6,770 matches
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > SPERANȚA Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 371 din 06 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului SPERANȚA Nori de gânduri zbuciumate Te caută în veșnică furtună, Degetele-n șuvițele roșcate Obosite se adună. Trupurile se strâng încorsetate Simțindu-se așa de bine împreună, Rămânând așa, plutind departe În ceruri senine fără lună. Tu ai uitat iubita mea Că am murit de mii de ori? Dar mi-ai produs reînvierea Prin ai
SPERANŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361839_a_363168]
-
dată inspecta întreaga fermă, observa dacă sunt probleme ce trebuiesc corectate imediat și dacă toată lumea și-a îndeplinit atribuțiunile. Intra apoi în birou să se schimbe și să-și facă cafeaua. Aceasta era micul său dejun. Mama se simțea din ce în ce mai obosită și mai neputincioasă. Nu știa ce o doare. Când era întrebată ce o doare, răspundea simplu: „sufletul maică - sufletul mă doare". Se ruga zilnic la Dumnezeu să o ia la El, să nu mai facă umbră pământului degeaba. Oricât încerca
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
meu. Inima îmi plânge, sufletul mi-e greu. Albastră... sclipire, în noapte, mă-nvelește E cerul înstelat ce trupu-mi ocrotește. Tristețea grea din suflet, el vrea s-o alunge... Din ochii albaștri o lacrimă se scurge. Litere dansează prin iriși obosiți Scrisoare-am umezit-o... din ochi nedormiți. In gând zbuciumat, regretul simt cum vine Iubirea tinereții mă poart-acum spre tine Atunci, eu n-am știut cât de dragă-ți sunt Timpu'-ntr-a sa fugă anii i-a cernut Dar inima
SĂ NE REVEDEM, OARE VOM AJUNGE? de DOINA THEISS în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361987_a_363316]
-
și acum încercă să dirijeze, pe mai marii prădalnici din timpuri prezente și trecute. Dar și piatra se sfarmă, mâncată de vremuri, carnea putrezește și de vie, iar pietroaiele negre la suflet, nu vor avea mântuire. O rază de soare obosită, poposește pe-un plai de verdeață și-o maicuță se închină la o cruce, de piatră roasă de vreme. O toacă răsună-n vale și-un clopot se zbate. Un sat se întinde pe lângă râul, ce-n cotituri spre soare
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
sută de suflete. Iscate din acest cuplu românesc, trăitor în mahalaua de pe Malul Dunării, pe Strada Falezei, unde casa lor, mai veche de 150 de ani, așteaptă în mod fatal, să fie vândută și împărțită tuturor moștenitorilor. Ne-am reîntors obosiți, dar mulțumiți că ne-am întâlnit din nou cu amintirile din copilărie, din tinerețe și de acum, din senectutea, nici pe departe așa de frumoasă și liniștită, ca-n primii ani ai vieții. 29 aprilie 2012 CEZARINA ADAMESCU Referință Bibliografică
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
în care primăvara vine devreme / credeam că ești tu când te-ai aplecat deasupra / patului meu / dar era singură noaptea / un gând incurabil de trist / o noapte copilăros de singură / foamea de tine mi se suie în piept / atât de obosite îmi sunt migrările / încât un clopot singur bate mângâietor de rece / ca un pescăruș mă voi opri într-un / port cenușiu / în care nu s-a întâmplat încă nici flux nici reflux” (singură noaptea). Conștient de misiunea scriitorului, Petre Rău
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 600 din 22 august 2012 Toate Articolele Autorului I-aș săruta cuvântul ce poartă-n el iubirea descojită în fâșii ce îmi îmbrăca sufletul. Aripi îți dau și ție vers purtat de adieri, prea obosit și trist adeseori când sufletul cutreieră prin ruinele deșarte. Cădere liberă îți dau în valea cea de groază, ce iute tu dispari! E valea plângerii hidoasă. Mă convertesc în cultul tău în templul poeziei. Strâng frenetic de muchiile tale ce
I-AŞ SĂRUTA CUVÂNTUL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365835_a_367164]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RUGA DE NOAPTE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ruga mea din noapte, pare obosită În genunchi se pune, brațul în amin, Dragostea aprinde inima firavă, Trup și suflet Doamne, Ție mă închin ! Și adun cuvinte, picurănd cu ceară Găndul care doare și apoi să-l cearnă, Să ducă neghina în necunoscut, Iar eu mai
RUGA DE NOAPTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365873_a_367202]
-
Aruncă pachetul într-un coș de gunoi și amețit de foame și de gândurile negre ce-i roiau prin minte, se îndreptă cu pași nesiguri spre casă. Aici plăti femeii care își terminase treaba și se întinse în pat, gemând obosit. Foamea îl chinuia acerb. După un timp se sculă, se duse la frigider, îi privi sceptic interiorul, și-i trânti la loc ușa, gata s-o rupă din balamale. Se așeză din nou în pat, cu lacrimi în ochi... „O
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
mele, sunt așa de frumoase... OCROTIRE alerg prin troiene de gânduri spre tine dragul meu să mă încălzesc la focul inimii tale. Mă cutremur de noaptea rece și abruptă. Mă prăbușesc și cad, alunecând pe gheața amintirilor. Mă doare sufletul obosit și plâng. Simt cum bratele tale, ca niște aripi de lumină, îmi înconjoară trupul, ocrotindu-l de răutatea Lumii. Îți mulțumesc că exiști. DECLARAȚIE Clopotele sentimentelor se mișcă ușor în bătaia vântului rece al timpului apus. scriu un colind de
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
moderne, un loc unde î-L imploră pe Dumnezeu, să o învețe cum să culeagă Lumina. Lumina este atotcuprinzătoare dintr-un capăt la altul din acest volum, deși uneori nu se vede, precum soarele, lumina aceasta există, blândă, matură, uneori obosită dar mereu gata să spele cu ,,lacrima toamnei,, obrazul Planetei. În acest context, poeta stă între Mărginire și Nemărginire, defel derutată, ea știe că locul din care pornesc în lume și în viață, toate visele , locul tainic al fiecăruia om
VIORELA CODREANU TIRON, VRAJ(B)A CLIPEI de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366059_a_367388]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Obosiți și transpirați, copiii Adrianei sosiră și ei cu mingea la subțioară pe terasa unde se adunaseră majoritatea oaspeților cazați în pensiune. - Mami, ne este foame, spuse Cristi, feciorul cel mare. - Te cred dragul meu după atâta alergătură. Vedeți, nu doreați
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
poeta se definește ca un „suflet singuratic - / printre poemele mele nescrise ... (Țăndări de lumină ... Și poate că-n poezia: Amurg grăbit ... o recunoaștem pe Valentina Becart așa cum este: „Și trupul mi-am înfășurat / în așteptări / în frunze moarte / și fluturi obosiți / de zboruri / și m-am rugat ... // Și cerul l-am adus aproape / ținându-l strâns / sub pleoape / și sufletul supus s-a arcuit / ca un vis pe-o ramură / albastră / ce-o va purta un porumbel / spre Lumea Nouă ... Și
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
obosiți, Iar limba suge veninul, Din trandafirii otrăviți. Ce să mai caut în viitor, Nici voi nimic nu o să găsiți, Nu mai văd lucirea stelelor, Vor fi doar trandafirii otrăviți. Stele nu mai văd pe cer, Ochii îmi sunt foarte obosiți, Vederea nu vreau să-mi transfer, Spre trandafirii obosiți. Oare ce-mi puteți oferi? Nu mai căutați, n-o să găsiți, Din mine totul va pieri, Ca trandafirii otrăviți. De nimic nu îmi este dor, Toți nervii îmi sunt zdrobiți, Am
TRANDAFIRI OTRĂVIŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365301_a_366630]
-
să mai caut în viitor, Nici voi nimic nu o să găsiți, Nu mai văd lucirea stelelor, Vor fi doar trandafirii otrăviți. Stele nu mai văd pe cer, Ochii îmi sunt foarte obosiți, Vederea nu vreau să-mi transfer, Spre trandafirii obosiți. Oare ce-mi puteți oferi? Nu mai căutați, n-o să găsiți, Din mine totul va pieri, Ca trandafirii otrăviți. De nimic nu îmi este dor, Toți nervii îmi sunt zdrobiți, Am murit, fără să mor, Pentru trandafirii otrăviți. Acum s-
TRANDAFIRI OTRĂVIŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365301_a_366630]
-
țesături, zăboviseră mult peste programul de lucru depunând efort pentru realizarea planului cincinal în numai patru ani și jumătate, la îndemnul mobilizator al secretarului general al partidului, comandantul suprem al armatei. Ieșiseră de pe poarta alăturată, cum nu se poate de obosite, așteptându-se la povara pustietății nopții orașului de provincie. Apariția celor două plutoane de grăniceri le-a alungat pustietatea din suflet, înviorându-le. Hormonii tinerilor soldați au fost receptivi însutit și au preluat controlul, scurciitându-le orice reacție la comenzile primite
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
care urma să-l înlocuiască, avea un statut aparte. A primit ordin să-i spună pe nume : - Aici s-a terminat cu armata, așa cum o știți voi. Spune-mi însă de ce ești atât de palid, ești cumva bolnav ? - Sunt doar obosit, vin direct din arest. Fără alte comentarii a răcnit pe dată „atențiune ! ”. Toți cei prezenți au luat poziție de drepți, cu privirea ațintită către intrare așteptându-se să vadă fie un ofițer fie un subofițer. Cel care i-a atenționat
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
Privighetoarea nu se teme/ Să intre ziua în cetate./ Să cânte iarăși și să cheme/La milă și la bunătate.”// („Privighetoarea”, Lacrimi de mărgean, Rondeluri, Editura Artemis, 1994). Păsările precum peregrinii în pustie îl caută pe Domnul „Cu aripile mari, obosite/suie sa-ntampine zorii,/Precum odinioara-n pustie/mulțimile însetate de Tine//” (Păsările). Și cum cântecele păsărești, trilurile de bucurie inaltoare până la ceruri, se aseamănă atât de bine cu limbajul poetic, părintele traduce și pune pe versuri cântecul păsărilor, imaginile
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
doi oameni la fel... Așa a vrut Dumnezeu și s-a făcut voia lui, i-a lămurit biata femeie pe toți, respirând tot mai greu, în timp ce căuta să privească în ochii fiecăruia în parte ca pentru a le citi gândurile. Obosită, și-a plecat din nou capul, răsucindu-l spre umărul stâng și a respirat adânc, de câteva ori, până a reintrat în ritmul său normal. Nimeni nu a întrerupt-o. Au privit-o cu atenție, încercând să-i înțeleagă vorbele
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
în tăcere. Foarte vioi, s-a întors din doi pași lângă bătrâna doamnă, i-a prins repede degetul să-l apese cu forță pe buretele îmbibat în tuș și apoi pe fiecare hârtie în parte. După una sau două „semnături”, obosită și nemulțumită, doamna Eleonora l-a oprit, vorbindu-i: - Ho, de! Mai ușor, maică, mă omori de tot, ce ai? Rușinat, acesta și-a cerut scuze. Toată fața i-a roșit pe sub broboanele de sudoare apărute parcă din senin. Bătrâna
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
Văduva Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului Îmbracă-mi inima cu tine, C-au înghețat-o atâtea ierni, Și fă-o iar să bată nebunește, Căldura-ți, peste ea să cerni. Sărută-mi pleoapa obosită, E sclava lacrimilor reci, Și fă-o iar să izbutească, Batista-ți, peste ea să treci. Mângâie-mi tâmpla greoaie, Plină de gânduri amărui, Și fă-o iar să înflorească, Palma-ți, peste ea să pui. Îmbrățișează-mi făptura, Ce-
ÎMBRACĂ-MI INIMA CU TINE... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365398_a_366727]
-
ȘI PAIAȚA Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Cu câte stoluri mă îmbraci spre seară? Și câte drumuri ni se scurg sub pași? A câtă oară măștile le lași, Să cadă obosite bunăoară, Mânjite, de mult praf și de furtună, De întristrarea unui plans păgân Ascuns în macul roșu de sub sân? Cam câte gânduri tac fără să spună, Dacă ești tu speriat sau eu nebună? Din câtă iarbă să-mi cosesc cetate
NEBUNUL ȘI PAIAȚA de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365415_a_366744]
-
senin necunoscut, Gîndiri și verbe, conceput, Căutînd iubirea cu ardoare. Și către soare ochii-ndrept, Și inima de lut palpita. Eu roua și Cuvînt aștept, Izvor din Norul Înțelept, Din Suflul Sfanț care-mi cuvînta. De val, de vînt șunt obosit, Și grea e țină vinovată. Dar stropi din cer în cale-mi vin, Și solii Tăi vin din senin, Senin e-albastrul ce ma poartă. Și zorile s-or limpezi, ... Citește mai mult Eu din țarina șunt făcut;Cu apă
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
senin necunoscut,Gîndiri și verbe, conceput,Căutînd iubirea cu ardoare.Si către soare ochii-ndrept,Și inima de lut palpita.Eu roua și Cuvînt aștept,Izvor din Norul Înțelept,Din Suflul Sfanț care-mi cuvinta.De val, de vînt șunt obosit,Si grea e țină vinovata.Dar stropi din cer în cale-mi vin,Si solii Tăi vin din senin,Senin e-albastrul ce ma poarta.Si zorile s-or limpezi,... XXVI. NU MAI STA PE INTERVAL (APOCALIPSA 3/15,16
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
spre uitare, o lume fără iarbă, arcuri de triumf sparte, indicatoare ce și-au pierdut rostul, sub patronajul unui pustiu simplu; scot niște poze ca să-mi amintesc să zâmbesc. Eu merg...nici nu mai știu de când, într-un mers legănat, obosit. Ca să fiu văzut, am ridicat un zmeu! Nu știu când se va termina drumul meu. sursa foto: internet Referință Bibliografică: Drumul / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1255, Anul IV, 08 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
DRUMUL de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365451_a_366780]