2,114 matches
-
de apă cît două creioane, se arunca tot ce este mai spurcat pe pămîntul ăsta, atît de tolerant cu nesimțiții. Spun tolerant, pentru că, în mod firesc, dacă pămîntul ar fi după mintea mea, ar trebui să crape exact sub picioarele nesimțiților și... gogîlț, să-i înghită. Revin la pîrîul ăsta pîrlit, numit și el Ghireni. Cînd venea primăvara era mai vrednic și mai dodoloț și se apuca din nou să sape la o bulboană în care apa fierbea ca într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din nou să sape la o bulboană în care apa fierbea ca într-un cazan. Malurile se surpau și acolo, în cazanul ăla, se amestecau ca în iad, tot felul de mizerii pe care oamenii, pe care i-am botezat nesimțiți, nu cei ca noi, le aruncau tot timpul acolo. Amestecul diavolesc de hoituri, gunoaie, frigidere, baterii, găleți, butoaie, comprese, seringi, olițe de noapte și altele, fierbea acolo și creau o zeamă groasă, aproape ca o cremă mai fluidă. Closetul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
amestec. Cînd pîrîul devenea un pîrlit de pîrîu, cu un firicel de apă mai sfrijit ca un robinet incomplet deschis, atunci apa din bulboană înceta să fiarbă. Încălzită de soare, se apuca să fermenteze. Natura, săraca, știa că vor fi nesimțiți pretutindeni și a creat niște gîngăniuțe mici, de nici nu poți să le vezi. Acestea se hrănesc cu mizeriile omului și nu numai, reușind să transforme aceste infecte locuri în forma pe care Dumnezeu a lăsat-o. Dar nu întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mizeriile omului și nu numai, reușind să transforme aceste infecte locuri în forma pe care Dumnezeu a lăsat-o. Dar nu întotdeauna reușesc, le trebuie mult timp să lucreze. Dintre toți nesimțiții care vărsau mizeria în bulboană unul era la fel de nesimțit cît tot restul la un loc. Dobitocul ăsta se numea Ion Duhan. Îi mureau găinile pe capete, cred că era o pedeapsă a lui Dumnezeu, și el le căra în bulboană. Tot el omora cîinii prinși în laț la coșerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
l-a mestecat, l-a înghițit. Eu vă spun toate astea ca să nu vă pară rău de deznodămîntul acestei povestiri, nu de altceva. Că eu n-am nimic cu Duhan, decît că mi-i silă de el, pentru că este un nesimțit și jumătate. Trebuie să vă spun cinstit că eu nu sînt imparțial cînd vorbesc de dobitocul ăsta nenorocit. Asta ca să judecați dumneavoastră imparțial. Deci, Duhan a umplut roaba cu gobăi pierite și a pornit spre bulboană. Pe drum se întîlnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca supușenia celorlalți să fie foarte vizibilă. Eu mă enervam de lipsa de rușine a acestui îngîmfat. Mergea la vecin și de fața cu toată lumea cocoșească el siluia găinile omului, sau, mă rog, ale cocoșului. Nu chiar le siluia, că nesimțitele de destrăbălate se mai și scuturau de plăcere! Revenea în curtea noastră și tot de gagicăreală se ținea. Mă gîndeam că dacă ceilalți cocoși s-ar fi unit... Totuși s-a găsit și un cocoș mai nervos, așa ca mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cinstit cu egalii săi, după reguli cocoșești. Cocoșul de la doamna Cazacu era un produs anormal, un produs nenatural, un fals creat de om. Te rog, mamă, să-l ții și pe acesta, săracul. Prin curte se plimba cu un aer nesimțit cucoșoiul de la Tîrgul Frumos. Nu respecta nici curcanii și un cățel stătea sub mașină de frica monstrului. Cum îl vedea, cum îl apucau nervii și-l ciocănea de ți se rupea inima de schelălăială micuțului. Cu berea în față, meditam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
făcea și se enerva rău pe cei care își băteau joc de mama natură. În tot timpul enervării sale trăgea cu ochiul la mimica primarului, omul care de fapt conducea clubul. Nu trebuie să mai tolerăm, dom' primar, ca niște nesimțiți să arunce gunoiul lîngă container. Aveți dreptate, este o lipsă crasă de civilizație, aprob cele spuse. Totuși, ce putem face? Adică la modul concret. Eu vă pot spune ce am făcut eu. Vă ascultăm. I-am văzut cum au trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de rînd ai acestor locuri. Dintre cei care viețuiesc prin aceste periferii, unii se ridică tăcuți la înălțimi și apoi se întorc strălucind meteoric, uimind lumea pentru o fracțiune de secundă sau de veac. Spre deosebire de gobăile care scurmă în drum, nesimțite și total lipsite de respect pentru demnitarul ce le onora cu prezența sa, cîinii, ființe nobile, inteligente și grijulii cu teritoriul aferent lor, salutau zgomotos intrusul și, cînd acesta li se adresează cu suficient respect, se potolesc ca prin farmec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fugi și preiau puterea. Și ce dacă țara este sleită? Mai este loc de supt încă. Cei cu Putin au arme, au armată excelent dotată, au petrol, au gaze, au ruși la fața locului. Mai au și gură mare: Bă nesimțiților, v-am dat Bucovina, v-am dat sudul Basarabiei, v-am dat Crimeea, v-am dat estul cu Harkov cu tot! țipă rusnacii. Ne-ați dat și foamete și ne-ați omorît! Și așa erați cam mulți. Să nu vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu greu. Am ajuns la poarta 21, iar pe monitor scrie exact zborul nostru. Răsuflăm ușurați. O tînără coptuță este nervoasă. Telefonează și anunță neseriozitatea companiei Iberian Airlines. Se întoarce spre mine și-mi face semn spre elevii gălăgioși. Adică nesimțiți. Incredibil cît de multe biluțe din nas poate face chelul cu laptop-ul. Lîngă el stă un ochelarist cu lentile groase care citește un ziar. Din cînd în cînd își scoate ochelarii și cu urechea acestora se scobește în ureche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de tot, punga se rupe și recolta cade înapoi în grădină. Eroii ies din scenă și se reașterne liniștea. Doar cîinele cel fără somn al vecinului latră cu insistență. Formația Ozon este din nou auzibilă. Au apărut și țînțarii. Obraznici, nesimțiți. Mă duc în dormitor și deschid internetul. Încep cu formula obișnuită, "dragă Adrian". Vreau să-i povestesc unui amic trăirile mele din acea noapte. Nu reușesc să mă fac înțeles. Renunț și încerc din nou să adorm. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se evaporase. Doar o secundă... poate un vînticel... poate a căzut jos, poate... Doamne, nu cred că mi-au furat-o! Și totuși, mi-au furat-o, pur și simplu. Nu, nu plîng, dar tare aș face-o. Banditul, hoțul, nesimțitul, să-l pedepsească Dumnezeu cu buba neagră! Au trecut trei săptămîni și am uitat de pălărie. În aceeași parcare mă acostează un vlăjgan negru ca smoala. Cumpărați trabucuri? Le vînd ieftin! Dar CD-uri, nu cumpărați? Nu, răspund scurt. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce colindau pe acolo, cît și pietonii, se înțelegeau paradoxal de bine. În fond, aveau aceeași viteză și participanții la micul trafic din zonă nu se stînjeneau între ei. Doar claxoanele se mai zborșeau la cîte un pieton mult prea nesimțit. Pictorul mă aștepta să-i vizitez atelierul și să-i admir o parte din vasta sa operă. Era cam la sfîrșitul celui de-al cincilea deceniu de viață, dar fața sa, avînd cam multă piele și neavînd prea mult de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la fel. Orula ne-a transmis un semn de simpatie. Ați adus fără să știți, ofrande tuturor, ca să le oferim lui Orula. Începe o incantație ușoară ca ton și suavă ca tonalitate. Dansează în jurul altarului în pas moale. Apoi, pe nesimțite, incantația devine mai puternică și dansul mai vioi. După un timp, simt că amețesc, văd sacrificiile făcute de altcineva, înconjurat de o ciudată horă ca o tornadă. Totul apoi se prăbușește, lumînările se sting și o tăcere de mormînt se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
norocul să te întâlnesc, și cinstea - pe care n-o are orice muritor - să vorbesc cu tine, mărite Spirit... - Uite, omule însetat de cunoaștere, că soarele-i gata să-și adune sulițele razelor și să treacă pe celălalt tărâm. Pe nesimțite a venit și clipa când trebuie să ne despărțim. Rămâi cu bine, dragule, și, dacă vei mai avea cândva nevoie de mine, cheamă-mă!... Am rămas cu ochii țintă spre înaltul turnului clopotniță al Spiridoniei, de unde venea glasul Spiritului domnesc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
redescoperiți realități uitate, că deveniți altcineva. Mai întâi, seara devine mai lungă. În absența spectacolului de pe „micul ecran“, intervalul petrecut, de obicei, sub fascinația lui se dublează. Pentru telespectator, între ora primelor știri și ora de culcare, ceasul avansează pe nesimțite: un film, un talk-show, eventual un al doilea film, sau un nou episod Elodia și programul se încheie. Nici nu știi când a trecut timpul: pleci spre pat moțăind, ușor spălat pe creier, nemulțumit că ai mai pierdut o zi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu s-a schimbat, ni s-a părut că trebuie să ne schimbăm noi. Cât de cât. Să nu încremenim, carevasăzică, în proiect. Tocmai ca să nu cădem într-o judecată de tip „ori-ori“, într-o severitate nedilematică, am evoluat, pe nesimțite, spre o gândire mai flexibilă. Ne-am întrebat dacă e bine cu adevărat să ai, în orice împrejurare, dileme și dacă e întotdeauna rău să nu le ai. Tema e, firește, enormă. Pe de altă parte, n-am fost niciodată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fapt unul, acela de leac. Vâscul conține amine. Una, colina, ca o componentă a fosfolipidelor, Între care lecitina prezentă În sistemul nervos, Își arată utilitatea În tratarea astmului bronșic și a tusei convulsive. Altă amină, acetilcolina, determină absolut necesarele, chiar dacă nesimțite, mișcări intestinale, dar este și un hipotensiv prin reducerea frecvenței cardiace și, Încă mai important, asigură transmiterea comenzilor de la nervi la mușchi. Ca hipotensiv, vâscul e remarcabil, deși nu și pentru aceia care suferă de leziuni cardiace și, pe această
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zgârâi. Până să ajungă salam, porcul parcurge În abator un drum cumplit. Cu nările „gâdilate“ de mirosul sângelui „Înainte mergătorului“, cu imaginea aceluia Înjunghiat și despicat... Cândva, În respectul unei tradiții nu fără „miez“, el trecea În lumea drepților pe nesimțite: alergat prin ogradă până la epuizare, primea lovitura de grație ca pe un fel de izbăvire din „tortură“... Dar eu, ca și voi, ca prădători de vârf, murim singuri, nu În ghearele altuia. Și conștientizăm asta, iar moartea ne „doare“. Eu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
buștean C canapei canapea ce se strânge ziua cale drum îngust de hotar căldărit amețit, beat cănceu cană pentru apă capeneață cutie cărigă roată cărare drum de picior, potecă căroaie căruț cu două roate tras de om cărăbănit dus căscat nesimțit, nepăsător cătrăniță chibrituri cârpuță batistă cefăi(a) a clefăi, a mînca cu zgomot celar cămară, casă dosnică chelteu coș de nuiele fără toartă cheptar vestă din piele de oaie, miel chimodie de râsul lumii chindeu ștergar cioaclă sanie cu care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
înguste din Ardeal (de la Turda la Abrud, locomotiva "Duna" se tot oprea să bea apă direct din Arieș, așa că acei 98 de km. erau parcurși în mai bine de 6 ore!)... Stingerea focului în cazanul locomotivei s-a petrecut pe nesimțite, așa că despărțirea de primul capitol al istoriei căii ferate n-a fost resimțită drept șocul intrării într-altă vârstă. Dacă power-word-ul secolului XVIII a fost cuvântul tun, veacul următor, al XIX-lea, a instalat în același rang vocabula locomotivă, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Mai cânt din trișcă. Mă mai joc cu Ursu. Mă mai întâlnesc și cu vreo doi băieți de seama mea, care erau și ei în țarnă, cu vitele. Jucăm țurca, mai spunem ba una, ba alta; și iaca așa, pe nesimțite, timpul curge ca nisipul într-o clepsidră. Nici nu-mi dau seama, când seara începe să-și presare cenușa și eu mă trezesc hălăduind încă aproape de pâlcul de copaci de la Giurgiu, hăt departe de sat. Și, ce-mi zic: ian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mea de copil de țăran. Ascultător! Supus! Fără a fi și servil. În evoluția relațiilor noastre a existat, inițial, o fază de acomodare. Când, fiecare, într-un fel sau altul, ne spuneam cuvinte alese. Ne făceam complimente protocolare. Dar, pe nesimțite, dialogul a intrat pe un făgaș normal. Puntea de legătură ne-a fost discutarea unor cărți de specialitate. Apoi, unele gesturi colegiale, firești, simple, omenești. Ne sesizam reciproc când aflam despre apariția unor lucrări ce ne-ar fi fost necesare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu mine însumi. De fiecare dată, când mă reîntorc în împărăția Almei Mater de pe Copou, la cea mai veche Universitate a țării, mă revăd în candidatul timid și candid, venit să-și încerce norocul. Și simt așa, în taină, pe nesimțite, cum mă inundă emoțiile și mă asaltează o nețărmurită vibrație, o dureros de dulce fascinație a celor cinci ani de studenție. Și, numeroase chipuri de colegi, prieteni, profesori. Și nesfârșite roiuri de amintiri cutreieră adâncurile ființei. Și retrăiesc acei ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]