2,067 matches
-
de idei, dar și o sensibilitate finiseculară din care originează estetic deca- dentismul. Formula transcrie viziunea unui dezastru delec- tabil și grandios, declinul marilor imperii, declin fastuos, en beauté, căruia îi servește drept model declinul Imperiului Roman. Sintagma circulă aproape obsesiv la finele secolului al XIX- lea și incorporează un milenarism sublimat estetic. Avem aici o telescopare la această scară a grandorii eve- nimentului istoric al constituirii efemerei Republici de la Ploiești. Asistăm în această introducere reverențioasă în text urmând o serie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
zând rama ca o proiecție a unei vederi ciclopice căreia îi corespunde stilistic hiperbola. „Nu este vorba neapărat aici de pasiuni primare, de pulsiuni ancestrale, ci de stili- zarea ăprin hiperbolăă a vodevilului celui mai banal. (...) Nu altceva constituie folosirea obsesivă a mise en abîme-urilor : hiperbolă a simulacrului (...)” În opinia lui Alex. Leo Șerban, multiplicarea vertiginoasă a ramelor conduce la dispariția reprezentării, la efectul de hiperrealitate care configurează universul propriu al distopiei. Tratând despre efectele spe- culare și relația lor cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
con- vențional, un repertoriu de semne și sloganuri, un soi de cifru, la care reacționăm previzibil” În Comèdii la porțile Orientului, Andrei Pleșu observă același lucru, autonomia pe care o dobândește clișeul și felul în care acesta se recomandă aproape obsesiv în spațiul mental-discursiv : „Citatul din Caragiale stă asupra noastră ca o fatalitate, ca o insomnie. Orice pățim, orice spunem, orice gândim în spațiul politic și social al României de azi se regăsește gata pățit, gata spus, gata gândit în textele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și Arden, un montaj esențializat al pieselor bine cunoscute. În acest amestec de tragedie, comedie și absurd, Jarry părea că l-a inventat pe regele Ubu În spiritul liber și haotic al lumii preshakespeariene, iar În Arden ceva din pasiunea obsesivă ce duce la moarte și desfigurare sună ca un ecou al impulsurilor demente, tipice lumii ubuești. „Gesturi și semne prin flăcări“, mesajul lui Artaud ne electriza, ne obliga pe mine și pe actori să ne angajăm În căutarea imposibilului. Citindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
anume l-a inspirat pe Bellini. Singura soluție era să caut ce se ascunde În spatele cuvintelor, În impulsul ce părea ilogic al acțiunii, și astfel am Început să explorez subconștientul personajelor. Împreună cu interpreții, am găsit o corespondență În psihologia fragmentată, obsesivă a unei lumi dominate de război, de teroare și de fanatism religios. Presiunea exercitată În familie și societate afectează relațiile: absurdul aparent al poveștii, odată proiectat pe acest fundal, devenea credibil. Dorințe care frizează nebunia, stări care duc la delir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Finalul aici echivala cu un carnaj. Corpuri fragmentate, dislocate, apăreau În fum și ceață, metafora de apocalips oglindea muzica simultan pasionat-romantică și crud-primitivă. Electra dansa În bazinul cu apă Înroșită de sângele proaspăt al Clitemnestrei și al lui Egist, valsând obsesiv și sacadat În ritmul vienez al muzicii, din ce În ce mai frenetic, până cădea moartă, epuizată pe marmura mormântului, la picioarele statuii incandescente a lui Agamemnon. Dacă În teatru terminam cu o nuntă, celebrând viața după crimă, aici, după ce misiunea a fost Îndeplinită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lespedea pictoriței Eva Bonnier, pictorița ale cărei spirit și personalitate puternică se pare că s-au transmis editoarei pline de căldură și farmec, cu același nume. Ce lucruri sublime pot descoperi într-un vechi cimitir! Mai ales când am citit obsesiv operele lui Strindberg. Flora și fauna sunt unice, hrănindu-se din sucurile subtile ale celor de sub pământ. Dar ce păcat că n-am putut să mă dedau visării complet - am făcut greșeala să-l iau cu mine pe X, care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
transmit mulțumirile noastre autorităților statului care - așa cum consemnam în articolul precedent - vor rămâne în istorie la loc de cinste! Nu fac un elogiu gratuit! Într-un articol anterior, afirmam că nu urmăresc decât politica artei de calitate și voi urmări obsesiv, cât îmi este permis, determinarea asigurării condițiilor optime la care atât autoritățile (din toate timpurile), dar în aceeași măsură și corpul artistic al instituției (de azi și de mâine) trebuie să se dedice! Vorbind de istorie, țin să subliniez însă
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
intimitate capătă sensuri generalizatoare; până unde se poate extinde suprapunerea între persoane și personaje în recrearea unor profiluri de oameni: rude, prieteni sau neprieteni? Imposibilitatea consultării memorialistului de scriitură, tatăl Constantin, trecut în lumea umbrelor de câțiva ani, în ceea ce privește cutumele obsesive ale perioadei în care s-au scris multe din pagini, iată alte chinuitoare dileme care și-au transferat încărcătura în Cartea părinților. Editorul, alături de prefațator și de primii lectori de opinie este convins că această carte obligă la o reapariție
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
reacție morală normală. S-a spus că întâlnirea lui Hamlet cu stafia tatălui său ar fi o halucinație; dar, orbiți de profesie, psihiatrii uită de dreptul la ficțiune al dramaturgului. Exemplele sunt, practic, infinite. Sensul lor este însă același, căutarea obsesivă, a umbrei care face îndoielnică povestea. Psihiatrii țin la optica lor, sunt, oricum, dogmatici. Nu putem proceda chiar atât de tranșant cum ne îndeamnă Exupéry, pentru că pur și simplu suntem deja confruntați cu o avalanșă de opinii excelând care mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
este o lume specială. Dar, de aici, depășim tema "psihiatrie-literatură". Cred că a fost un moralist "disperat", dar bolnavii nu sunt obsedați de morală. Dostoievschi este obsedat de om, obsesie în care trăsătura perseverentă, epileptică, și meticulozitatea sunt și ele obsesive. Astfel, nefiind o lecție psihiatrică, opera lui este un nesfârșit comentariu despre om. A descris Dostoievschi natura? A palpitat acest ins așa cum o fac rușii în fața ploii, furtunilor? Nu... Omul a fost universul lui. Omul Dostoievschi a fost tulburător. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a scăpat de brațul legii : un mic afacerist în retragere. Cu un cont în bancă, a deschis o cârciumă prosperă, pe chei, căci păstrase banii din activitățile de tinerețe și îi investise. Era căsătorit cu o femeie de culoare, adulmeca obsesiv mirosul de apă sărată, era vizitat mereu de foștii camarazi de punte, era aureolat de eroismul sub comanda unui vestit amiral și avea un papagal care pomenea despre vremurile glorioase ale pirateriei. Disimularea, discreția, relaxarea existențială și insesizabilul protest social
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
majoritate a încercat pur și simplu să trăiască într-o istorie care îi scăpa printre degete. În primă instanță m-a deranjat și pe mine substituirea afacerii „Țigareta” cu cea a dosarelor securități. Iată, mi-am zis, un nou subiect obsesiv pentru opinia publică și un nou mecanism de blocare sau de scuză pentru blocarea guvernării. M-am întrebat cum ne privesc cei din generația tânără în scăldarea noastră iresponsabilă și contraproductivă într-un trecut față de care ei nu empatizează de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
n-am chef să mă lansez într-o interminabilă discuție despre războiul care a început în Orientul Mijlociu. Trebuie să-mi scriu tableta și aș vrea să scriu și despre altceva decât despre război. Dar parcă poți cu Pastenague! E un obsesiv, un apucat... El susține că un ziarist... — Dar ce, eu sunt ziarist? — Bineînțeles, din moment ce scrii la ziar... Iar un ziarist trebuie să se situeze în actualitate. Să fii atent la ce se întâmplă în lume. Doar n-o să scrii tot
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
contemporane, dar și una dintre cele mai puțin înțelese. Generează teamă, dar și fascinează, în același timp. Spectrul ei de manifestări ne este familiar. La una din extreme, avem condiția persoanei ce susține un sistem coerent și consistent de convingeri obsesive, la cealaltă extremă, neîncrederea, exagerată și neîntemeiată față de alții, suspiciunea, sentimentul de persecuție, atât de răspândite azi, încât folosim termenul cu referire nu numai la indivizi, dar și la instituții, grupuri sociale sau chiar națiuni. Legătura paranoiei cu imaginația artistică
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
adesea într-o manieră care sugerează originea ei patologică; 8) adeseori se extinde, contaminând o paletă largă de alte convingeri ale pacientului, despre sine însuși și despre lume; 9) persoana nu face eforturi să reziste convingerii, spre deosebire de pacienții cu idei obsesive. Nici una dintre caracteristicile de dinainte nu este însă absolută și, de aceea, fiecare trebuie să fie privită cu o anumită doză de scepticism, ea cerându-se analizată cu spirit critic. Paranoia este o tulburare a gândirii caracterizată prin permanența ideilor
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
într-un articol din 1930, de unde reiese că, pentru Dalí, corpul putrezit al animalului nu reprezintă descompunerea (poetică), ci lupta împotriva ei. Putrefacția este o formă de "curățire" și conține în ea sâmburele unei noi estetici, ceea ce explică prezența aproape obsesivă a acestor imagini în tablourile sale. În "Măgarul putrezit", o apologie a paranoiei, "putrefacția" este imaginea centrală (apud Ades 2007: 69-70), tocmai pentru că este legată de "agonia" și "întunericul" tipice acestei boli mintale: O activitate cu tendință morală ar putea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cu trei momente importante. Mai întâi este așteptarea, în ambianța crepusculară, anunțând agresiunea sexuală a femeii-mantidă, și care este figurată în tablou prin postura celor două personaje: Prima fază: Stând în lumina crepusculară ce stârnește sentimente atavice, cele două personaje obsesive întruchipate de cuplul din Angélus sunt poziționate față în față. Avem de a face cu un moment de așteptare, iar imobilitatea personajelor anunță iminenta agresiune sexuală. Figura feminină, mama, asumă o postură de așteptare pe care am identificat-o ca
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
propriile obsesii și fetișuri. Arhitectura tablourilor sale nu este însă deloc întâmplătoare: "paranoia", ale cărei resurse creatoare le explorează, rămâne o boală psihică "rațională", iar "delirul paranoic" constă dintr-o explicație complexă și logică a lumii, care este cheia ideii obsesive. Mai mult, pentru Freud, opera de artă este produsul unei sublimări prin care eforturile eului, dictate de "principiul realității", transformă impulsurile nevăzute, călăuzite de "principiul plăcerii", într-un produs cultural și personal, socialmente acceptabil și estetic: "Un artist este, de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ar putea fi interpretată ca o reprezentare pictorială a faptului că nu-i plăceau de loc luptele cu tauri; ea privește dezaprobator la scena de coridă, returnând privirea tânărului Dalí. Privirile lor se întâlnesc în mijlocul pânzei, fixate asupra nasturelui central, obsesiv pictat, de la gulerul cămășii toreadorului. Spațiul pictural unește istoria artistică a lui Dalí. Dubla imagine a câinelui amintește de interesul lui pentru optică, iar diagrama moleculară a capului taurului, de fascinația lui pentru anatomie, precum și dragostea lui pentru decorațiunile arhitecturale
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
preluată în schema generală a imaginarului creștin, acolo unde va reprezenta doliul penitent (deplângerea sacrificiului christic și glorificarea lui, în așteptarea iertării păcatului adamic și a salvării prin iertarea divină). Iată că și ritualul comunitar precreștin, și penitența colectivă, menționată obsesiv în imaginarul medieval, utilizează schema subiectivă pentru a "determina" arhetipul divinității (atât christice, cât și imperiale), intermediar obligatoriu în drumul acesteia spre imaginea reală (figurală). Nevoia de a expune, de a proiecta în afara sinelui ideea de putere și sensul acordat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se arată a fi, la nivelul atotcunoașterii divine, idoli ce captează și închid conștiința umană în marasma unei false împliniri de sine. Acești idoli sunt catalizatorii spre care se îndreaptă impulsiunile negative și instinctuale ale omului decadent, polii ce stimulează obsesiv necesitatea unui mai mult cumulat prin sacrificarea compasiunii și a liniștii așezării în sine, prin jertfirea capabilității de ascultare și tolerare a celuilalt, indiferent de superioritatea sau inferioritatea sa definitorie. Idolul reprezintă aici masca în care se investește omul decadent
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
atenționării cristice Vegheați! și nu mai ești capabil să îți asumi afirmațiile de final ale Apocalipsei ce ne spun: "Iată, vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui" (Apocalipsa, 22.12). Atunci când privești obsesiv imaginea ta ca ales și deja mântuit al Divinului, crezi într-o distanța confortabilă ce desparte conștiința ta de infern. Dar e posibil ca rezultanta acestei credințe, maximal cultivate, să fie cucerirea inimii de marasma mândriei de tip luciferic și
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
explorare, de cunoaștere, de realizare, de auto realizare, de independență, etc.), curiozitatea, interesele, nivelul de aspirație ș.a.. Atitudinile creative intensifică relația subiect sarcină, facilitând valorificarea componentelor intelectual-aptitudinale. Trăsăturile afectiv temperamentale sunt cele care se referă la echilibrul afectiv, introversiune-extroversiune, tendințe obsesive, impulsivitate, instabilitate, forța eu lui, etc.. Factorii caracteriali însumează tendința de afirmare, încrederea în forțele proprii, egocentrism, ambiție, meticulozitate, etc.. 2) Factori sociali: condițiile economico-sociale și contextul psiho-social în care este integrată personalitatea umană. în domeniul atât de stufos al
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
emfatică 35, pare a fi, în unele utilizări, o variantă a sintagmelor cu în modul/într-un mod. În corpus, adjective precum absolut, colectiv, concret, constructiv, conștient, declarativ, direct, evident, exagerat, exemplar, explicit, general, generic, ideal, ironic, natural, negativ, obiectiv, obsesiv, ostentativ, personal, pozitiv, practic, propriu, riguros, serios, sigur, simbolic, simplu, sportiv, subtil, universal, următor sunt categorizate atât de la modul, cât și de în mod, în modul sau într-un mod. N-am avut prea mult timp s-o urmăresc, eram
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]