3,664 matches
-
bine. Cred că m-am făcut de râs. — O, dar vă rog, continuați, spuse doctorul Lal. Vă acordăm cea mai mare atenție. — Vederile cuiva sunt ori necesare, ori superflue, spuse Sammler. Superfluul mă irită adânc. Sunt un individ extrem de nerăbdător. Nerăbdarea mea câteodată e aproape furie. E clinic. — Nu, nu, papa. — Cu toate acestea, este câteodată necesar să repeți ceea ce știu toți. Toți cartografii ar trebui să așeze Mississippi În aceeași amplasare și să evite originalitatea. O fi plicticos, dar omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
semafoare. Camioanele de marfă erau parcate pe două și chiar trei rânduri. Niciodată nu i se păruse mai lipsit de sens și mai dăunător modul În care se foloseau mașinile particulare În Manhattan. Se simți cuprins de un val de nerăbdare față de șoferii acestor mașinării uriașe și fără scop, dar apoi valul de emoție Îl părăsi, avântându-se dincolo de el. Transportat În liniștea aerului condiționat de puterea fără de vuiet a motorului, se aplecă Înainte punându-și coapsele pe dosul palmelor. Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
roții ei de olărit. Din cușcă se auzea un zgomot ciudat, ca un deget care trecea peste o suprafață de sticlă. Portia se trezise. — Doamne, Barbara, ești bine? Sheba se uita în jos la mine cu o combinație drăguță de nerăbdare și îngrijorare. M-am așezat un moment, pipăindu-mi șoldul. — Cred că da. — Ești sigură? Da, da. Doar șoldul. Șoldul mă durea ca dracu, dar nu voiam să fac caz. M-am uitat în cușcă. Portia se ghemuise într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de fericire s-a auzit dispre colectiv la auzul acestei vești - urmat de puternice murmure de dezaprobare când Mawson a anunțat că o altă întâlnire fusese stabilită pentru săptămâna următoare. Pabblem, ne-a asigurat el, aștepta în continuare cu mare nerăbdare „reacții“ ale colectivului la inițiativele propuse de el. Pe drum înapoi spre clasă, l-am văzut pe Bangs fugind de-a lungul parterului din Old Hall. Numele lui nu apăruse încă în nici una din discuțiile din cancelarie care-mi ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
s-a întors cu fața către râu. Când l-a văzut pe Ellis, care se juca manevrând vâslele, expresia i s-a îmblânzit. Zach se plimba în sus și-n jos pe plajă, ridicând nisipul cu vârful cizmelor de-atâta nerăbdare. Îți mulțumesc, a încheiat Jina. Helena a îmbrățișat-o cu putere. Cu atâta forță, Jina n-avea nici o îndoială că Helena ar fi fost în stare să conducă gabara fără nici o problemă și să-i ducă pe toți în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un picioare. Pentru un băiat de unsprezece ani, era un adevărat uriaș, dar, în clipa aia, Danny nu mai știa ce era frica. Cascada nu prea mare peste care trecuseră i se urcase la cap și-acum băiatul murea de nerăbdare să dea peste și mai multe pericole. Noaptea trecută, pentru prima dată, ajunsese cu degetele de la picioare pe marginea saltelei. Danny creștea așa de repede încât, în fiecare dimineață, când se trezea, nimic nu mai era la fel ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spus el. Dar Ahmad are dreptate. Trecutul nu se mai schimbă. Aici sau acolo, trebuie să trăim cu el. John a îndepărtat cu palma praful de pe pantalonii scurți și de pe vârfurile pantofilor. Îmi pare rău pentru tot. Danny murea de nerăbdare s-o rupă la fugă, dar s-a chinuit să înainteze încet, în lungul zidului cabanei. A ajuns la balustradă și-a ridicat ușor un picior peste ea. Domnul Cantor o să mă ducă înapoi la Corn Creek, a spus Naji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
intrarea În parcare și am privit Înăuntru. Coșul unei băi publice se Înălța proeminent, peste drum și În fața lui, o cafenea. Imaginea aceasta Îmi rămăsese În memorie, la fel de limpede ca o ilustrată. Inima Începu să-mi bată mai tare de nerăbdare. Am traversat strada oblic și am deschis larg ușa cafenelei. În clipa aceea, exact cum mă așteptasem, m-am trezit, În sfîrșit, față-n față cu o ființă umană. Pe un scaun Înalt ședea picior peste picior o femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
întâi: să fiu aproape de prietenii mei pe care în mediul lor cine știe când îi mai revăd, să merg la cursuri și conferințe, să caut articole pe Internet, să termin totuși cartea. Astea toate mă ajută să nu mă pască nerăbdarea. Sunt mai intrată în ritm de cercetare ca oricând. Am mai multă disponibilitate pentru prieteni ca oricând, aș vedea filme cu Adriana și Matei, nu îmi ajunge timpul cu Cristina, vreau să o văd pe Maria iar în formă. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mine, amândouă ca și tatăl ei... Soarta... - Odihniți-vă, doamnă, v-ați agitat destul, vorbii cu o sinceritate duioasă de care tresăriră cei din jur. Dintre toți, avocatul era cel mai grăbit, dar din condescendență nu dădea nici un semn de nerăbdare. Eu nu mă mai puteam urni. Parcă-mi creșteau rădăcini în podea. Vroiam să-i cer fotografia. Dar cum? și mai ales - în fața avocatului și a grefierului. Ce să-i spun? Nu mai rămânea nimeni care să aibă nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doamna Pavel, care-i arunca din când în când câte ceva, atenție deosebită de care se simțea copleșit, lătrând într-un fel aparte, prietenesc, a joacă. Doamna Pavel părea străină de evenimente, deși nu era, nimeni nu putea să fie, o nerăbdare nelămurită stăpânea pe fiecare, căuta să-și liniștească soțul a cărui tristețe era ușor de observat, fără a-i cunoaște însă adâncimea, nu o putea măcar intui, deși se împlineau aproape treizeci de ani de când erau împreună. - Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-sa stătea tăcută, asculta sau nu, era grea de spus - bătea cu degetul mijlociu al mâinii drepte pe lemnul lucitor al mesei, un fel de tact, nu se știe al cărei melodii, sau era numai un semn de plictiseală, ori nerăbdare, și când ieșirăm, amurgul tocmai căzuse peste oraș, venit din întinderea fără sfârșit a câmpiei. Doamna și domnul Pavel ne așteptau în curte, la masa rotundă cu fotolii de răchită, deasupra cărora bătea un bec, balansându-se de un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vii într-o dimineață. Mâne, dacă vrei. Și să te plimb eu pe apă... Auleu! maică-măiculiță, dimineața să vezi frumuseță... Și se scărpină în cap, cu pipa în colțul gurii, cu privirile o clipă încălzite. Pe mine mă înfiorau neliniștea, nerăbdarea, făgăduiala unei vânători cum n-am mai văzut, și-mi luceau ochii de bucurie. Atunci mâni, o să vin mâni negreșit. Să vii, boierule, că n-o să-ți pară rău!... Și începu a vâsli mai vioi, trecându-mă prin tufele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de mult feței mele să revină la normal. Era riscant să o fac dimineața pentru că arătam ca naiba la lucru. Și era riscant s-o fac la prânz din același motiv. Dar serile erau un moment bun. Le așteptam cu nerăbdare. Treceam de fiecare zi și singurul lucru care mă făcea să merg mai departe era speranța că a doua zi avea să fie mai ușor. Dar nu era. Fiecare zi arăta exact la fel. Cumplită, incredibilă, ca și cum aș fi intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
al rahatului de câine“. Chiar atunci- ca prin minune, ca și cum aș fi făcut lucrurile să se întâmple, poate am puteri magice - o mașină s-a oprit afară, pe marcajul galben. Agenții de circulație sunt crunți pe-aici așa că aștept cu nerăbdare o ceartă sănătoasă. Apoi am observat că arăta a mașină de mafie, nu știu cum, dar am simțit. Din instinct. Fără geamuri fumurii, dar în spate erau perdele roz, încrețite, ca cele cu volane, dar mai mici. Crimă și pedeapsă. Îmi ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
eu. Capitolul 9tc " Capitolul 9" M-am uitat iar la ceas. Trecuseră doar patru minute de când mă uitasem ultima dată. Cum era posibil? Aveam senzația că au trecut cel puțin cincisprezece minute. Mă învârteam, efectiv mă învârteam de colocolo de nerăbdare, așteptând să se facă ora să plec la sediul Bisericii Spiritelor, pentru slujba lor de duminică. Îmi trebuise toată rezerva mea de stăpânire de sine ca să nu le spun tuturor - lui Rachel, Jacqui, Teenie, Danei. Doar teama că m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aici. Trebuie să mergi la grădina zoologică din Bronx ca să-i vezi. Am ajuns la bazinul leilor de mare chiar când trebuia să vină ora mesei. O mulțime uriașă, formată mai ales din familii, aștepta, într-o atmosferă încărcată de nerăbdare. Când au apărut trei bărbați în cizme de cauciuc și cu impermeabile roșii purtând găleți de pește, s-a declanșat un adevărat val de isterie. —Iată-i, iată-i! Oamenii s-au înghesuit înspre bariere; în aer au răsunat clinchetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tunete și fulgere, dar fără a fi apus de fapt. Nu eram sigură câtă logică era în asta, dar instrucțiunile pe care mi le trimisese Nicholas fuseseră foarte explicite - înregistrarea nu trebuie să înceapă decât „după apusul soarelui“. Muream de nerăbdare să vorbesc cu Aidan, dar mi-am impus să rezist până după zece; în împrejurări normale, fără furtună, soarele ar fi apus cu siguranță până la ora aceea. Am pus casetofonul în dormitor pentru că era mult mai liniștit decât camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
m-a amuțit. Nu mi se putea întâmpla asta. A început să clipească beculețul de apel. L-am ignorat. — Vreți să spuneți că n-o să-mi mediați convorbirea? Nu chiar acum, scumpo. Dar aveam programată o ședință. Am așteptat cu nerăbdare să vină ziua de azi... —Știu, scumpo. Sună la birou. Spune-le să te reprogrameze. — Dar a trebuit să aștept trei luni programarea asta și... — O să le spun să îți acorde prioritate. Nu există nici o posibilitate să facem ceva scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
le-a înșiruit de atâtea ori, amintire a ultimei mari sărbători care a mai avut loc în casa ei înainte ca mânia Cerului să cadă peste ea și toți ai săi? Ascultând-o, copil fiind, așteptam de fiecare dată cu nerăbdare să ajungă la mujabbanât, turtele acelea calde cu brânză albă pudrate cu scorțișoară și muiate în miere, la prăjiturile din pastă de migdale sau de curmale, la plăcintele umplute cu semințe de pin și cu nuci și parfumate cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voia înclinațiilor lui, sultanul ar fi încheiat orice fel de pace, cu orice preț, căci se născuse vasal și nu dorea să moară altfel; numai că el nu putea să nu țină seamă de vrerea armatei, care observa cu neascunsă nerăbdare luptele pe care le duceau cu eroism alți prinți din familia regală a Nasrizilor. O pildă grăitoare revenea în toate discuțiile purtate de partizanii războiului: aceea a Bastei, cetate musulmană aflată la răsărit de Granada, încercuită și bombardată cu tunurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mâncare cu grâu, bob, năut și legume. Iar dacă ziua de an nou musulman, Râs-es-Sana, era îndeosebi rezervată prezentărilor oficiale de urări la Alhambra, prima zi din anul creștin dădea ocazia unor festivități pe care copiii le așteptau cu mare nerăbdare: își puneau atunci măști și mergeau să bată la ușile celor bogați cântând cântece vesele, ceea ce le aducea grămăjoare de fructe uscate, mai puțin pentru a le mulțumi cât mai degrabă pentru a-i face să plece cu zarva lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă încearcă o strângere de inimă, chiar și astăzi, deși am cunoscut de atunci ținuturile cele mai ciudate și locurile cele mai inaccesibile. Visasem dintotdeauna să cunosc Constantinopolul și, aflând că unchiul meu Khâli se va duce acolo, tropăiam de nerăbdare. Suceam și învârteam pe toate fețele problema asta în minte, tot întrebându-mă dacă puteam cumva trage nădejde că, la zece ani cât aveam atunci, aș putea lua și eu parte la călătorie. Fără să mă amăgesc de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să construiască primele crescătorii de viermi de mătase. Regele însuși era entuziasmat. Voia să inunde Europa și țările musulmane cu mătăsuri, descurajându-i astfel pe neguțători să mai meargă până în China spre a importa această prețioasă marfă. Tata tropăia de nerăbdare. Așadar, visul lui avea să se împlinească, și încă la o scară ce-i depășea cu mult așteptările. Se vedea deja bogat, lungit pe imense perne din mătase într-un palat cu pereții căptușiți cu majolică 1; avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plăcere, apoi i-am întins poemul lui Khâli, pe care l-a dat unui secretar ca să i-l citească, punând să i se traducă fiecare cuvânt, căci nu cunoștea bine araba. A venit ora mesei, pe care o așteptam cu nerăbdare, căci burta mi-era goală de dimineață - nu mâncasem decât câteva curmale. Ni s-a adus carne de oaie friptă și fiartă, înfășurată în foi de aluat foarte fin, ceva ce semăna cu lasagnele italienești, dar mai consistente. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]