57,942 matches
-
Liceul Militar ,,DIMITRIE CANTEMIR” BREAZA, o altă etapă în dragostea față de chimie, dar istoria se repeta, o altă profesoară ciudată, care ținea la mine, mă ,,folosea” la orele de chimie, eram din nou coprofesor, dar avea o obsesie, când mă nota nu știa să numere decât până la 7; dezorientare totală! Norocul meu a fost când am primit lista cu specialitățile / armele pentru care trebuia să optez pentru examenul de admitere în Școala Militară. Am avut pe lista armelor CHIMIA MILITARĂ! Am
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
unui revoluționar de profesie. La rîndul său, Agneta aprecia la Pablo mai ales blîndețea privirii și faptul că nu-l vizita nimeni la sfîrșitul săptămînii. Ca de obicei, Pablo ducea sub braț caietul de format mare („studențesc“) În care Își nota principalele idei și amintirile din perioada tinereții sale revoluționare. Nimeni În afară de asistentă nu avea voie să se uite În acest caiet. În ea, Însă, avînd deplină Încredere, Îi citea diferite pasaje care o impresionau Întotdeauna plăcut, iar cîteodată Îi dădeau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îmbrăcat Într-o uniformă militară care nu aparținea În nici un caz armatei americane. Fotografia fusese tăiată În zigzag, de-a lungul și pe mijloc, În așa fel Încît portretul tînărului soldat era dificil de reconstituit, iar pe dosul ei cineva notase cu un scris mărunt și Îngrijit numele acelui tînăr, din care se vedeau numai primele trei litere: Tuc. O scurtă linie oblică sub ele, aparent Întîmplătoare, lăsa loc presupunerii că, pe lîngă nume, mai fusese adăugată Încă o Însemnare, care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aparat Enescu 2. încet, încet, o să adun de la voi material cît pentru zece revoluții, izbucnește Roja. Nu e nimic rău în asta, zice Gulie. Dendé e de o mie de ori mai tipicar decît mine, el le are pe toate notate pe hîrtie, vă puteți închipui așa ceva? Și asta numai datorită faptului că pe unii i-a luat gura pe dinainte la Baricadă, în timpul mitingului din fața Comitetului Central, pe la Televiziune și așa mai departe. Erau și ei oameni, Gulie, zice Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
numai pe ăștia i-am urmărit cît am stat la Ceas. Cinci ore fix nu m-am clintit din locul ăla. Aproape toată lumea bună a Loviturii s-a perindat pe acolo mai devreme sau mai tîrziu. Am observat și am notat totul. Pe la și jumătate însă am fost nevoit să-mi iau tălpășița. La fix aveam întîlnirea. Mi-a venit să mor de ciudă pentru că Petrică tocmai își făcea atunci apariția cu banderola la braț în fruntea celuilalt grup. în cine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie, veselă, bibelouri, să nu le pară rău după nimic, în timp își vor face rost de altele. Și încă ceva foarte important, foile, carnețelele în care aveau notate adresele și numerele de telefon ale cunoștințelor și prietenilor să le arunce la gunoi, pentru ca Părințelul și Milițică să nu le aibă la îndemînă dacă în disperare de cauză se vor gîndi să le ia urma. La asta trebuia avut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mișcările unui robot programat să facă aceleași operațiuni, sper s-o ții tot așa pînă la capăt, se bucură frecîndu-și coatele de masă, fîțîindu-se pe scaunul rotativ. — Pun pariu că o să faceți 21 cu a doua carte, forțează Patru Ace nota, mă credeți? — Simți tu că așa o să fie? zice Roja, urmărind degetele care manevrează pachetul de cărți. — Nu 20, nu 22, punct ochit, punct lovit, spune Patru Ace sigur pe el, pe mine nu mă înșală niciodată nasul. Iar dumneavoastră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce i se părea mai interesant. Uneori încerca să schițeze cu creionul și una două din trăsăturile mai definitorii ale celui vizat, pentru a-și putea alcătui un portret cît mai complet al respectivului. Cîte un ochi, gura, o sprînceană
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un depou dezafectat, se drogase scurt timp numai din curiozitate, locuise câteva luni Într-un adăpost pentru adolescenți, frecventase câteva canale Împrietenindu-se cu șobolanii, se Îndrăgostise, fusese pe moarte din cauza unui avort, Începuse să scrie un jurnal, În care nota În amănunt ce i se părea mai interesant, lucrase un timp ca măturătoare Într-un parc de distracții, cerșea, Își cumpărase o pereche de adidași noi, cerșea, dormea pe unde apuca, nu o interesa Uniunea Europeană, ar fi vrut să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nici un fel de obiecție. Îl trezea pe tată și-i spunea să se Îmbrace, pentru că are chef să privească de pe peronul gării, cum vin și pleacă trenurile. Îi trezea din somn obligându-i să-i asculte ultima lucrare de literatură notată cu maximum. Aceste accese de ,,personalitate,, , cum le numeau părinții, nu făceau decât să atragă atenția asupra unui histriotism pueril, fabricat În parte de părinții care-l adorau, În parte de natura lui exaltată și pasională. S-a masturbat moderat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care avea să-mi vorbească dacă mă hotăram să o vizitez. Primea musafiri În zile lucrătoare Între amiază și șapte seara. În camera 202. Cum? Da, era În regulă să trec pe la ea chiar În după-amiaza asta. După ce mi-am notat adresa În palmă, m-am Întors acasă. Inima mi se calmă din nou, așa că m-am spălat cu grijă, stând În cada de zinc cu mâna stângă ridicată. O jumătate din mine capitulase deja În fața dorințelor. Și totuși, peste câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chibrit În gură, zâmbet de starletă pe buze, - eu cumpăram pâine sau cotlete de miel, comandate de maică-mea. Dar când Îmi băgam mâna În buzunar să plătesc, nevasta brutarului sau fata măcelarului Își ridica privirea de la ambalajul pe care nota prețul și se uita mai Întâi la mine, apoi la Anton, dându-și seama că suntem Împreună. Cu o privire ștrengărească, Își așeza creionul după ureche și declara că era În regulă - Înainte să scot banii din buzunar. — Ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am mărit viteza. Zece minute mai târziu, mi-am legat bicicleta În fața fundației și am zbughit-o pe scări. Spre mirarea mea, recepționerul Îmi făcu doar cu mâna. Poate Îi era prea cald ca să deschidă cartea de Înregistrări ca să-mi noteze vizita. Apropo de vizita mea... Dacă n-aș fi fost acolo cu adevărat, aș fi Înclinat să cred că am visat totul. Motivul este unul simplu dar jenant: băusem cam mult la Crama Albastră. Și, fiindcă mă durea capul destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceste capturi valoroase, Manetti a fost promovată inspector și mutată la Direcția de Investigații Criminaliste din oraș. Colegul sceptic a fost și el promovat, fiind Însă plasat la o altă direcție. Doctorul Froehlich, care a Întocmit raportul medicului legist, a notat că acest coleg al lui Manetti ar avea de câștigat dacă ar cunoaște adevărata natură umană. Karp mă privi Îndeaproape, de parcă ar fi zis prea mult. Dar, spuneți-mi, când vreți s-o... Contactez pe Manetti? Ei bine, mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tatăl nostru; odată a desenat chiar și-un copac cu numele lui ascuns printre frunze. Dar, cel mai des, scria despre „K“ sau „G“sau „A“ - băieți de la școală, care-i plăceau. Și la sfârșit, pe coperta din spate Își notase diferite date În fața cărora a desenat niște punctulețe roșii. Mi-a luat câțiva ani să-mi dau seama că era felul ei de a-și aminti când Îi venea ciclul. — De ce n-o lăsai să-și păstreze secretele? Dora părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
confiscate de către poliție. Agenda de lângă telefon, la fel. Poate că Dora avea un calendar? Încercam să mă concentrez. Poate că da. Cândva obișnuia să țină o cărticică Învelită În piele neagră pe biroul din camera de zi. În ea Își nota Întâlniri și lucruri pe care le considera demne de a fi cântărite. „Fericirea se află În sănătate și uitare. “ „Secretele trebuie păstrate. “ „Cunoașterea e voalată, Înțelepciunea e descoperită. “ Aceste zicale Îmi aminteau de tapițeriile brodate din casa d-nei Witting, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
insinuați. — Nu-i un secret? — De ce ar fi? Trăim Într-o țară liberă. Pentru prima oară, Manetti râse, fără pic de grație. — Printre materialele confiscate din domiciliul ei, am găsit un caiet În care domnișoara Wilms pare să-și fi notat Întâlnirile și alte chestiuni importante. Interesante informații, deși puțin cam criptice. Până nu demult, prietena dumneavoastră pare să fi dus o viață Încărcată, mai mult ca sigur. Deschise dosarul de pe birou și luă și caietul. Frunzărindu-l aparent la nimereală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
indiferent ce susțineți. Nu pot să exclud nici posibilitatea ca dumneavostră să fiți implicat În această poveste. Personal, am și eu părerea mea. Dar există reguli de urmat, și În munca de poliție decid faptele, nu intuiția. Pentru moment, voi nota că m-ați căutat de bunăvoie. Dar, până una, alta, trebuie să vă rog să nu părăsiți orașul. Dacă cumva În decursul investigațiilor se adeverește că nu ne-ați spus tot ce știți, nu pot să vă garantez că cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și anume că singura Însemnare pentru vineri era un „AK. La 6 p.m.“, ceea ce desemna cu siguranță Întâlnirea noastră, Dora trebuie să fi așteptat o persoană a cărei vizită nu i se părea atât de importantă Încât să și-o noteze. Cunoșteam un singur om care mi-ar fi putut dezvălui eventuala identitate a acestei persoane: Felix Karp. Poate că la ultima noastră Întâlnire uitase să-mi dea un indiciu care să explice cu cine se Întâlnea Dora În ultimile luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nu mai lucrează aici? A plecat de la fundație? Deja regretam că am venit. — Aveți idee unde-l pot găsi - pe doctorul Karp, adică? Femeia Îmi răspunse ca o fetiță. — Doctorul Röser vă va spune. În sala de lectură. Da, desigur. Notându-și ceva, probabil pentru a Înregistra numele secției pe care o voi vizita, Îmi Întinse stiloul cu un gest elocvent. Am semnat repede. Apoi, mulțumindu-i, am tulit-o sus pe scări. Intrând În sala de lectură, am observat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Britz. Când În sfârșit am terminat, mi-am pus clipsurile deasupra, ca două pupile goale și am Închis valiza. După aceea, am luat prima foaie din teancul de hârtii - era chiar prima pagină a romanului Mâinile sus! - și mi-am notat ce trebuie să cumpăr ca planul meu să aibă succes. Din cauza devastării, acum aveam nevoie de mai multe, decât mă așteptam. Numărându-mi banii rămași, mi-am dat seama că nu am destul să ajungă pentru cumpărături și pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce se Întâmplase. Și tot ce nu se Întâmplase. Având În vedere informațiile de la Inspectorul Wickert, nu aveam nimic de pierdut În afară de mândria mea. Fiindcă n-am găsit nimic pe care să scriu, am decis să folosesc paginile rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce se Întâmplase. Și tot ce nu se Întâmplase. Având În vedere informațiile de la Inspectorul Wickert, nu aveam nimic de pierdut În afară de mândria mea. Fiindcă n-am găsit nimic pe care să scriu, am decis să folosesc paginile rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care oricum n-o ascultă, cum cea mai mare vină a ei o constituie faptul că e prea bună. Deoarece, cu siguranță că n-o ascultă nimeni - cu siguranță că nimeni nu stă să dea din cap și să-și noteze în agenda telefonică căcatul ăsta străveziu, absurd, părtinitor, prin care poa’ să vadă până și un copil de grădiniță. Știi care-i vina mea cea mai mare, Rose? Nu-mi face deloc plăcere să spun așa ceva despre mine, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Gutzon Borglum 2) și are o privire tragică și părintească: îți dai seama cât e de preocupat. Statuia lui Washington, înfățișându-l pe acesta drept și autoritar, în fața calului, străjuiește Broad Street-ul, e opera lui J. Massey Rhind (ne notăm în caiete acest al doilea nume de sculptor ce nu aduce deloc cu un nume); profesorul nostru de educație plastică ne spune că cele două statui sunt „mândria orașului“ și pornim, doi câte doi, către picturile expuse în muzeul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]