2,047 matches
-
familii renumite, care au avut sau care au o situație economică, socială sau culturală deosebită. Este memorabilă, în acest sens, evocarea Cellei Delavrancea care, amintindu-și de asiduele preocupări ale lui Mateiu Caragiale de a-și demonstra cât mai convingător obârșia lui italiană, ne oferă câteva pagini memorialistice de o fină observație și ironie, care avertizează asupra periculozității unei exaltări a productivității imaginative, respectiv a unor trăiri în afara realului: „Uneori, mama îl poftea la dejun. După masă, rămânea cu noi. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
râdeți? Eu am cercetat această familie (cette lignée) și am probe evidente despre afirmația mea, de aceea, n-am să mă însor decât cu o aristocrată cu mâini frumoase și glas blând». O dată a îndrăznit să astfel grozăvească cu această obârșie în fața tatălui său. Ce râs a fost! Caragiale, bătându-și țeasta, a exclamat: «Ce tot spui, mă! străbunicul tău era plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!». Matei s-a făcut roșu de ciudă și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
capitol cronicii Moldovei, probabil nu întâmplător anticipată, în versiunea consemnată astfel, prin două sugestive -tematic și artistic - secvențe narative: legenda, cu valoare eponimă, privindu-i pe frații Roman și Vlah (Vlahata) filtra, în eposul auroral, vizibile ecouri mitizante referitoare la obârșia românilor, în timp ce o tradiție heraldică precum aceea a vânării zimbrului (Dragoș descalecă într-un ținut adamic, răpune fiara și proclamă capul de bour ca însemn al noului voievodat) trimite la un pattern cinegetic ancestral, neignorat, ulterior, de marii cronicari. Ediții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
diplomați, capete încoronate, oameni de știință, artiști), corespondența și opera sa memorialistică fiind înțesate de nume celebre (O. Goga, V. Pârvan, I. G. Duca, P. Claudel, M. Proust, Churchill, Roosevelt, Chaplin ș.a.), a călătorit mult, afirmându-și pretutindeni, cu mândrie, obârșia veche românească. În timpul celui de-al doilea război mondial, datorită relațiilor sale, va interveni, în repetate rânduri, în favoarea intereselor României, pe lângă marile puteri. B. a publicat, în limba franceză, aproape patruzeci de volume, cărora li se adaugă numeroase colaborări în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
să te laude alții” nu este recomandată lauda propriilor calități, fiind de preferat aprecierea justă a altora; lauda de sine, pe lângă lipsa de modestie, ascunde adesea o supraevaluare; p. 65, r. 18 22 : „numai nu vă fuduliți și nu uitați obârșia voastră, ca nu cumva să vă ciopliți prea tare și să rămâneți care fără urechi, 85 care fără dinți, care fără gură, care fără zimți, adecă niște cioarse de nici o treabă” îndemn la modestie și recunoștință, la echilibru; evitarea acestora
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cât și din cauza imixtiunii ideologicului ori chiar a cenzurii. De aceea, cu toate că se afirmă deplin după 1970, poetul ar trebui încadrat mai degrabă în ramura ardeleană a generației ’60, alături de Ioan Alexandru și Ana Blandiana, cu care este congener prin obârșie și prin afinități. „Primitiv modern” (Marian Popa), P. este un poet tradiționalist prin materialul inspirației și modernist prin imagerie și poetică. Nostalgia vârstei edenice a copilăriei, atmosfera cântecelor și poveștilor din satul natal, misterele pământului și ale cosmosului, percepția tragică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
Devan și Demetru Marcu. Tot Goga va fi și director al seriei a doua, alături de Alexandru A. Hodoș, redactor responsabil. În numărul inaugural, ca și în numărul 17/1908, în articolul-program Către cărturarii noștri, semnat de Octavian Goga, este reamintită obârșia țărănească a intelectualității române, precum și datoria cărturarilor de a retransmite cultura spre lumea rurală: „Să-i dăm carte țărănimii noastre; carte înțeleasă [...]. Să-i dăm țăranului o gazetă cuminte și cinstită”. Sub acest aspect, Ț.n. se aliniază sămănătorismului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290068_a_291397]
-
colț de talpă de la pantoful rupt în vîrf, apoi continua: "...al familiei Cavacioni" și iar se apleca rapid asupra pantofului. [...] "Eu am cercetat cette lignee și am probe evidente despre afirmația mea...". Odată a îndrăznit să se zugrăvească cu această obîrșie în fața tatălui său. Ce rîs a fost! Caragiale, bătîndu-și țeasta, a exclamat: "Ce tot spui, mă! Străbunicul tău era plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sînt eu turtit în creștet!"..." Niciodată nu i-a iertat lui Caragiale că mama
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu fumuri aristocratice nemotivate, îi aruncă argumentul înghețat al originii, arătându-i moalele capului", adică, după Ș. Cioculescu "îl dezmeticește necruțător, spunându-i că se trage din neam de plăcintari albanezi"; totuși, "adolescentul își muncește fantezia cu visul compensator al obârșiei nobiliare" și abordează ținute pentru care nu este menajat nici de prietenii familiei: "...mănușile, gulerul, ghietele și pomada mi-au lăsat o impresie desagreabilă" (Delavrancea). Un alt măr al discordiei îl va constitui apetitul fiului pentru cariera literară ("Nenorocitul, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și cea inteligibilă. Conceptul în cauză este posibil datorită intervenției unei facultăți diferită de intelect și rațiune, anume facultatea de judecare. În privința preeminenței personalității față de persoană, Kant se exprimă neechivoc: Nu este altceva decât personalitatea spune autorul referindu-se la obârșia datoriei (n. C.) adică libertatea și independența de mecanismul întregii naturi, considerată totuși în același timp ca puterea unei ființe care este supusă unor legi speciale, anume unor legi pure practice, date de propria-i rațiune, astfel încât persoana ca aparținând
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitate. Întreaga evoluție a universului, anterioară apariției corelațiunilor de personalitate, are sensul unor acumulări necesare, a unor condiționări "fizice", pregătiri ale începutului istoriei, dacă o privim dinspre corelația finală a energiei. Eul este primul fapt al noii ordini universale și obârșia oricărei evoluții în lumea omului. Fără el, personalizarea ar fi fost imposibilă; energia s-ar fi distribuit indivizilor, dar fără ca aceștia să aibă libertatea de-a o utiliza dincolo de granițele programării lor prin specie, întrucât le-ar fi lipsit spontaneitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
doar o prezentare formală și intenționat schematică, suficientă însă pentru a ilustra felul în care vocația confirmă determinismul prin finalitate și, în ultimă instanță, forma de ontologie a umanului pe care o dobândește teoria personalității și vocației în personalismul energetic. Obârșia vocației se află în "dispozițiile caracterului și simțirea eului"229. Vocația vine din nucleul personalității (eul) și dintr-o însușire a personalității împlinite (caracterul). Dar nu din ele ca atare, ci din posibilitatea lor: simțirea (eului) și dispozițiile (caracterului). Ea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Beneficiază, între 1805 și 1808, de prelegerile de matematică și astronomie ale lui J. T. Burg, dar și de o pregătire polivalentă, în spiritul enciclopedismului vremii, în artă, literatură și limbi străine. Orientarea umanistă îi resuscită tradiția latinistă și nostalgia obârșiilor romane, făcându-l să aleagă Italia drept patria desăvârșirii sale spirituale. Străbate orașele lombarde, aflate sub stăpânire habsburgică, călătorește până la Neapole și la ruinele Pompeiului și face o temerară descindere, evocată memorabil, în craterul Vezuviului. La Roma aprofundează, între 1808
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Iordan Datcu, București, 1989; Cântecul popular din Muscel, MCF, t. IV, 1990, partea II; Valori de patrimoniu ale cântecului bătrânesc din Oltenia, București, 2000; Miorița și alte studii și note de folclor românesc alese din anii 1975-2000, București, 2001; Despre obârșii... et quibusdam aliis, Craiova, 2003. Culegeri, antologii: Ion ăl Mare, București, 1963; Balade populare românești, I-III, introd. edit., București, 1964; Vechi cântece de viteji, București, 1956 (în colaborare cu Gheorghe Ciobanu); Cântece și jocuri din Muscel, București, 1964 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
pustii și tăcând mult), Alain Resnais (Anul trecut la Marienbad, repetări obsesive de seturi de cadre, replici și sunete) și Tarkovski (cal pe plajă). Victor Iliu caracterizează destul de exact stilul Săucan : Am căutat să-mi lămuresc natura ideației artistice de la obârșia imaginilor filmului și cred că am găsit- o, parțial : e vorba de o tehnică simplă, aceea a insolitului, a nonsensului. Punând împreună elemente eterogene și obligându-le să intre în „combinație”, creează senzația ineditului, a descoperirii senzaționale. Pe scurt, pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
înalt profil tombal, Roderick Usher (mai înalt prin sălbateca, mătăsoasa și preoțeasca surpare a părului) cunoștea neîmpărțit ființă îndelung provocată a Poeziei 87. Sugestia consubstanțialității artistului cu propria-i creație putea veni, în primul rând, din Eureka lui Edgar Poe: obârșia operei de artă este chiar artistul (poetul creează din sine), care, în acest mod, încearcă să emuleze modelul divin. Iată de ce, fiecare este propriul lui creator. Pe de altă parte, Ion Barbu trebuie să fi regăsit aceeași idee și în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
drept forme licite de expresie publică. Treptat, violența de limbaj și exprimarea deliberat obscenă vor cuprinde sfere din ce în ce mai largi ale expresiei publice, pe care o eliberează de convențiile uzuale. Mulți dintre moștenitorii direcți ai FSN se dezic violent de propria obârșie politică, dar aspiră asimptotic nu numai la naționalismul strident, ci și la trivialitatea României Mari pe care încearcă să o copieze pentru a seduce un public cât mai larg62. Complicitatea durabilă a grupului constituit în jurul României Mari cu autorii succesivelor
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
, N.[icolae] D. (29.XI.1880, Bârlad - 1.II.1949, București), prozator și gazetar. De obârșie ardelenească, tatăl lui C., Dimitrie Cocea, ofițer de carieră, participă la Războiul de Independență și e avansat până la gradul de general. Brutal cu subordonații, cazon și în familie, era la antipodul soției sale, Cleopatra, fiică a moșierului Nicorescu, sensibilă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
nimic nu poate fi la o nație mai scump decât începutul său, numele ce-l poartă, pământul pe care lăcuiește" (Aaron, 1835, p. v). În privința începutului, care la Aaron este învăluit într-o aureolă de sacralitate, poporul român își are obârșia în coloniștii romani, de la care moștenește până astăzi, în ciuda prefacerilor, "întipăriri neșterse" (Aaron, 1835, p. viii). După ce romanii victorioși "deșertară Dacia de lăcuitori împuținând numărul lor ori împrăștiindu-i într-alte părți" (Aaron, 1835, pp. 7-8), Traian a colonizat pământul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
celelalte, adică de România sau Țara Romănească, Moldova, Bucovina și Basarabia" (Aaron, 1839, p. 30). Unitatea etnică a românilor este amplu argumentată în toate manualele epocii. Ea decurge logic cu necesitate din originea comună a muntenilor, moldovenilor și transilvănenilor, din obârșia lor romană. Ideea unității etnice primește un accent suplimentar în lucrarea lui Albineț, în care moldovenii sunt numiți "Moldo- Români", iar muntenii sunt desemnați prin termenul "Munteno-Români" (Albineț, 1845, pp. IV, XII). Pentru românii ardeleni nu este folosit o denumire
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
daco-romanismului. Odată cu această revizuire, elementul autohtonist, încă minimalizat, va dobândi proporții tot mai considerabile. Deocamdată însă, predominantă în economia simbolică a originii și identității poporului român rămâne moneda latină. Sinteza etnogenetică duală stabilită de Xenopol, în care românitatea își are obârșia prin asimilarea dacică în fondul dominant al latinității romane, este îmbogățită de N. Iorga prin adauăgarea elementului slav. Departe de idealul purității, a cărui nerespectare l-ar fi cutremurat pe Petru Maior, Iorga postulează teoria sintezei triale a etnogenezei românești
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de ateizare a societății românești. Pentru prima dată în istoriografia românească, după cronologia romană promovată fără succes de A.T. Laurian (1853), își face apariția un sistem laic de cronologizare. Chiar dacă păstrează numerotația creștină, în care anul I își are obârșia în data tradițională (dar eronată) a nașterii lui Iisus, semnificația religioasă a acestei date este eliminată, după cum reiese din pasajul următor: Astăzi se întrebuințează sistemul de a număra anii "înainte de era noastră" (î.d.e.n.) și după "era noastră" (e.n.). In
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
socialismului postbelic se hibridează în marea epopee social-națională a poporului român. Iată tabloul impresionist, zugrăvit printr-un minim de tușe, care redă panorama istorică a românilor. În chestiunea originii, Programul... statuează doctrina tracismului. Civilizația traco-dacă, în fondul căreia își are obârșia spiritualitatea poporului român, este elevată la rangul celor mai avansate civilizații ale antichității (greacă, romană, persană etc.), cu care a intrat într-un proces de "înrâurire reciprocă" (p. 27). Cucerirea Daciei de către romani, deși a avut o serie de aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a polyglossiei ireductibile a memoriei colective, în care, chiar dacă suprimate de memoria oficială, ecouri sporadice ale contra-memoriilor continuă să răzbată prin crăpăturile narativei dominante. În ciuda virtuților sale sugestive, metafora palimpsestului prezintă, inevitabil, și câteva dezavantaje. Aceste carențe analogice își au obârșia în însăși natura modelării metaforice, condamnată din capul locului la imperfecțiune. O "coerență metaforică" între fenomenul metaforizat și referentul său metaforic nu poate fi niciodată fără cusur. Aspirația perfecțiunii modelării metaforice este împiedicată de natura diferită a fenomenelor puse în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lumii este,de fapt, o creație în care cuvântul începuturilor s-a transformat în imagine. Sălășluirea în imagine transformă dublul aspect al existenței, subiectiv și obiectiv, în nucleu semantic. Dialogul dintre subiectiv și obiectiv, între microcosm și macrocosm, își are obârșia în procesualitatea imaginilor arhetipale, înțeleasă ca ritual. Dynamis-ul arhetipurilor dă naștere unui nou tip de imagine, imaginea mitică, transfigurând a-temporalitatea inițială în spațialitate cognoscibilă și imagistică. Prin ritual are loc inițierea omului în cunoașterea și construirea universului. Legăturile primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]