1,932 matches
-
noi toți derideeni și pragmatiști deopotrivă ar trebui să încercăm să ieșim din limitele slujbelor noastre prin estomparea totală a distincției literatură-filosofie și prin promovarea ideii de "text general" nediferențiat, linear"311. În eseul "Nineteenth-Century Idealism and Twentieth-Century Textualism", Rorty nuanțează foarte mult o serie de idei privitoare la discursul științific, filosofic și literar, aducând în același timp critici conceperii actuale a "textului universal". Dacă secolul al XIX-lea deținea o disciplină considerată a fi arhitectonică pentru întreaga cultură, și anume
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pănă la capăt tezele inițiale. Dualismul epistemologic subiect obiect invocat (și care la un moment dat intervine în argumentația lui King ca un punct de asociere a teoriei baudrillardiene cu cartezianismul) este prezent și la Baudrillard, dar acesta este foarte nuanțat pe parcursul lucrărilor sale, culminând cu teza în care obiectul este cel care deține rolul hotărâtor în această relaționare (și care poate fi privită drept o inversare a cartezianismului). De asemenea, exemplul extrapolat de către King pentru întreaga teorie a simulacrului cel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
seducția este mult mai puternică decât producția"516 pentru că nu este de ordinul realului, al forței, ci aparține unui proces reversibil de provocare, ce oscilează între o logică a vizibilului și una a invizibilului. În Celălalt prin sine însuși, Baudrillard nuanțează relația se-ducere pro-ducere, considerând că între aceste două forme nu există doar contrast, ci și o complementaritate ce decurge din faptul că seducția deține o profundă ambiguitate și ambivalență, deoarece poate fi înțeleasă și ca mișcare de retragere în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cercetării academice, opera sa a cunoscut un succes important și, în acest sens, provocator. Mike Gane observă chiar în sânul scriiturii lui Baudrillard o tensiune între o analiză de tip pozitivist și o analiză de tip literar, care îi va nuanța particularitatea teoriei și a modului său de a scrie, astfel încât "teoria socială îi procură fundamentul stabil al identificării formelor, iar poeticul/filosoficul îi asigură bazele pentru strategiile critice și fatale cu care le va investiga"571. Gane consideră că este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aiurează, se-nfior.” Este greu și, În fond, fără prea multă importanță să deducem din aceste poeme atinse de vreme ce reprezintă imitație și ce aparține inspirației originale. Bolintineanu ia subiecte de unde găsește, le adaptează cu ușurință, inventează subiecte noi, le repetă, le nuanțează, totul În mare grabă, cu ușurință, fără complexe. Nu se gîndește deloc la dificultățile poeziei. Nici la dificultățile, nici la esența ei. „Poezia - scrie el Într-un loc - este poezie. Iată tot ce se poate zice, precum Dumnezeu este Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a sa aripă”) și peste tablourile Însorite, iritant de poetice, se suprapune un peisaj mai dur și mai convingător liric: peisajul (spațiul) refuzat afectiv de reverie. Acesta va da Însă culoarea și tonul poemului. Percepția este aici mai fină, mai nuanțat materială. Oroarea de natura sălbăticită găsește imagini mai convingătoare decît iubirea de reliefurile Însorite, exotice. Literatura ia naștere, așadar, În spațiul protejat al căminului: spațiul de Întîlnire și conciliere Între o reverie (o evaziune eșuată) și o agresiune materială. Scriitura
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-am sorbit viața, În tine vreau să mor!” Soarele, invocat des, primește toate atributele de preț. E falnic, e dulce, voios, rolul lui este să dea lumină și căldură, două dintre condițiile fecundității. Toate imaginile din Pastelurile primăverii și verii nuanțează această pregătire pentru facere. O vastă figură a fecundității se profilează: lumina devine caldă, cîmpia scoate aburi, pîraiele se umflă, mugurii se desfac, lunca „clocotește” de seve regeneratoare. Elementele materiale nu-și pierd, În acest obscur proces al creației, strălucirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
conturate printr-o atitudine defensivă, contemplativă și complet dezinteresată, "moldovenismul" fiind asumat în felul unei predispoziții temperamentale generice, fără nicio legătură cu sufletul țăranului moldovean și al scriitorului sămănătorist (contemplativitatea e aici una de tip decadent-estetizant, ca în romanul proustian). Nuanțând, putem afirma că Lovinescu apreciază literatura sămănătorist-tradiționalistă (și, implicit, memorialistica) drept o literatură de tip tranzitiv-mimetic, exaltând viața ca valoare în sine, indiferent de "semnificațiile" ei posibile. Or, asemenea literatură primitivă se cuvine a fi depășită, crede criticul modernist, printr-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
coordonate se mișcă predilect imaginația scriitorului. Cu alte cuvinte, noul "roman" (etichetat astfel, ca și cel de dinainte, "în lipsa unei alte denumiri mai precise") va reedita din capul locului "formula" lovinesciană deja consacrată, în cadrele unei narațiuni gândite a multiplica, nuanțând până la infinitezimal, "experiențele" lui Bizu, omul fără însușiri. De aceea, probabil, autorul își regăsește personajul într-o stare sufletească mult mai rezonabilă, de om împăcat cu sine și cu traiul idilic-patriarhal care-i fusese prescris în romanul anterior. Înțelepțit, Bizu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
limbajul simbolic. Scopul său ultim este ,,realizarea ideală a armoniei și calitatea umană idealizată supraconștient"48. În mod indirect, autorul eludează caracterul sacru, relevant, al miturilor, așa cum îl prezintă, de exemplu, Mircea Eliade în cărțile sale. În schimb, autorul Divinității... nuanțează structurile mitice care întemeiază dintotdeauna culturile. Nu-și trădează însă perspectiva, interpretându-le tot prin grila psihologică. Astfel, culturile ar fi, în esență, rezultatul ,,conflictului dintre instanțele psihice: imaginația creatoare (supraconștientul), imaginația afectivă (subconștientul) și gândirea critică (conștientul)"49. O
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Bănică o dezvoltă, printre altele, în textul său despre ,,Biserica Ortodoxă și provocările viitorului". Cartea conține și un spectaculos studiu de caz despre charisma populistă, cu trimitere precisă din titlu la Gigi Becali. El ne obligă să recompunem și să nuanțăm inteligent clasica distribuție a autorității realizate de Max Weber. Hermeneutica în cheie patologică a succesului public de care se bucură (încă?) Gigi Becali este una corectă și ... curajoasă. De ce? Pentru că, implicit, pune sub semnul întrebării demnitatea unor reprezentanți ai BOR
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
care o formulează, refuzând să-și asume întâietatea în mediatizarea ei. 9. Refugiații români din Ungaria și scenariul dezmembrării României Cu privire la terorismul românesc din decembrie 1989 există și o asemenea spectaculoasă interpretare. Ea aparține tot lui Mihai Ungheanu și este nuanțată în cartea sa despre războiul civil regizat din decembrie 1989. Teza principala a lui Mihai Ungheanu este că în România trebuia să existe un război civil între Armată și Securitate. La acest conflict de amploare erau planificate să adere și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
energia, constituie programul de bază. Câteva idei centrale se repetă deci în mod inevitabil, reluate în diferite împrejurări și contexte. Dar aceasta este condiția obiectivă a oricărei publicistici militante de o anume continuitate. Unele repetiții sunt de fapt augmentative. Altele nuanțează și precizează principiile centrale. Orice luptă de idei presupune oricând și oriunde astfel de insistențe și reluări. Ele sunt totdeauna necesare și utile în funcție de un obiectiv sau altul, când repetiția devine și firească și obligatorie. Reduse la ultima expresie, aceste
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
relația dintre specificul național și integrarea europeană, sunt puține lucruri esențiale de spus din punctul meu de vedere. Mai întâi, integrarea nu atentează în nici un fel la existența specificului național. În al doilea rând, acest specific evoluează, se îmbogățește, se nuanțează prin toate influențele și achizițiile fecunde ale integrării. Această alarmă este întreținută în mod artificial mai ales de conservatori și tradiționaliști. procesul de asimilare, osmoză și interdependență este universal și literatura română (ca oricare alta) nu i se poate sustrage
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
nu ca element al unui angrenaj, sunt, de fapt, ideile de fundal pe care autorul le susține, chiar dacă epicul rămâne deseori factice. Dacă Vărul șarpelui cu clopoței se va înscrie în același tipar, schițele și povestirile din Audiență în cer nuanțează gama umorului. În timp ce romanul Dragoste la a doua vedere (1981) se menține în registrul umoristic, Cercul virtuos și Întrerupătorul vor da măsura posibilităților prozatorului. În Cercul virtuos (interzis imediat după apariție, romanul va reapărea sub o formă modificată tot în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
cuvine să aducem anumite clarificări teoretice asupra conceptului de oraș, menite să vină în sprijinul ipotezei de la care plecăm. Departe de noi intenția de a găsi o definiție infailibilă, care să revoluționeze acest concept. Nu ne propunem altceva decât să nuanțăm ceea ce deja este cunoscut și acceptat. Majoritatea definițiilor sunt circumscrise următorului cadru teoretic: oraș - formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile având, de regulă, funcție administrativă, comercială, industrială, politică și culturală. Or, din punctul nostru de vedere, acest tip
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
rămîne totuși puternic fixată la țară și dispersarea intreprinderilor de mică dimensiune rămîne regulă: în 1914 încă, 28% din muncitorii din industrie își exercită activitatea la domiciliu; este vorba în special de munca feminină a croitoreselor. Se cuvine deci să nuanțăm afirmația despre un avînt, de altfel incontestabil, al industriei. Regiunile meridionale rămîn sub-industrializate și industria franceză suferă din cauza structurilor sale încă tradiționale pe care o burghezie prudentă nu le face să evolueze deloc. Datorită căii ferate se creează o piață
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ce Înseamnă ornamentul și Îl vom folosi cu moderație și În mod semnificativ.― (Wright 1909: 105, tr.n.) Așadar, Wright găsește problema În modul de folosire a ornamentului, nu În ornament În sine. Deși numeroase nume mari au emis opinii nuanțate În privința ornamentului și i-au acordat un vot de Încredere, aceste opinii nu au putut fi adoptate. Ele identifică existența crizei dar nu sugerează și o posibilă soluție de depășire a acesteia. Renunțarea la ornament s-a dovedit a fi
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
și iresponsabilitatea flagrantă de care dădeau până la urmă dovadă, nefăcând nimic pentru a preveni ascensiunea totalitarismului fascist, de exemplu. Dacă realismul a părut să obțină o victorie fără drept de replică în fața idealismului, după 1945 situația a început să se nuanțeze și chiar să se schimbe. Pe măsură ce războiul devenea o amintire, fiind înlocuit de bunăstare și progres economic, liberalismul a început să ocupe un loc tot mai important ca teorie internațională. Pornind de la prezumția clasică a comerțului creator de bunăstare și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ales în momente de criză, adultul trebuie să se reevalueze și să dezvolte alte strategii de a supraviețui, unii chiar afirmând că adultul învață numai în momente de criză, de cotitură. Mezirow nu este așa de radical, ci explică mai nuanțat procesul învățării ca pe o succesiune ciclică de secvențe: experiența, incapacitatea de a mai face față cu succes rolurilor sociale de îndeplinit, reformularea, reconstrucția propriei concepții asupra realității și a locului său în această lume, reintegrarea în societate dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
atribuite realităților percepute. Este vorba despre procesul prin care cei care învață au puncte de vedere proprii despre realitățile percepute/observate, cărora le atribuie sensuri și semnificații personale și/sau de grup, obținând cunoștințe pe care le impregnează și le nuanțează afectiv, le verifică viabilitatea și aderă la ele; c) reconstrucția - schimbarea structurală produsă în cognițiile subiectului, în modurile/modelele de interpretare a realității, în strategiile de rezolvare a problemelor, în comportamentele și conduita acestuia. Este vorba despre o nouă construcție
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mai puțin perisabile, precum cele interioare, menopauza este privită ca o eliberare de servituțile biologiei, pentru a se deschide și a promova suplimentar temeiurile mai înalte ale vieții, adică pentru a înflori pe un palier superior (Fodor și Franks, 1990). Nuanțând lucrurile, savoarea acestei „maturități secunde” este valabilă mai ales în cazul femeilor cu un statut profesional superior (Todd et al., apud Dacey și Travers, 2002). În ceea ce privește andropauza, nu este vorba despre o sistare totală a producției de androgeni (îndeosebi a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
dar, uneori, insidios și bivalent în comunicarea educațională specifică, cum ar fi cele de mai jos. O amprentă temperamentală foarte bine definitătc "O amprentă temperamentală foarte bine definită" În comparație cu tinerii și mai ales cu copii, ale căror temperamente nu se nuanțează și nu se diversifică (încă) foarte mult, fiind încadrabile mult timp în clasificările binomiale sau tetradice deja clasice, gen „introvertit/extravertit sau coleric/sangvinic/melancolic/flegmatic”, la adulți tipologiile temperamentale se complică semnificativ. Într-adevăr, față de temperamentele infantile și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
nemaiîncadrându-se în tipologiile tradiționale, identificarea corectă a „firii” individului respectiv (care, la vârsta adultă, impregnează puternic întreaga conduită) devine ea însăși problematică, putând compromite chiar avantajele speratei predicții. Din fericire, psihologia socială a favorizat, între timp, soluții, multiplicând și nuanțând semnificativ, aproape cât era necesar (în urma unei cercetări științifice), tipologiile temperamentale umane clasice, distingând, de la pregnant la sensibil, între mult mai multe decât cele două/patru tipuri tradiționale, largi, eterogene și eteroclite. O astfel de clasificare temperamentală, structurată pe nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ales în momente de criză, adultul trebuie să se reevalueze și să dezvolte alte strategii de a supraviețui, unii chiar afirmând că adultul învață numai în momente de criză, de cotitură. Mezirow nu este așa de radical, ci explică mai nuanțat procesul învățării ca pe o succesiune ciclică de secvențe: experiența, incapacitatea de a mai face față cu succes rolurilor sociale de îndeplinit, reformularea, reconstrucția propriei concepții asupra realității și a locului său în această lume, reintegrarea în societate dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]