochii, gâtul, mațele. Luăm un taxi? am întrebat-o eu. Am făcut un semn convulsiv spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
realizare de excepție, mai cu seamă din partea băieților. Bad Money urma să fie nefiresc de bun. De cât timp n-ai mai văzut un film în care toți actorii să fie atât de fructuoși și derutați, atât de turbați și neputincioși. Așa arată realismul. Respectul meu pentru Martin Amis nu mai cunoștea margini. Firește că erau și probleme, așa cum e de așteptat în Orașul Problemelor. Azi-dimineață, de exemplu, când am ajuns acasă la Lorne, l-am găsit pe marele om bosumflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
își împrătie gândurile otrăvite spre străduțele înguste ale Parisului. În altă parte, un monstru devorează fără milă o figură ce aduce cu o ființă umană. O himeră cu trup de leu, cap de maimuță și aripi de liliac își așteaptă neputincioasele victime. Un balaur cu limba scoasă pare să împrăștie pucioasă. Coastele lui se desenează dezgustător prin trupul descărnat, cu piele transparentă, a cărui culoare de piatră gălbuie are nuanțe de cadavru. Monștrii cu gheare și labe de animale răsucite veghează
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
acele continuumuri spațio-temporale alternative, reale și materiale. Atât de aproape și totuși la o eternitate distanță. Apoi venise propria-i călătorie distrugătoare prin Dimensiunile Interioare, identice cu infernul interior care-l înghițise acum pe Vultur-în-Zbor și care-l lăsase pustiit, neputincios și norocos că scăpase cu viață. Și mai exista și un al treilea fel. Puntea dintre primele două feluri. Cu un pic de imaginație, cum descoperise Virgil Jones, puteai crea lumi, lumi fizice exterioare, care să nu fie nici reflecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
după toate câte se întâmplaseră. Era ceva normal. Mai simțea însă împunsătura unui alt gând. Se simțise bine în recentele sale călătorii. Se simțise așa cum se simțea odinioară. Atunci. Cu mult timp. înainte. Să decazi de la încrederea absolută la mânia neputincioasă de acum era ceva intolerabil. Gând care-l mânie și mai tare. Era un cerc vicios. Limba lui mult prea mare i se plimba prin gură. Un strop de salivă i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
E evident, Virgil, că-mi disprețuiești trupul. Și nu pot să trăiesc dacă tu mă urăști într-atât. Sângele țâșni pe pământ, formând grămăjoare mici de noroi roșu. Ce trebuie să faci ca să oprești o venă din sângerare? Deggle privi neputincios în jurul lui. — Bandaje, spuse el cu voce tare. — Lasă-mă-n pace, spuse ea, și începu să cânte cu o voce slăbită: Barbă albă e toată bucuria mea Și barbă albă e tot ce-mi doresc, cânta ea. Nicholas Deggle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
egalul lui, deși n-am pretins niciodată așa ceva. Și pentru paralizia mea, din pricina căreia căreia ea a fost lipsită de compania lui. Nu vrea să mai aibă de-a face cu mine. în ochii ei nu sunt decât un grăsan neputincios. Probabil că are dreptate. Da. Probabil că da. Casa în care locuiam este acum goală. Liv a urcat pe munte, fără îndoială ca să fie cât mai aproape de Grimus. Nu știe locul Porții și nici cât de aproape este de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]