2,919 matches
-
Înveselit.) Hi, hi... E atât de frumos... ȘEFUL GĂRII (Radiind de fericire.): E amuzant, nu? Ha, ha... Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci... dacă e moartă... Dumneavoastră ce faceți într-o gară moartă? ȘEFUL GĂRII (Buimac, surprins de întrebare.): Păi... nimic. Veghez. Nu? Cineva trebuia să fie și aici, să vegheze... Nu? Eu... de patruzeci de ani... în fiecare zi... aștept, mă uit, mănânc... stau... Da. Sunt multe lucruri de făcut... și aici... chiar dacă nu trece nici un tren... Și de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mapa, iar lemnul l-am pus pe balcon (nu știu cum a nimerit în casă sau la ce era bun). În cealaltă parte a camerei erau hârtii, foarte multe hârtii, vechi de când lumea. Am avut momente de surpriză, descoperind desene și alte nimicuri pe care le credeam de mult pierdute. Aranjatul lor în teancuri s-a făcut mai repede decât mă așteptam. Într-o oră le-am terminat și deja mă gândeam unde să depozitez cele aproape 50 de sticle goale de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tras o dușcă zdravănă cu paiul. Ia spune-mi țe ai mai făcut, zise Sally. —Eh, totul e OK, răspunsei eu. O să am o expoziție în curând și am terminat majoritatea pieselor. De fapt, pe toate. N-am decât câteva nimicuri de făcut, pe ici colo. Acum la cine ești? —Galeria Wellington. Dar e excelent! —Știu, spusei eu abătută. Nu știu cum să-ți zic ca să nu spui că sunt mofturoasă, dar problema e că... Sally, tu ți-o aduci aminte pe Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
politețurile astea, ieși să fumeze. Chiar îmi plăcea Fisher, dar nu se lăsa descoperit prea ușor. Rămânea un pic în afară, urmărind caraghioslâcurile celorlalți, fără a participa cu adevărat. Aveam o bănuială că e mai deștept decât media și că nimicurile îl plictiseau repede. Câteva minute mai târziu, când se auzi zgomotul ușilor, am crezut că era Fisher care se întoarce. În schimb, intră Tabitha, în pas săltăreț, radiind de entuziasm, cu părul său negru și lins încadrându-i atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de obicei. Auzi, mai încet nu se poate? îi zise Steve lui Bez, cu furie. Steve se oprise din măturat și stătea sprijinit în mătură. Pe șoldurile-i rotunjoare purta o curea suport pentru unelte, care atârna sub greutatea tuturor nimicurilor pe care le căra după el. Era îmbrăcat în haine negre și lălâi din cap până-n picioare și semăna cu un fost membru, de mult uitat, al trupei The Cure2. — O deranjezi pe domnișoara Weldon. Steve făcu semn cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aceea afară din corp - sau ce-o fi fost - mă instruise doar să plec Înspre el. Am pornit cu grupul zgomotos și entuziast să ne cumpărĂm ochelari și cremă de soare, indispensabile pentru orice călĂtorie pe zăpadă, și alte câteva nimicuri despre care ghidul ne-a spus că se vând la suprapreț În Nunavik, apoi ne-am oprit Într-o pizzerie și am continuat să sporovăim până pe la opt seara. Începuse să burnițeze când am ieșit din nou În stradă. Ne-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aceea afară din corp - sau ce-o fi fost - mă instruise doar să plec înspre el. Am pornit cu grupul zgomotos și entuziast să ne cumpărăm ochelari și cremă de soare, indispensabile pentru orice călătorie pe zăpadă, și alte câteva nimicuri despre care ghidul ne-a spus că se vând la suprapreț în Nunavik, apoi ne-am oprit într-o pizzerie și am continuat să sporovăim până pe la opt seara. Începuse să burnițeze când am ieșit din nou în stradă. Ne-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zile mai bune și zile mai rele. Abia în ultimul timp am început să observăm că atunci când era ‘high’ nu avea nici un motiv să fie - iar când era ‘low’, avea toate motivele să fie fericit. Îi plăcea să cumpere nimicuri nefolositoare, ieftine, umpluse rafturile cu ele. Când își pierdea interesul față de ele, le dăruia prietenilor, sau i le aruncă nevasta. Mai adună ‘fluturași’ - îi adună de pe unde îi găsea: de la intrarea în blocuri, de la poștă, de prin gunoaie... Umpluse saci
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
aspectul acesta o întărâta foarte mult. „Dar ce s-a întâmplat, cu adevărat? Părea atât de pătruns de problema aceea, că mă cutremur și acum! Ufff! Ce impresie bună mi-a făcut și acum, colac peste pupăză, strică armonia cu nimicuri... Nici acum numi vine să cred că el... Dar de ce oare îl iubesc atât de mult?... Doamne! Ce înseamnă teama și durerea asta? Parcă Tainicele cărări ale iubirii încep să mă sufoc”, șopti ea și se ridică din pat cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
rotativ de pian. Sertarele de la toaletă și de la dulapul de haine erau trase afară în felurite grade, și-n ele se vedeau, ca niște intestine colorate, ghemuri de panglici, cămăși de mătase mototolite, batiste de broderie și tot soiul de nimicuri de fată. Cutii de pudră numeroase, unele desfundate, flacoane de apă de Colonia destupate erau aruncate în dezordine pe masa de toaletă, ca într-o cabină de actriță, dovedind graba cu care Otilia le mânuia. Rochii, pălării zăceau pe fotolii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Indiana de G. Sand. În cameră mirosea pătrunzător a pudră și parfumuri. Felix se lăsă pe marginea patului, neîndrăznind încă să profaneze cu somnul său acest ascunziș feminin. Atunci văzu că patul era el însuși plin de tot felul de nimicuri, de perne de catifea cu broderii aplicate, de păpuși de stofă, de rochii și jupoane zvârlite în grabă și că nu se zărea nici umbră de plapumă ori de întocmire pentru dormit. Otilia uitase acest amănunt. Felix se întinse puțin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dulapului și ale toaletei și nemaiînchizînd nici unul. Scoase o rochie de tul cu multe G. Călinescu volane și o aruncă pe brațul tânărului, mănuși de piele și de ață lungi până la coate, sticluțe, gheme, o perniță de ace și alte nimicuri, dîndu-le pe toate acestuia. Apoi îi făcu semn să o urmeze. Ajungând în capătul scării, începu să coboare cu o repeziciune de pisică, abia urmată de Felix. Din sălița de jos a scării intrară într-o odaie aproape goală, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu multă vigoare părțile grave, dar când intră în zona furtunoasă a compoziției, trânti deodată capacul peste claviatură și sări în picioare. - Îmi vine uneori să alerg, spuse ea lui Felix, care ședea înpicioare, puțin cam încurcat de rochia și nimicurile cărora le slujea de cuier, să zbor. Felix, adăugă ea confidențial, vrei să fugim? Hai să fugim! Și mai înainte ca tânărul să se dezmeticească, deschise ușa de perete și începu să alerge prin curte. Felix o urmă cu pași
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu mâinile îndepărtate capetele rochiei, facu o reverență adâncă în fața lui Felix. Uitîndu-și de mărunțișurile din chioșc, Otilia se luă cu vorba și, în curând, ea și Felix ședeau pe marele divan în fața unui vraf de fotografii, albume și alte nimicuri, scoase de fată de prin sertare și aruncate acolo. Cu picioarele încrucișate turcește, Otilia explica orice lucru: - Ăsta ești tu, când erai mic! Și aici sunt eu! Felix privi cu mirare fotografia. Două doamne în rochii strânse la mijloc violent
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
brațe și cu bărbia rezemată pe genunchi. - Sunt foarte plictisită! Aș vrea să fug undeva, să zbor. Ce bine de tine că ești liber! Aș vrea să fiu băiat. - Nu vrei să-mi spui ce ai? o întrebă Felix, blând. - Nimicuri, niște mizerii, de ce să le mai știi și tu. Atâta îți spun, că vreau să plec de aici. Felix se îngrijoră din nou. - Unde vrei să pleci? - Oriunde. Și cu tine aș pleca. - Otilia, se exaltă Felix, fac pentru tine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
respirația încordată. După o îndelungă ciorovăială cu Marina, Otilia urcă scările. Se auzi când intră în odaie, dușumeaua pârâi ușor în câteva puncte greu de precizat, Felix bănui că Otilia se oprise în fața mesei. Apoi urmară mici zgomote indistincte și... nimic. Felix se feri să G. Călinescu dea ochii cu Otilia și rămase închis în odaie. Când, târziu, ieși, ca un hoț, ușa odăii fetei era deschisă, scrisoarea lipsea de pe masă, iar Otilia era în oraș. Se-ntoarse la masă cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mâinile. Titi fu predat curând grupului de lângă sobă, care-l primi cu prăjituri, vin și întrebări. Fata cu râsul convulsiv avea nări largi, o ușoară mustață, pulpe groase, și, mai ales, o gesticulație liberă, familiară. Râse la cele mai mici nimicuri spuse de Titi, spre satisfacția acestuia, punîndu-i mâna când pe umăr, când pe genunchi și declară tare celor doi bătrâni, spre aprobarea lor, că domnul Titi îi place. Bătrâna în papuci cu ciucuri întrebă moale, dar stăruitor, pe Titi despre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-ți faci sânge rău. Ce i-avenit în cap lui Pascalopol ideea asta cu adopțiunea? La ce folosesc formalitățile astea stupide și fără scop? Crede-mă, papa, așa sau altfel, pentru mine ești același. Nu mai te obosi cu nimicurile astea. Poate că așa, tanti Aglae și compania ne vor lăsa în pace. Moș Costache ascultă aceste vorbe cu o smerenie crescândă. Fața, ochii, buzele i se înviorară treptat, un zâmbet fericit îi apăru pe obraz, și trăsăturile feței lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înăbușit. Georgeta voi să salveze situația: - Sunteți informat greșit, domnule locotenent. Otilia mi-afost colegă de conservator. Este o pianistă excepțională. Olimpia, care dădea mereu semne de plictiseală, încercă să reteze discuția: - Nu înțeleg de ce ne pierdem vremea cu astfel de nimicuri.Otilia nici nu ne este rudă, nu e fata lui moș Costache, e o... N-apucase să sfârșească. Moș Costache, înroșindu-se brusc, bâlbâi violent: - Să-să-să nu spui prostii, de-despre fa-fa-fata mea!Stănică își însuși indignarea bătrînului: - Vezi ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae mânca bine, cu multe laude. Fetiței lui Iorgu, Lucica, fată care împerechea caracterele rasei germane și ale celei eline, având păr blond în cozi, ochi albaștri, sprâncenele negre, îmbinate, și nas drept, Aglae îi aduse fel de fel de nimicuri, cărora le dădea o valoare istorică prin cuvintele: "Așa purtau fetele pe vremea mea!" Titi făcu portretele doamnei Iorgu și Luciei, spre încîntarea mai ales a celei dintâi. Fata, deși măricică și sprintenă, era lipsită de orice cochetărie, părând a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care erau însă închise, se uită pe dedesubtul mobilei, întoarse un tablou pe dos, mai medită, căută apoi să vadă dacă masa n-avea vreo cutie a mesei, în care se aflau cărți de joc și fel de fel de nimicuri, bine așezate, privi repede și grăbit, luă numai un creion roșu și albastru, neascuțit, împingînd iarăși cutia la loc. " Al dracului moș, murmură el, cum seamănă cu soacră-mea! De unde are el atâtea creioane neîncepute? Să-i fi cerut, nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el, revederea verișoarei o bucură. Îi mulțumi de cartea poștală și de scrisoare, făcînd-o să-și lase capul în jos, și atunci Stănică și Felix își dădură seama că Aurica scrisese pe furiș o scrisoare Otiliei. Scoase din geamantan niște nimicuri, o sticluță de parfum, un guler scrobit de broderie (se purta atunci) și le dădu generos Aurichii, deși nu avusese intenția aceasta, și lucrurile le cumpărase pentru ea. Aurica începu să plângă, urîțindu-și toată fața. Nu plângea de căință, ci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vorbi de cazul lui Napoleon și al Josefinei, spre a vedea cum judecă lumea gesturile sublime. Deveni devotat pentru Otilia, îi făcu mulțime de mici servicii, iar lui moș Costache începu să-i procure materiale. Îi aducea piroane, vopselării, pensule, nimicuri dibuite, cine știe pe unde, dar pe care bătrânul le primea cu mare satisfacție. Îl întreținu în preocuparea construcției, comunicîndu-i zilnic prețul varului, al cărămizilor, al cimentului. Intră prin case de cunoscuți și semicunoscuți, ca să afle ce se mai pune
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avut bani. Furioasă, Aglae trânti ușile dulapurilor, trase covoarele, fără să le mai așeze la loc, desfăcu cutiile mari de la masa de joc și de la cea din sufragerie. Peste tot cutii de chibrituri, neîncepute, pachete de tutun, creioane, meticulos strânse, nimicuri. - El ținea banii cu el, își aduse aminte deodată Aglae,cum nu m-am gîndit? G. Călinescu Și se repezi în sufragerie. Cum bătrânul era în cămașă, era vădit că nu avea cu el nimic. Pantalonii îndoiți pe un scaun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în negru, iar să iasă altfel o împiedica superstiția că făcea un rău. Se dăduse jos o dată, să încerce pianul, dar la prima notă se înspăimîntă de ecoul gol, închise capacul și renunță. Acum își cercetă, stând în mijlocul canapelei, toate nimicurile din odaie și făcea mormane, pe categorii. Intră odată la Felix, cu o fotografie a ei, făcută la Paris: - Asta ai văzut-o? - Nu! E foarte reușită. - Ți-o dau ție! Felix stătu o clipă nedumerit, înfricoșat să mulțumească. - Pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]