2,880 matches
-
să fie sinonim cu o clară percepție și cel care întrupa spiritul inovator literar românesc. Notațiile reticente, cu accente ironice, ale lui Lovinescu 241 au fost provocate de omul Camil Petrescu cu o excesivă mândrie personală și care era aproape obsedat de întâietate, preemineță. Din păcate, o dovadă a orgoliului exacerbat al acestuia este incapacitatea de a se destinde și de a judeca la rece atât nereușita Mioarei cât și succesul meritat al romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
psihanalitică și la derivatul ei mult mai spectaculos și (tocmai de aceea) foarte căutat, critica mitic-arhetipală. Însă dificultățile sunt numeroase și, uneori, insurmontabile. Unii comentatori, mult prea docili față de lucrările teoretice ale lui Camil Petrescu, au concluzionat că un autor obsedat de luciditate, autentic și de cazurile exemplare de conștiință nu poate avea nimic în comun cu meandrele inconștientului. Aserțiunea e doar în parte valabilă, multe dintre teoretizările eseistului nu se regăsesc în registrul ficțional al operelor sale. E suficient să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
impresie speculativă. Comentând pe larg noțiunile de Sine și Individuație (confuz explicate și analizate de chiar promotorul acestora, C. G. Jung, după cum onest o va recunoaște chiar el), am concluzionat că ele se regăsesc într-o imagine care l-a obsedat pe scriitor de-a lungul timpului: "Tren deraiat de omizi". Transpunerea izomorfă este versul lui Rimbaud-"Des serpents géants dévorés par des punaises", care este considerat de Ladima o amprentă a destinului său. Și cum dicționarele și tratatele de simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
decât sub forma de gadget bun de oferit profilor), tușeul caracteristic fiecărui tip de penh, efortul de (cu)prindere și de strângere cu trei degete (cele utilizate și pentru facerea semnului crucii), atingerea foii albe de hârtie (oh, Mallarmé, cel obsedat de pagina neprihănită precum albul lebădoi, "le vierge, le vivace"), materialul din care era confecționată partea eminamente activă a instrumentului, dispenserul de cerneală (numit "peniță", cuvânt distorsionat de străinezi, spre amuzamentul băștinașilor carpatini) aurul garanta o lină lunecare pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Testând psihologia acelei comunități ieșite parcă din iadul dantesc, Primo Levi oferă fișe tipologice: arivistul, micul tiran adorat de ciraci, șarlatanul tipic italian (Cesare), mâniosu 1 împotriva tuturor, a lui Dumnezeu și a propriei persoane (Maurul din Verona), monomaniaci sau obsedați de câte ceva, un tablou clinic, așadar, în care irealul prevalează asupra realului, instinctul supraviețuirii prevalează asupra morții. În sfârșit, iată-i pe acești înverșunați deznădăjduiți în trenul de repatriere, via Odessa. În halta Jmerinka li se alătură o garnitură cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de plastic descrie Paolo Maurensig interiorul hotelului vienez locuit de Tabori, climatul de enorm bric-à-brac, de stil imperial fin de siècle, de dezordine controlată, compatibil cu sufletul faustic, cu disperata genialitate a unui jucător de rasă. Eroic, misterios și totuși obsedat de partida pentru care supraviețuise unei probe infernale. Partida cu miză supremă. Cuceritoare este narațiunea anului de ucenicie a lui Hans (Castorp?), pregătirea acestuia amintind de claustrarea într-un sanctuar și temniță totodată. Un fel de antrenament tortură la un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
neîntrerupt, un amestec de geniu și mistificare, de suferință și caraghioslâcuri, de martiraj și frumusețe inefabilă. Simon Fussgänger este cel care, refuzând să se uite pe sine de dragul celuilalt, să se dăruiască prin iubire, se livrează cercului infernal al istoriei, obsedat de nefericirea de a exista. Iată portretul-robot al protagonistului, desenat de autor: "El era noul Adam. El va fi opusul lui Faust, cel care nu voia să moară. El în schimb, își va dori să moară și îi va fi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
acum să nu naufragieze în mediocritatea propriei clientele. În timp ce pacienții îți descarcă visele și închipuirile, Cora se preface că și le notează, de fapt scriindu-și lista de cumpărături. Chiar și cel mai recent pacient, Nagy pare doar obișnuitul, previzibilul obsedat: "cei buni se sinucid, ceillalți vin în cabinetul meu", având totuși ceva greu de deslușit, un secret pe care Cora nu reușește să-l reducă la normalitatea nebuniei mediocre pe care o diagnosticase la toți ceilalți bolnavi. I se părea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
reperele edificiului său mental se prăbușesc, stima de sine decade galopant. Rob al angrenajului social securizant, Jonathan nu poate concepe nici în ruptul capului că viața unui cerșetor poate fi relativ confortabilă, în ciuda marginalizării și a promiscuității aferente. El, asepticul obsedat de libertatea de a se izola, de a-și ocroti riguros și ascetic intimitatea, sinonimă în mintea lui cu siguranța zilei de mâine, este uluit să constate că cerșetorul cartierului arată nu numai prosper, ci și "în cea mai frumoasă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la discuțiile iscate de apariția cărții lui Bartley și precizează: „Am subliniat, într-un interviu, că nu poate fi vorba de o înclinație homosexuală. În prizonierat, ea ar fi trebuit să se manifeste și față de mine. El era atât de obsedat de problemele sale, încât o femeie nu ar fi găsit un loc lângă elă Fapt este că a dus de-a lungul întregii sale vieți un fel de existență monahală.“ (L. Wittgenstein, Geheime Tagebücher 1914 1916, ed. cit., p. 152
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mîntui lumea“1. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime“ (cum va spune, cu reproș, Aglaia Epancina peste multe pagini), alături de altele cît se poate de „realiste“, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau situația economică a Rusiei, care îl obsedează pe eroul principal. Plutind pe valurile conversației și încercînd să evite una dintre aceste teme, prințul Mîșkin „dă chix“ și eșuează după ce urcase în barca unui pamflet împotriva catolicismului. Nu se poate să faci parte din „lumea asta“, din înalta
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
-o în epifanie. Și în Alergarea copacului roșu (Editura Junimea, Iași, 1985), climatul poetic favorizează revelațiile, căutarea de "semne" sacre și transformarea uneori emfatică a oricăror gesturi care țin de contingent, printr-un proces de valorizare sau de amplificare simbolică. Obsedat de vestirea celeilalte ordini, poetul nu ezită nici aici să practice un soi de anamorfoză care să dea sens realității naturale și celei obiectuale, în numele unei credințe nestrămutate în transmundan. Planurile, Epistolele, Lunetele și Ringurile din această a doua carte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de/exprimată prin trinitate; în toate aceste volume, cifra trei apare, în fapt, cu o frecvență neconcurată decât de aceea a cifrei șapte ("Un întreit mister", "juvaer/ Cu sensuri trei și totuși unul singur" este invocat în Inel cu enigmă; obsedat să descifreze misterele nocturne, actantul liric din Poarta Învierii bate la "ușile tainei,/ În număr de șapte"; mirele morții poartă, în Nunta, "semnul cel alb, pirostrii de argint/ Și sub pirostrii cele șapte stigmate"; îndrăgostitul nostalgic poate reînvia, într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vorbeam mai sus. Inclusiv într-un teritoriu liric presupus maiestuos, în care abundă realități esențiale ale ființei (ceea ce se marchează inclusiv prin utilizarea majusculelor ca Soare, Înălțime, Adâncime, Pământul, Oceanul etc.). Ajuns în fața uneia dintre "ușile oarbe ale tăcerilor", călătorul obsedat de Poarta Învierii și lumina mântuitoare cade într-un somn greu, nu înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios,/ tămâie, tămâie, tămâie,/ momâie, momâie,/ lălâie.. "". Tot astfel, abia la finalul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate la diferite niveluri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pasiunile amoroase le ocupă în viață francezilor. Marea tema a literaturii franceze este adulterul. Pentru secolul al XIX-lea, acesta este un fenomen de epocă, ce ține de moravurile la modă. "Fascinația adulterului", pentru a relua formulă lui Alain Corbin, obsedează întreg secolul 227. Michèle Sarde denumește adulterul mal français, boala franceză. Mary Donaldson-Evans consideră [p.125] că ceea ce deosebește adulterul Emmei Bovary, de tip provincial, îndreptat spre consumarea unor formule românești, de adulterul parizian este că ultimul urmărește un beneficiu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
J'aime beaucoup Paris, moi" [Maupassant, Notre cœur, p.140]. Amanții din La Сurée, Renée și Maxime, parizieni până în măduva oaselor 259, nu agreează călătoriile, preferând decorul serei celui natural. Este sugestiv că doamna Grandjean, devenind tot mai Pariziana, este obsedată mai mult de separarea să de Paris și de amantul ei decât de sănătatea fiicei sale260. Astfel, Parisul și străinătatea, Parisul și provincia simbolizează pentru Pariziana acum două universuri diferite, cu avantaje și dezavantaje de ordin diferit. Scenă la hipodrom
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
țări dețin o influență clară în regiune: asupra transporturilor petroliere, asupra Hamas și Hezbollah, asupra stabilității din Liban, Irak și Afganistan, ca și asupra relațiilor israelopalestiniene. Deci nu poți să-i tratezi ca pe niște paria, ca pe niște teroriști obsedați de arma nucleară, izolîndu-i și amenințînd cu al treilea război mondial... Cu 35 de ani în urmă, Richard Nixon a stat la masă cu Mao Tze Dun, transformînd rivalitatea în cooperare. De ce nu s-ar putea proceda la fel cu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
un acord comercial și unul militar cu A.S.E.A.N., ceea ce Japonia nu a reușit. Nu toată lumea se simte bine cu o Asie dominată de China, dar se pare că nu există alternativă, cel puțin pentru următorii 200 de ani. Obsedată de Irak, America a acordat Asiei prea puțină atenție. Și chiar dacă ar încerca, ar constata că credibilitatea sa e tot mai scăzută. Aproape jumătate din populația Asiei de Sud-Est e musulmană, deci foarte sensibilă la evenimentele din Orientul Mijlociu. Administrația americană
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
feminiști de astăzi), ci pecuniare (nu doresc ca averea semnificativă a ducesei să intre sub controlul cuiva din afara clanului). Psihanaliștii pot bănui aici și o oarecare patologie erotică, grefată pe ideea unui incest sublimat (în special, în cazul lui Ferdinand, obsedat pînă la isterie de persoana sorei ca atare), dar ea se articulează în text doar la un nivel extrem de abstractizat, în consonanță cu rigorile etice ale timpului. Eroina din ostilitate față de interesul meschin al fraților sau din dragoste irepresibilă (situație
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
veci unde a fost așezat răposatul și mai voiau ca acest loc să-i aparțină numai lui și familiei lui" (p.18). Gropile comune (o practică frecventă în vremurile arhaice) dispar din obiceiurile euro-americanilor, întrucît pînă și cei săraci ajung obsedați de necesitatea unei individualizări a morții lor, derivată din simbolistica unui mormînt și a unei cruci. Apoi, au atașat morții o latură "estetică", conferindu-i identitate artistică. Moartea s-a constituit în metaforă sau chiar personaj în operele romanticilor. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cumpără imediat unul nou imens, hidos, depersonalizat. Acest radio are capacități paranormale. Începe să redea în locul vechilor concerte fragmente din conversațiile, certurile, viețile vecinilor din bloc. Deși inițial oripilați de situație, gradual, cei doi soți (și, în special, Irene) devin obsedați de existențele celorlați, pe care le "ascultă", în direct, pe unde scurte. Fericirea cuplului se risipește, compulsia întunecîndu-le mințile și transformîndu-i în monștri. Ideea alienării tehnologice pare dublată aici de sugestia unei duplicități umane în general: sub masca echilibrului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Eu sînt Dracula, spuse el". Pentru ca prezentările să fie complete, voi adăuga faptul că naratorul îngrozit este istoricul englez (trăitor în Statele Unite) Bartholomew Rossi, profesor și cercetător cu renume mondial. În tinerețe, printr-o întîmplare bizară, el ajunsese să fie obsedat de celebrul voievod muntean al secolului al XV-lea, Vlad Țepeș, și, ca atare, îi studiase acestuia istoria amănunțit, prin docu mente de arhivă și călătorii (exotice) în Turcia, Grecia sau România. La vremea narațiunii, Rossi îngropase legenda cu Dracula
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
călugări medievali și diverse documente politice), cel mai probabil, undeva în Turcia (decapitarea lui Dracula, la moarte, poate chiar sugera că trupul s-ar găsi într-un loc, iar capul în altul). Profesorul admite că, după descoperirea cărții, a fost obsedat de această enigmă istorică, încercînd să o rezolve. Cercetările l-au purtat prin Grecia și Turcia unde a descoperit lucruri uimitoare și, în același timp, stranii. A fost bîntuit, hărțuit și îngrozit. Spune că, deși nu a găsit teribilul mormînt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de activitate didactică, rămîne de-a dreptul uluitoare pentru intelectualii predispuși la recluziune în propria cameră de lucru și puțin familiarizați cu eterna mișcare în spațiu și timp a "templie rilor postindustriali" (cum îi numește David Lodge pe acești academics obsedați de "Sfîntul Graal" al cunoașterii în faimoasa lui trilogie de campus). Steiner a predat sau cercetat, începînd cu 1956 (cînd debutează în activitatea educațională la Princeton, după o scurtă perioadă de muncă editorială în redacția revistei The Economist) și pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]