4,431 matches
-
nimic în artă care să nu fie și în natură», dar adăugând în felul lui Leibniz: afară de arta însăși”. Identic structurat, al doilea studiu, Teoria clarului confuz în estetică, menționează „rudimentele teoriei” (Abélard, Duns Scotus, Occam, Hobbes, Descartes), disociind între „obscur” și „distinct”, „clar distinctul” și „obscurul confuz”, și semnalează moduri de precizare a conceptului la Leibniz, Baumgarten, Vico, Herder ș.a., pentru ca, în final, să se specifice că, de la Baumgarten încoace, „clar confuzul” a devenit „aproape un loc comun în estetică
STRUŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
fie și în natură», dar adăugând în felul lui Leibniz: afară de arta însăși”. Identic structurat, al doilea studiu, Teoria clarului confuz în estetică, menționează „rudimentele teoriei” (Abélard, Duns Scotus, Occam, Hobbes, Descartes), disociind între „obscur” și „distinct”, „clar distinctul” și „obscurul confuz”, și semnalează moduri de precizare a conceptului la Leibniz, Baumgarten, Vico, Herder ș.a., pentru ca, în final, să se specifice că, de la Baumgarten încoace, „clar confuzul” a devenit „aproape un loc comun în estetică”. S. mai publică studii de istorie
STRUŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
neomodernismului românesc, una care, acreditând prozaismul și discreditând metafizicul, ajunge să anticipeze, prin ironie, teatralitate și livresc, experiența creatoare a generației ’80; în fine, cei doi sunt preocupați în egală măsură de regăsirea „timpului pierdut” și de rătăcirea pe coridoarele obscure ale memoriei. Diferențele sunt însă la fel de semnificative: dacă la Mircea Ivănescu discursul poetic se răsucește într-o sintaxă labirintică, aici se mizează mai degrabă pe efectele imediate ale coordonării enunțurilor; apoi, la S. livrescul se concretizează rareori sub forma aluziilor
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
ce se vrea complicată, iar clișeele înăbușă intențiile romancierului. În Ana se reia tematica din primele scrieri, în prim-plan fiind adusă aceeași lume ancestrală, în care acum se desfășoară o stranie poveste de dragoste menită să vorbească despre legitatea obscură a blestemului atavic. Impresia de artificial a romanului vine însă din modalitatea compozițională exploatată inabil: o rememorare dialogată, prin care protagonistul își spune istoria în timpul unei călătorii. S. a abordat și reportajul, realizând, foarte prompt, emoționante colaje de mărturii ale
SUCIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
copil al câmpiei Dunării și-și scoate - cum mărturisește - poezia dintr-o biografie expurgată de anecdotică. Se zbate în versurile lui o energie vitală debordantă; vocația poetică e trăită ca o nevoie imperioasă de fapte cu țel nebulos; un neastâmpăr obscur nu-și află cauza și se transformă adesea în tânjire dureroasă. Dezrădăcinarea sufletului rural prin cultură capătă o expresie inedită, adecvată epocii și experienței istorice noi, devine o nostalgie existențială a vieții fruste în mijlocul naturii. OV. S. CROHMĂLNICEANU Adevărata carieră
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
metaforice proaspete și aluzii livrești, de limbaj abstract-ermetic și colocvial-discursiv, de imagini suave, romantice și (neo)realiste, tehniciste, șocant-avangardiste. Este, în fond, un joc aparent aleatoriu, dar care desfășoară, în volutele sale imprevizibile, o semnificație mai mult sau mai puțin obscură: „Să mă scutur de simțuri cum/ evadatul adormit în zăpadă/ sub seara prinsă în gușă de/ pelican ca de cârja aortică,/ port sufletul, urmă/ cu fulgi/ Mânătarcă duioasă, burete-nflorit,/ căruia-i cânt să adoarmă.// Sprijinit de Porțile/ Orientului. Mă
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
unui episod din mai multe unghiuri. Autorul face greșeala de a transforma romanul într-un soi de căutare a timpului trecut prin analiza resorturilor interioare ale unui personaj (bunicul privit de nepot) și neglijează un punct de interes precum zona obscură a disprețului bătrânului față de fiul său. Textul din Război și dragoste reunește două nuvele ample legate între ele printr-o serie de amănunte, care focalizează diferit atmosfera și ororile războiului. Prima este o încercare de surprindere a vieții de pe front
SUCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
care i-a subliniat importanța vorbind despre „traumatismul nașterii”. Tema este reluată, tot în sfera psihanalizei, de către M. Robert, într-o perspectivă dinamică lărgită, subliniind faptul că „originea” este un factor important care marchează „semnificația vieții” unui individ. Traumatismul originii „obscure” sau „incerte” cu reconstituirea fantasmatic-compensatorie a unei origini personal-imaginare cu rol „reparator”, corespunzător tendințelor și reprezentărilor libidinale proprii, apar ca o manifestare specifică la această categorie de bolnavi. Majoritatea lor au o origine incertă, necunoscută, copii naturali abandonați, bastarzi, care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în interiorul societății în primul rând cu pericolul și în mod secundar cu frica. Aceste stări raportate la prezența nebuniei în lume, au generat forme ilogice de interpretare care, situând boala psihică în centrul atenției sociale, au proiectat nebunia în sfera obscură a iraționalului. Din acest motiv s-a creat chiar un mit al nebuniei care a dus la segregarea, din punct de vedere social, a unor grupe populaționale asupra cărora erau proiectate culpabilitățile colective: leproși, ciumați, eretici sau sectanți religioși, vrăjitoare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și iubita lui, Alma, pornesc, fiecare altfel, în căutarea lui Amărășteanu, om care trece de dimensiunea strict istorică, învăluit în aura unui simbolism cosmic. Moartea lui (apare alt personaj emblematic, nebunul, care susține că l-a ucis) aparține aceleiași zone obscure: după o ședere de mai multe săptămâni într-o ascunzătoare, unde scrie un straniu jurnal, prin care comunică, într-o limbă veche și poetică, tainele conviețuirii armonioase între om și natură, Zamfir Amărășteanu dispare asemenea unui șaman. Cele două romane
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
Științe a Republicii Socialiste Cehoslovace. Dar, la acea dată, programul grandios al lui Comenius părea o relicvă. Surprinzătoare, dar inutilă. Asupra viziunii mirificului iluminat se așezase colbul unei istorii sângeroase și mediocre. Comenianul angelus pacis fusese încarcerat într-o bibliotecă obscură ca o cavernă neanderthaliană. De ce oare? Iată o interpretare care, din păcate, nu este simplă supoziție lipsită de dovezi. Dacă vrem să înțelegem de ce s-a ratat punerea în practica învățământului european a curriculumului pansofic, trebuie să luăm în considerare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Evoluții și devoluții recentetc "15.4. Evoluții și devoluții recente" 15.4.1. Sensul confruntării paradigmelortc " 15.4.1. Sensul confruntării paradigmelor" Duelul dintre modernism și postmodernism - cel puțin în cercetarea curriculară - pare să fie generat de un ciudat și obscur „complex al tatălui și fiului”. Totuși, confruntarea dintre cele două paradigme este mai acerbă decât pare și nu se rezumă la o poveste sentimentală care se încheie cu happy-end. Este o dialectică nemiloasă în care paradigmele se neagă reciproc pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se strecoară prin interstițiile lor, uneori le transformă, reușind mereu să-și păstreze o marjă de manevră, mai largă sau mai îngustă, care definește un spațiu social (relativ) autonom (cf. Borscheid, 1987, pp. 78-101). Aplicate anonimilor cotidianului, inclusiv celor mai obscuri dintre ei, analizele proprii acestei istorii - ca, bunăoară, cea prin care Giovanni Levi ne-a restituit extraordinar de interesanta biografie a lui Giovan Battista Chiesa, preot, exorcist și vindecător într-un cătun din Piemontul celui de-al XVII-lea veac
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
partid. Au reușit mai ales cei cu origine muncitorească sau aceia ce suferiseră, într-un fel sau altul, consecințele politice ale mișcării legionare și ale regimului antonescian. Dar au izbutit să se strecoare în Partidul Comunist și mulți foști legionari, obscuri, mai ales cei care între timp își schimbaseră domiciliul și nu erau cunoscuți în noua localitate. Ajunsese să circule în popor o „vorbă”: „Căpitane, nu fi trist, Garda merge înainte prin Partidul Comunist”. S-au luat și măsuri grabnice pentru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
retină etc. ; aniridia - lipsa membranei irisului sau subdezvoltarea acestuia - o boală ereditară care duce la diminuarea acuității vizuale cu până la 2/10, fotofobie, îngustarea câmpului vizual, cataractă, luxație de cristalin, opacifiere de cristalin, glaucom și strabism; necesită corijare cu lentile obscure, iluminat slab, protecție împotriva luminii solare; keratomalcia - carența vitaminei A, care se manifestă la sugarul cu distrofie generală; necroza - uscarea corneei sau necroza constituie un fenomen secundar ce se poate manifesta după unele afecțiuni conjunctivale grave (trahom); oprirea secreției lacrimale
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
din programul inițial astfel încât acesta să poată funcționa mai mult sau mai puțin normal. 2. Virușii suprascrierii fac ceea ce le spune și numele, înlocuiesc codurile unui program cu propriile lor coduri, firește, distrugând programul inițial. 3. Virușii punctelor de intrare obscure găsesc un mod original de declanșare a puterii lor, prin faptul că nu se infiltrează în programul-fișier întregul cod al fișierului-virus, ci doar un cod scurt care, la rândul lui, va lansa întregul conținut al virusului. Acești viruși sunt periculoși
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
nu se permite explicit continuarea procedurii, virusul nu va putea să se răspândească. Datorită acestei limitări încorporate a mediului Java, cei câțiva viruși Java raportați până acum sunt în majoritatea lor inofensivi. Excepțiile pot apărea atunci când se rulează browsere web obscure (nu este cazul pentru Internet Explorer și Netscape) și interpretorul Java de pe PC este instalat sau configurat incorect - adică atunci când se permite scrierea discului. JavaScript: • este versiunea de limbaj de tip script a programului Java, proiectat să fie inclus în
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
eliberarea unei emoții ori la coagularea unei semnificații. Tensiunea dintre scris și existență, imposibil de reconciliat, și denunțată ca atare, în tonalitate gravă, dar și autoironică, va genera o ură de sine care organizează pulsiunile acestor poeme în proză, adesea obscure la nivelul semnificației. Dense, întunecate, textele construiesc spații ale unei materialități excesive, netranscendente. PoemeșinimiC (1996) continuă să țeasă aceleași „thanatice arabescuri”, uneori melancolice, somnolente, alteori violente, apropiate adesea, ca tipologie a imaginarului ori ca tonalitate, de poemele în proză din
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
feu, va deveni stilul inconfundabil al cercetărilor proprii. Textul stabilit în ediția critică, cât și studiul critic aferent, precum și celelalte incursiuni în opera lui Nerval din perioada pariziană vor tranșa chestiuni multă vreme controversate și vor oferi răspuns unor aspecte obscure. Cu acest tip de studii exegeza nervaliană, atât de frecvent supusă speculațiilor, intră în etapa sa științifică și lucrul a fost recunoscut fără rezerve de universitarii și specialiștii francezi în domeniu. P. se numără, de asemenea, printre promotorii cercetărilor românești
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
observației. A închipui indivizi care caută și descoperă comori, care se sacrifică pentru prieteni, intrând la închisoare, și peregrinează prin lume, jucând la ruletă și făcând asasinate, fete provinciale devenind vamp și întâlnind pe Greta Garbo, aventurieri cu stranii și obscure afinități este a elibera conștiința creatoare, a o dezlega de tirania realității. G. CĂLINESCU SCRIERI: Scrisorile unui răzeș, București, 1922; Drumul cu plopi, București, 1924; Omul din vis, Craiova, 1925; Aranca, știma lacurilor, București, 1927; Întunecare, I, București, 1927, II
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
1930) nutrește oarecari ambiții, trădate însă de insuficiențele narațiunii. Afundându-se, ca într-o „aiurare”, în zone unde stranietatea înlătură coerența limpede, iar „halucinația” învârtejește totul, P., care se crede o subtilă analistă, se pierde într-o volbură „complicată și obscură”. Un preot, Andronic, pus pe reforme prin care vrea să edifice „biserica nouă”, se îndrăgostește amarnic de o evreică, „splendidă și îmbătătoare”, Rahila, ce pare că ar vrea să treacă la creștinism. Patima „teribilă și arzătoare” îi întețește înnebunitor „vibrațiunile
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
din Carpați” (metaforă pentru poet) sau la „steaua roșie a zării”. Culegerile conțin și câteva poezii erotice, candide sau elegiace. În Rugul palidității se oferă spectacolul unei lirici de sugestie, ermetizante, în care ideologicul s-a disipat într-un metaforism obscur: „În această singurătate meditativă,/ în trecerea străvezie a durerii,/ printre degete, ca de nisip a timpului,/ o ancoră sau o fântână/ peste efemerida copilărie -/ existența își lasă uitarea și mâna/ ce ni se subțiază pământie.// Oștile totuși durabil ne intră
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
precum și proză de Ludovic Dauș, Ioan Nicolau, Tudor Arghezi, Fata de demult (2/1932). Sunt reproduse câteva studii și articole mai vechi: A.D. Xenopol (Literatura haiducească, un studiu critic acid la adresa contrafacerrilor literare, declarate „de inspirație folclorică”, ale unor autori obscuri); I. Pop-Florantin (Sufletul artelor, scurt studiu de estetică a artei). Gh. Oroveanu dă în Călătorind prin Ardeal un reportaj pe teme de etnografie și folclor. Articole de popularizare sunt Cultura între anii 1601-1716 și Premiul Nobel pentru literatură. De menționat
REVISTA GENERALA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289213_a_290542]
-
menține totuși considerabilă, scrierea purtând, în ciuda unității subiective de perspectivă, suficiente însemne ale emblematicii normative tradiționale - liniaritate cronologică, dozare a intensității dramatice, organizare arborescentă a discursului - pentru ca devansarea sistemului, luat ca întreg, să genereze, în percepția critică interbelică, o impresie obscură de „nesuprapunere” și inadecvare funcțională. În ce îl privește, autorul - răspunzând unor interviuri publicate în „Facla” (1932), „România literară” (1933) și „Timpul” (1943) - își definește prozele, în preajma și după apariția Patului lui Procust, ca romane „substanțiale” sau „substanțialiste”, concept care
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
conștiință. Dacă autenticitatea camilpetresciană poate fi explicitată ca aproximare infinitezimală a convergenței, în individualitate monadică, a întregului (ideatic) și părții (contingente), a esenței și imanenței, „fluidul” care antrenează ipostazele sale literare - traversând barierele celulare ale formalismelor categoriale - are natura misterioasă, obscură și aluzivă a unui substrat plasmatic, a unui lichid interstițial care, îmbibând porozitatea constitutivă a scrierii și asigurând „comunicarea neîntreruptă” între straturile romanului-palimpsest, „ignoră”, cu inteligența penetrantă a vitalității, însemnele și limitele de demarcație ale paradigmelor retorice consacrate. De aceea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]