19,332 matches
-
lucreze opt ore pe zi, mereu în priză, strigată din toate părțile pentru o intervenție care nu suporta amânare, ceea ce îi turna plumb în picioare, încât seara cădea moartă de oboseală. Cu timpul însă, atât Olga cât și Ina se obișnuiră. Nu erau toate zilele la fel de încărcate, dar prima lor zi de activitate nu aveau s-o uite niciodată nici una dintre ele. * Seara, Olga își ținu promisiunea și, după câteva ore de odihnă, bătu la ușa prietenei sale cu sacul încărcat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
țintă într-o lume care nu mai era a ei. N-a știut nici atunci, nici mai târziu cum a ajuns în fața unui magazin cu rochii de mireasă, cu podoabe de nuntă, cu toate dichisurile și artificiile cu care fetele obișnuiesc să se înzorzoneze la cea mai mare sărbătoare a vieții lor, ziua nunții. Le privi absentă. Nu era ceea ce ar fi vrut ea. Și de altfel, ce rost mai aveau acum astfel de gânduri? Își amintea cele câteva motivații ale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să o lase pe fată în starea aceasta? Se răzgândi. Dădu un telefon șefului direct că nu poate fi prezentă în după amiaza aceea, pentru că avea o situație presantă de rezolvat. Șeful ei o înțelese. Știa că doamna Ruxandra nu obișnuia să lipsească. Avea desigur un motiv serios. O înlocui la ghișeul relațiilor cu publicul fără alte comentarii. Rămasă sub acoperișul casei, mama Olgăi nu-și găsea nici ea liniștea. Fata trebuia ajutată să treacă peste acest obstacol ce survenise în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu mi cunoșteam trăsăturile particulare care îmi dădeau un aer boem, după cum mă recunoșteau alții. Era ca și cum aș fi purtat o mască, dar cu adevărat nu știa nimeni ce se află în spatele ei, nici măcar eu. Înainte să ies din casă obișnuiam să mă ating cu multă atenție, să simt dacă părul îmi era răvășit, dacă aveam buzele uscate sau dacă îmi apăruse vreun coș, aceleași mișcări pe care le face un orb pentru a se prezenta lumii. De multe ori îmi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îi suporta toate ideile ce se întindeau ca un bilanț contabil în care este trecut absolut totul, de la îmbrățișările mamei până la încercările repetate de suicid, iar lui îi era teamă să nu scape ceva. Când nu avea nimic de făcut, obișnuia să se întrebe lucruri banale, cum ar fi ce caută aici, dacă o să plouă, să plece sau să aștepte să se oprească, oare ce fac rațele din Cișmigiu și dacă el este într-adevăr el. Gândurile îi făceau fața să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
am pus pe nas și ochii mei au privit prin sticla groasă, nu am văzut oameni, ci suflete. Așa am descoperit că în spatele chipurilor întotdeauna este ceva ce trăiește. De atunci aștept să ajung la vârsta doamnei Olga, ca să mă obișnuiesc cu ochelarii ei, și să pot veghea asupra celor care încă învață. Însă, de câte ori ating ramele roase ce odihnesc în buzunar, mă tot întreb ce o fi văzut doamna Olga în sufletul meu. MĂTUȘA ADA NU MAI BEA LAPTE CU
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și mâncate de molii ca și viața ei. Acolo se păstrau amintirile cu bunicii mei, nu în albume, ci în găurile din perdele și în mobila cu carii pe la colțuri, în mirosul de naftalină și de aer închis. Mătușa se obișnuise să stea singură, mie mi se păruse o nebunie la început, apoi nu mi-a mai păsat. Mătușa se scula în fiecare dimineață cu noaptea-n cap și făcea curățenie în toată casa, avea o plăcere diabolică să șteargă tot
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
avea curajul să întoarcă capul. În spatele său mii și mii de ochi îl vor privi. Pleoapele lor se vor închide rar, doar pentru câteva fracțiuni de secundă, ca apoi să se deschidă la loc, lăsând albul ochilor să lucească. Fiind obișnuit cu întunericul din față, el nu se va aștepta să vadă lumina ce clipește în spatele său. Ochii lui vor întâlni atunci ochii celorlalți și se va obișnui încet încet să nu se mai ferească de strălucirea lor. Nu va vedea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca apoi să se deschidă la loc, lăsând albul ochilor să lucească. Fiind obișnuit cu întunericul din față, el nu se va aștepta să vadă lumina ce clipește în spatele său. Ochii lui vor întâlni atunci ochii celorlalți și se va obișnui încet încet să nu se mai ferească de strălucirea lor. Nu va vedea nici un chip, nici un corp, doar iriși umeziți de pleoape. Iar pleoapele se vor închide o dată dacă îl înțelegeau și de două ori dacă nu. Va rămâne acolo
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
felul de lucruri prin casă, bateria de la baie, flotorul, ușa de la bucătărie, prizele sau hota. Pe mine mama nu mă lasă niciodată să repar ceva, păstrează toate stricăciunile, așa cum eu îmi păstram toate ciocolatele să le mănânc la revelion. Ne obișnuiserăm repede fără radio, fără cafetieră și fără tata. Pentru mama toate erau la fel de moarte. Îi era mai ușor să-și imagineze că tata murise deja și că în urma lui nu mai era nimic, poate doar amintirea unui vis, care, dacă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
noi, iar noi ne uitam dincolo de el, peste umerii lui, și nu-i vedeam bărbia sau mâinile, nici măcar ochii. El ne zâmbea și începuse să ne povestească, dar nu-l puteam auzi, totul venea spre noi mai târziu decât ne obișnuiserăm. El deschise apoi brațele să ne îmbrățișeze. L-am lăsat să ne îmbrățișeze, apoi am dat drumul la televizor. Urechile mari și rotunde, ochii imenși, negri și vii, zâmbetul până la urechi și toată dragostea lui Mickey Mouse umpluseră instantaneu silueta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în Mexic. Spre deosebire de soția lui, Vladimir ducea o viață fără incidente, pleca la serviciu la șapte și jumătate și se întorcea la ora cinci, era magazioner la o fabrică de vopsele și coloranți, pentru că veșnic avea manșetele pătate. În rest, obișnuia să se uite la televizor până noaptea târziu și să consume o sticlă de vin pe seară, pe care dimineața o găsea în fața ușii. Nu ieșea cu nimeni în oraș, probabil că nici nu avea prieteni sau cunoscuți cu care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cobora din pat și își aducea jucăriile să doarmă cu el. Lui Levi cel mai mult îi plăcuse peștele albastru, căci aluneca ușor pe covor. Dacă îl punea în pat sau pe scaun, peștele aluneca imediat. De o vreme se obișnuise să doarmă în fiecare seară numai cu el, dar mama îl lua din pat spre dimineață, iar Levi se trezea speriat și singur. Atunci Levi se gândi să se facă peștele lui albastru și imediat acesta alunecă repede pe esofag
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
toți cei care stăteau la masă. Nu-și amintea cum ajunsese acolo, când avusese timp să iasă din cameră și să se așeze pe scaunul din bucătărie. Își privi mâinile: nu era nimic schimbat, aceleași degete subțiri cu care se obișnuise de-o viață se odihneau pe fața de masă, în dreapta și-n stânga farfuriei cu supă. Nici ceilalți nu observaseră că s-ar fi întâmplat ceva ciudat cu el, fiecare era atent la lingura care se cufunda în supă și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lor că au plecat fără să-l anunțe și pe el, lăsându-l singur la masă, cu toate tacâmurile. Era sigur că nu se gândiseră și la această posibilitate, au avut impresia că se va întoarce în camera lui, așa cum obișnuia să facă în fiecare zi. Și de ce ar face astăzi altfel, practic trebuia să dea impresia de normalitate. Și tot ca-n fiecare zi își va lua desertul în cameră, îl va așeza pe birou, fără a avea intenția de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe el, speriată la gândul că ar putea să nu vină. Firește că ea nu știe că o privim de dincoace, liniștiți, întinși pe canapeaua acoperită cu o imensă cuvertură verde. Scena aceasta înfățișează camera cu care deja ne am obișnuit. La masă stă un bărbat între două vârste, dar, în același timp, poate fi un tânăr cu părul lung, sau un bătrânel cu ochelari rotunzi și lentile foarte groase. Bate ceva la mașina de scris, iar din încordarea buzelor și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de afecte. Stăpânirea de sine apare sub două forme principale: moderația și eroismul. În raport direct cu acestea sunt descrise bunăvoința, iubirea de aproapele tău, spiritul de solidaritate. Despre dreptate filosoful neokantian reflectează: „Dreptatea apare În primul rând În autolimitarea obișnuită În urmărirea propriilor interese, ținând seama de interesele ambiției umane. În afară de aceasta, ca simț al dreptății care intervine pretutindeni pentru drept și dreptate, cel care nu numai nu face răul, ci și, În măsura În care depinde de el, nici nu admite ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
chiar că nu mai avea timp nici de joacă și nici de lectură, se gândi el. Luă instrumentul cu ambele mâini, ca pe o bijuterie de preț și îl lipi de trupul său cu o afecțiune asemenea celei cu care obișnuia să se lipească de mama și de tatăl său, în scenele lor de tandrețe. Luă apoi arcușul și trăgându-l ușor pe câteva corzi, umplu întreaga casă cu câteva sunete disparate. Nu era o melodie, dar lui i se păru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
e nimic de mâncare în frigider. - Ai bani!? - Am! - Atunci care e problema? - Vreau să mănânc mâncare gătită de soția mea, asta vreau... - Ei, nu mai spune? Va trebui să mai ai puțină răbdare, cel puțin o săptămână... așa se obișnuiește. Atât copilul cât și mama trebuie să se afle un timp sub controlul medicilor... nu-i dădu alte detalii. Victor ieși. Din neatenție, se împiedică de pragul ușii. Întoarse instinctiv capul să vadă dacă Olga l-a observat. Pășea rar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
învinsă!; Au venit zilele lui Cuptor, bunica și-ar putea coace azima la soare!; Miroase a ionatane, gutui și tămâioasă... și tot așa... În totalitate jurnalul era purtătorul unor fraze-perle, abundând notele vesele, sclipitoare, cu care de altfel Alex era obișnuit din viața de toate zilele. Lectura acestui jurnal era relaxantă. Răsfoi în continuare, fără a fi zorit de vreun zor, paginile voluminosului tom ce era acoperit aproape jumătate cu impresii care-i marcaseră un anumit moment din viața ei. Trecu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
au răspuns. și-atunci, elementul, a trecut la vânzare a ce mai avea prin casă, ca să poată supravețui încă o zi-două. Dar, oare, toată viața, ce-o fi făcut, în afară de a se gudura,în fața așa-zisului servici, ca un cățeluș, obișnuit cu așa ceva? Normal, unul dintre cohabitatori, îl întreabă și se întreabă: dar, oare, Vasile Apati, din zona Satului Mare - România, n-a putut gândi că viața are, pentru fiecare dintre noi, fațete și fațete? Nu i-o fi trecut prin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pâna mâine dimineață. Atunci, pe lumină, vom reveni și ni le vom recupera. Dar nici la braconat de mistreți, nu vom mai veni. De bună seamă că nu. Hai, dă-i bătăi, după mine. Că namilele revin. Retrasu' Așa se obișnuise de copil mic. Nu poate face nimeni precizarea dacă a procedat în felul arătat, la îndemnul cuiva, ori, dacă, singur se deprinsese, să fie astfel. Fapt este că era un retras, că, un retras a fost, întreaga viață, de mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Prin care se vedea, în partea cealaltă,ca într-o oglindă de poveste. Despre acest fapt, s-a dus vestea, prin întreaga comunitate. Aprecierile erau dintre cele mai diverse. În majoritate, însă, pozitive. Totul, de la un timp, a intrat în obișnuit. Nu mai surescita interesul aproape al nimănui. Al câtorva persoane, totuși, l-a stârnit. Al câtorva răufăcători. Mai bine zis - hoți! și-au organizat lovitura cu mult profesionalism. Când, cum și în ce mod să atace.Oricum, va trebui să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de câte ori auzeau de el, săreau ca arși, de pe unde se aflau, și-i căutau prezența, glasul, inima, sufletul. Acum, cocoțat pe carul de dinainte, tras de doi boi floreni, voinici, împărțea, celor care-i răspundeau chemării, urșii, cu care-i obișnuise, de mai mulți ani. Un urs de al lui moș Costache Enescu era alcătuit dintr-un bulgăre de brânză de oi, preparată la putină, de mărimea unui ou, învelit cu un mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tiparului i-ar fi plăcut unui Hedayat cunoscător al limbii noastre! Au fost multe descurajări, renunțări, reluări și multă hărtie... destinată coșului! Părea că din noianul literelor persane mă priveau ochii lui Sadegh Hedayat, înfricoșați și descurajanți totodată! Până la urmă, obișnuindu-mă cu textul, trăind în intimitatea lui atâția ani - printr-o curioasă empatie literară și ideatică -, am avut sentimentul că am scris eu însumi această carte. Nu e visul oricărui traducător? Limba română, atât de încercată în confruntările cu atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]