4,526 matches
-
de rând n-am fi constatat că au fost apoteozate ca talente mari ori ca oameni de merit, câți pitici n-au fost numiți eroi glorioși, câți oameni în adevăr de merit, la rândul lor, n-au fost trași în noroi! Să nu se admită însă că lumea care aplaudă e totodată și convinsă de gloria falsă a reputațiilor uzurpate. Cei mai mulți nu au nici o opinie, o seamă cari cunosc adevărul nu au curajul de a-l spune și astfel victoria timporară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se prommțe deschis, ci o totalitate purtată prin conștiință și laboare comună l-ar judeca și l-ar putea esila în rândul comodianților. Cel puțin printr-asta s-ar intimida acela pe care conștiința sa nu l-ar ținea dasupra noroiului unei acțiuni de comendianți; pe când acuma el bate cărările cele detestabile și-și câștigă un sprijin în mulțimea ce locuiește acolo, un sprijin ce-i lipsește în mijloacele proprii ale talentului său. ARTISTUL REPREZINTATOR ÎN RAPORT CU CRITICA Esercițiului fiecărei arte îi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai nobilă, fără ca cu asta să îmblînzească câtuși de puțin îngrozitoarea răutate cu care el urmărește ținta răzbunărei sale. Cu deosebire în naturile ce se numesc demonice concepțiunea ideală merge, cum am zice, într-acolo de-a le ținea asupra noroiului unei sceleratețe comune și-a unei viciozități ordinare, și va face-o aceasta prin aceea că va merge până la izvoarele opiniunilor și prin aceea că va da pe față însușirile în sine pozitive a unei minți estraordinare, a unei energii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cultură generală prezintă cel puțin un prognostic favorabil pentru viitoarea lor dezvoltare. Măsura geniului se-nțelege că nu se lasă deviată nicicând; ba geniul adevărat poate chiar să-și bată joc de aceste institute și să-și sape calea prin noroiul vieței la ținta sa firească. Abia cu întemeierea unor asemenea institute, a căror necesitate se simte din ce în ce mai tare, arta noastră intră în rândul celorlalte arte, cari cer o măsură anumită de tehnică, ce se poate învăța si deprinde și care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau atârnată în crengile copacului) (116). O imagine sumbră se regăsește într-o baladă populară (Constantin Brâncoveanul) culeasă de Vasile Alecsandri. Corpul împăiat al eroului este atârnat într-un paltin : Trupu-i de pele jupea, Pelea cu paie-o împlea, Prin noroi o tăvălea, Și de-un paltin o lega (93, p. 219). S-ar putea crede că, anume în acest caz, este vorba de o imagine strict poetică, dar e posibil ca episodul respectiv să aibă alte explicații. Fie că turcii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
onestă. Nu devenim prin aceasta apologiștii fostului Domn, precum nu ne facem nici judecătorii lui. Cu tendențele sale absolutiste, el n-a făcut decât ceea ce orice absolutist face, el a lovit în puterile istorice ale țării și a ridicat din noroi tocmai pe aceia cari în noaptea de la 11 fevruarie i-au păstrat - recunoscători - atâta credință. Soarta oamenilor e tragică. Creaturile ignorante și nule pe cari a avut generozitatea a le ridica, acelea i-au pus revolverul în piept; plebe semistrăină
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu poate fi decât cum este. A-i închide gura prin asemenea măsuri ar fi numai a înainta ipocrizia, a arunca un văl de ochii lumii asupra putrejunii sociale. E prea adevărat că am văzut și nume oneste târâte în noroi pe când desfrâul trecea cu ochi bisericoși, mascând sub aparențe ipocrite mlaștina inimei. Dar aceasta s-a întîmplat mai 244 {EminescuOpXIII 245} rar și, daca s-a întîmplat, o mărturisim, oamenii onești din această țară au un defect fundamental, apatia, care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sub un gard? Dar există oameni între români pentru cari vorba ce se debitează de două ori pe lună pe învelitoarea acelei reviste este atât de sfântă că nu cutează s-o pronunțe, pentru a n-o vedea târâtă în noroi de sarcasmele străinilor, cari n-ar avea decât a ne scoate ochii cu lipsa noastră de cultură, cu slăbiciunea noastră politică înlăuntru și-n afară, cu corupțiunea care mănâncă societatea noastră, pentru a ne spune: Voi voiți un asemenea lucru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dinastie străveche, care, în decursul lungii sale vieți istorice, va fi trecut cândva și prin apele demagogiei și va ști, din Regestae dacă nu din practică, la câtă umilire ajunge o coroană și un popor, care, ca noi, coboară în noroiul desfrâului și al neadevărului. [18 iunie 1883] [""MONITORUL" DE IERI, DUMINECĂ... "] "Monitorul" de ieri, duminecă, publică următorul comunicat, privitor la toastul d-lui Grădișteanu: Ziarele din țară și cele din străinătate se ocupă de oarecari cuvinte pronunțate cu ocaziunea festivităților
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de Voluntari. O asemenea idee era însă greu de acceptat pentru o armată care susținea ea-l alungase pe Dumnezeu dincolo de granițele Universului cunoscut. - Eu cred, dragă Barna, că infirmitatea Oksanei Bint Laesia nu e o scuză pentru a arunca noroi în tot ceea ce avem noi mai de preț. Eu, unul, refuz să cred că tot ceea ce scrie ea este adevărat, că acțiunile noastre sunt dictate de un inconștient asupra căruia nu putem acționa. Consider că prezența ei în orice comunitate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Sus și jos, în amonte și în aval, înainte și după: categorii periculoase. E o iluzie perseverentă această geografie imaginară a "nivelelor", a "surselor", "ramificațiilor" și "ieșirilor". Sus, totdeauna prea sus, inaccesibilă și pură, țîșnirea unei gîndiri vii, autonome. Jos, noroaie și ape tulburi, încarnări, posteritate, întrebuințări. Între cele două: deformare, degradare, distorsionare. Așadar pe bună dreptate ne lamentăm cu ochii spre cer. UN BUN MEDIOLOG ESTE UN CÎINE Cine urmărește eficacitatea urmei se trezește în momentul în care interpretul marilor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Apoi, vă lăudați că iubiți Atena. Îmi repugnă metoda voastră de a-i învinui pe alții că n-o iubesc, de aceea nu voi spune că mințiți. Dar dacă iubiți Atena, o iubiți urât. O iubiți târând această dragoste în noroi, amestecând-o cu ură, cu denunțuri și învinuiri născocite. Eu aș putea dovedi oricând sentimentele mele față de Atena, dar mi se pare că a mă lăuda cu ceea ce iubesc e nedemn. Prefer să tac, și rog zeii să mă ajute
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
nevoie de complicat acest proces, mulți fermieri care au un areal potrivit acestui tip de compostare utilizează această metodă. Cantitățile tipice utilizate de regulă sunt 20 t paie și 100.000 litri de must de gunoi sau în unele cazuri noroi. Un “starter” cum ar fi compostul matur sau gunoiul de păsări poate fi de real folos. într-o experiență efectuată în Germania, s-a descoperit faptul că paiele de orz se descompun mult mai ușor, cu o creștere mai rapidă
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
bine să meriți cinstea fără să o capeți, decît să te bucuri de ea fără să o meriți”. * „Conformismul sfîrșește aproape totdeauna prin complicitate.” (Octavian Paler) Acest tăvălug al dezonoarei proprii este plastic surprins și În proverbul: „Cine cade În noroi, cu cît se zbate, cu atît se afundă mai mult”. * „Lumea e atît de tare ocupată cu aparența, Încît prea puțin Îi pasă de realitate.” (Johan Oxenstiern) Există și o altă explicație pentru tendința noastră de a ignora, uneori, realitatea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
face dezirabilă aici și acum o adeziune sinceră și masivă la doctrină! Gnosticul nu poate fi atins decât de ceea ce survine în lumea de jos, trivială și vulgară. Valentin recurge la o metaforă și precizează că, fie și acoperită de noroi, maculată de mâzgă, o frumusețe rămâne tot frumoasă. împotriva acestei evidențe nu se poate face nimic. Carne în ființa lui? Nicio problemă pentru că el i-a dat sufletul său - această părticică smulsă din Focul divin și principial, această legătură ontologică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îngropat în cenușă, niște lucrări în vederea săpării unui puț, au fost scoase la suprafață fragmente de cai din bronz, statui ale unor romani purtând togă îprintre care și Augustus), precum și părți ale unui teatru: fusese regăsit orașul antic acoperit de noroaiele vulcanice ale Vezuviului. Pe data de 19 octombrie 1752, niște lucrători descoperă biblioteca lui Philodemos, sub forma a 1 838 de suluri de papirus imposibil de pus în valoare din cauza fragilității lor. Sunt regăsiți Horațiu, Ovidiu, Livius și Pliniu cel
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
râs vine plâns. (Extremele se ating când este vorba de trăirile emoționale, deoarece acestea nu cunosc măsura: „Desfătarea are soră Întristarea”; Fericirea e un pas Între prea puțin și prea mult”.) „Plăcerile cele mai mari sunt cele mai scurte.” (Democrit) Noroiul de pe față Îl poți spăla, cel de pe inimă, ba. Într-adevăr, josnicia unor sentimente este expresia unei inimi răutăcioase sau răzbunătoare: „Obiceiul Învechit nu-i ușor de lecuit”.) „Chiar În plăceri se ivesc cauze de durere.” (Seneca) Explicația o dă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a face orice pentru a-l convinge pe cumpărător că marfa pe care i-o oferă este cu mult mai valoroasă decât este În realitate.) „Prefăcătoria este un omagiu pe care viciul Îl aduce virtuții.” (La Rochefoucauld) Cine cade În noroi, cu cât se zbate, cu atât se afundă mai mult. Cine se lasă, de exemplu, tot mai mult cuprins de invidie față de succesele celor din jur sfârșește prin a-i urî și a se izola astfel de semeni. De asemenea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
câmpie / să vină o lacrimă din acel viitor dureros / care înainte de a fi poate plânge.” Cântecul „curge prin pământ”, celor care îl ascultă li se pare că vine „din cealaltă parte a pământului”, oamenii merg cu privirile aplecate, „căutând prin noroaiele drumurilor / un bulgăre de aur pierdut de zeul morții”. „Oameni străvezii” caută noaptea, vor să coboare la „grânele de sub pământ”; în fine, ar trebui timp de un an să se facă „numai parastase”, măcar o zi și o noapte să
ALBOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
Ca într-un album de epocă, Iașii, bunăoară, își arată chipul crepuscular, vetust, trasat în tușe migăloase, precise. Orașul apare ca o așezare hibridă, mai mult rurală, străbătută de uliți strâmte și abrupte, invadate, după anotimp, de verdeață, colb sau noroaie, cu tramvaie jalnice și trăsuri hârbuite, cu cinematograf, periferii mizere, cu orătănii, cu tot felul de mahalagii, dar și cu așa-zisa lume bună. În genul acesta de proză, ilustrat și de I. Al. Brătescu-Voinești sau de I.A. Bassarabescu
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
Contemporanul”, iar ulterior devine redactor la „Narodnaia Rumânia” și la „Gazeta literară”. Din 1969 este lector la Editura Eminescu. Colaborează la „Viața românească”, „Vatra”, „Albina”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Familia”. În presă debutează în 1953 la „Viața românească”, cu schița Cișmele și noroi, iar editorial în 1954, cu volumul Cișmele și noroi, cuprinzând șase schițe satirice în spiritul vremii, la adresa moralei și a comportamentului burghezului mărunt. Înrâurit în mare măsură și de exercițiul ziaristic, scrisul lui L. se transformă cu timpul atât la
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
la „Gazeta literară”. Din 1969 este lector la Editura Eminescu. Colaborează la „Viața românească”, „Vatra”, „Albina”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Familia”. În presă debutează în 1953 la „Viața românească”, cu schița Cișmele și noroi, iar editorial în 1954, cu volumul Cișmele și noroi, cuprinzând șase schițe satirice în spiritul vremii, la adresa moralei și a comportamentului burghezului mărunt. Înrâurit în mare măsură și de exercițiul ziaristic, scrisul lui L. se transformă cu timpul atât la nivel stilistic, cât și tematic. Culegerile Aventurile lui Nucu
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
de război, de amintiri din copilărie, de anii de ilegalitate și de așa-zisă afirmare a Partidului Comunist sau de prefacerile din lumea satului sau a micilor orașe de provincie, autorul dovedește meșteșug, fiind un povestitor meticulos. SCRIERI: Cișmele și noroi, București, 1954; Aventurile lui Nucu, București, 1956; Din satul meu, București, 1956; Zile de iulie, București, 1956; An de școală, București, 1957; Lala, București, 1957; S-a-ntors Achim, București, 1957; Drumul trece prin pădure, pref. Cezar Drăgoi, București, 1960; Călător pe
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
București, 1965; Sub cerul toamnei de atunci, București, 1965; Cuib cu viespi, București, 1966; Penumbre, București, 1969; Nu e senină dimineața, București, 1970; Cheia de fa, București, 1972. Traduceri: Fáy András, Fabule, București, 1955. Repere bibliografice: Dumitru Carabăț, „Cișmele și noroi”, VR, 1954, 9; Gh. Achiței, „Balul intelectualilor”, GL, 1961, 24; Ion Lungu, Un roman izbutit, TR, 1961, 25; Eugen Luca, „Balul intelectualilor” sau Procesul spiritului mic-burghez, VR, 1961, 7; Nicolae Manolescu, „Zile de iulie”, CNT, 1962, 14; Virgil Ardeleanu, „Zile
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
vreodată-n deșert, Ierusalime”(Herța, VI). Peisajul nu este însă bucolic, dimpotrivă: peste apa amintirii, prezentul rescrie urâtul. Simbolul seminței timpului prezent este concret, închipuit plastic prin volume mari, în mișcare lentă: „Trec porcii, cei cu suflet de baltă, spre noroi/ trec porci urâți, să doarmă stupid într-o băltoacă -/ ca haosul din lume din nou să se desfacă” (Herța, V), ca într-o apocaliptică prevestire a rinocerizării viitoare. Pastelurile sunt rareori senine, iar când nu contabilizează realul, apăsarea se naște
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]