6,900 matches
-
nemulțumește ei se răzbună pe cel care, de fapt, nu numai că nu le-a greșit cu nimic, ba mai mult, le plătește și salariile! Pielea oratorului Chiruță se umplu de o urticarie suspectă, nasul căpătă o splendidă culoare vineție, ochelarii de activist, aceia lipiți cu leucoplast, mai plesniră puțin într-un loc, iar omul răcni ca înjunghiat în inimă: - Băăă, contrarevoluționaru’ dracu’, pă’ cu unii ca voi nu mai ieream noi acu’ liberi bă, ieream tot sclavi la burghezo-moșerime și
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
intrăm într-o ceață deasă. La stația a 7-a, pe la 2780 m, echipamentul ne era ud de umezeala din aer. Când am ajuns la stația a 8-a, umezeala înghețase pe noi. Nu se mai vedea nimic nici prin ochelari, sprâncenele ne erau albe. Trebuia să ajungem în aceeași zi până la stația a 9-a. Urcușul era greu, de data aceasta nu din cauza căldurii, ci din cauza schimbării bruște a condițiilor atmosferice. Mai greu de îndurat decât schimbarea temperaturii era schimbarea
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
bună decât să nu porți niciuna! În cazul meu, era mai bine să am mănuși din care să curgă apa, decât să nu le fi avut deloc. Murați cum eram în apă rece, ne bucuram de mănușile ude leoarcă. Pe ochelari șiroia apa ca pe un parbriz, iar înăuntru ochelarii erau aburiți. Inutil să spun că nu mai vedeam la doi pași. După ce am dat ochelarii jos, vântul și ploaia băteau direct în ochi. Să mai spun că pe muntele Fuji
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
era mai bine să am mănuși din care să curgă apa, decât să nu le fi avut deloc. Murați cum eram în apă rece, ne bucuram de mănușile ude leoarcă. Pe ochelari șiroia apa ca pe un parbriz, iar înăuntru ochelarii erau aburiți. Inutil să spun că nu mai vedeam la doi pași. După ce am dat ochelarii jos, vântul și ploaia băteau direct în ochi. Să mai spun că pe muntele Fuji mor anual în medie 35 de oameni, încercând să
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
avut deloc. Murați cum eram în apă rece, ne bucuram de mănușile ude leoarcă. Pe ochelari șiroia apa ca pe un parbriz, iar înăuntru ochelarii erau aburiți. Inutil să spun că nu mai vedeam la doi pași. După ce am dat ochelarii jos, vântul și ploaia băteau direct în ochi. Să mai spun că pe muntele Fuji mor anual în medie 35 de oameni, încercând să urce cel mai înalt pisc al Japoniei? Mai mult, noi am fost acolo în extrasezon, iar
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
bine de treizeci de ani. De mâine avea să aibă un nou statut, cel de pensionar, o prospătură autentică și încă energică, dornică să răstoarne noua lume în care abia intra. Trecu prin dreptul unei vitrine și se privi curios: ochelarii aceia cu lentile groase îi dădeau aerul unui intelectual de prim rang, cu ifose de mare vedetă în domeniul chirurgiei, semeție câștigată de-a lungul anilor, amplificată odată cu înălțimea vârstei. „Să mă așez pe o bancă, să văd cum este
PENSIONARUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350609_a_351938]
-
bagaj mult. Amatorii de chilipiruri ofereau transportul, alții apartamente „la cheie”, sau pur și simplu, camere lângă malul marii. Am văzut-o! Da, ea era! Aceeași femeie cu părul blond-roșcat din fotografii. O făptură luminoasă și aeriană, bine proporționată, cu ochelari de soare și tunsă scurt, apăru la scara vagonului. Mi-am dat seama că era ea și-mi simțeam inima bătând nebună, ca în urmă cu mulți ani, la o pățanie asemănătoare din viață, în gara Košice. Avea un geamantan
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
la obrazul ei și o cuprind pe după umeri, sărutând-o pe amândouă fețele, cu tendința nedisimulată de-a ajunge la colțul buzelor, al căror parfum și moliciune le simțeam și le adulmecam cu nesaț ... N-am avut succes!... Își scoase ochelarii și-i puse peste păr, iar din spatele lor apăru privirea aceea pe care o știam, cu ochii strălucitori... Am clipit un pic de emoție și-n același timp am simțit o ușoară și rapidă atingere a buzelor mele cu ceva
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
puternic de benzină și ulei. Instalați sus pe podina din jurul cilindrului metalic, am văzut o motocicletă normală fără aripi de protecție și un motociclist echipat într-un costum cum nu am mai văzut pe la țară, cu cască pe cap și ochelari mari din plastic pe ochi. Pasarela era plină de curioși printre care se mai zăreau și alte capete de țânci ca mine. Bărbatul echipat așa de caraghios cum mi se părea mie, s-a urcat în șeaua motocicletei sale și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
de a face o radiografie a personajelor, comparând realitatea personajelor din sat cu felul cum au fost ele prezentate în roman. "Ar fi interesantă, monșer, dar ai grijă..." Privește, apoi, albumul cu poze pe care-l luasem cu mine, printre ochelari și se oprește la maică-sa. ,, Nu puteai și tu s-o pui să se îmbrace mai bine! Ș Ilinca tot îmbrobodită e!...” Am tăcut tot timpul, urmărindu-l cu o curiozitate diabolică. "Ăsta cine e?" - fixează el ochii pe
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
-l pe patronul barului care personal îi luă paltonul, serviabil. Îi conduse la separeul cel mai slab luminat din toată încăperea. Dorea discreție si intimitate. Nu-i putea vedea în totalitate fața dar observă părul brunet, ivit de sub pălărie și ochelarii negri. Reflectorul se focaliză pe ea. Realiză că era pe scena, în fața microfonului. Acordurile umpleau camera, ea începu să cânte un blues lent. Vocea sa încînta auzul oaspeților. Nu-i venea să creadă... Bărbatul își scoase ochelarii și pălăria. O
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
de sub pălărie și ochelarii negri. Reflectorul se focaliză pe ea. Realiză că era pe scena, în fața microfonului. Acordurile umpleau camera, ea începu să cânte un blues lent. Vocea sa încînta auzul oaspeților. Nu-i venea să creadă... Bărbatul își scoase ochelarii și pălăria. O privea fix. Frisoane de emoție ii străbăteau trupul. Nu-l distingea din cauza penumbrei. Când numărul ei se termină, coborâ de pe scena. Contextul i se părea firesc. "Ghetre Albe" făcu un semn și orchestra abordă ritmuri ușoare, insinuante
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
Rio Colorado, drum spre Pacific. Podișul Kaibab are roci relativ noi, adică doar de 225 milioane de ani! Dar cine oare poate măsura imensitatea timpului!? Arheologii în halatele lor albe din laboratoare? Nu sunt oare și ei oameni? Chiar dacă au ochelarii pe nas, niște microscoape și... diplome universitare ! Atunci să fie cei cu Biblia? Și mai greu de crezut. Noi suntem prea mărunți, ca să aflăm de unde vine lumea asta și până unde merge. În 1540, o expediție de-a lui Coronado
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
cîrje prelingându-se apoi ca apa în cultura de bumbac. În altă zi, întorcându-ne de la un ștrand am văzut în mijlocul șoselei, față în față, doua cobre unduindu-și amenințătoare corpul, cu gâtul umflat, având capetele ca o cagulă cu ochelari. Chiar de curând, am avut un vis în care o năpârcă mă mușca de mâna dreaptă, altul în care spațiul dintre două blocuri era în fapt o groapă proaspăt săpată, colcăind de șerpi iar eu încercam să scap de acolo
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
și instrumente medicale. În țările avansate, cum este și Canada, performanțele au atins cote inimaginabile. Prezentându-mă la operație cu un diagnostic multiplu, cataractă, miopie, astigmatism, prin efectuarea intervenției și aplicarea unei lentile care să mă scutească de a purta ochelari, am putut să văd din nou, mult mai bine. Mai mult a durat pregătirea preoperatorie, ca să nu mai spun despre scrupulozitatea controaleleor la diferite aparate făcute cu două săptămâni înainte. Într-o sală mare pe care o priveam în ziua
AM PRIVIT CU UN OCHI ... PE DINĂUNTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351680_a_353009]
-
în tăcere mărfurile diverse. În spatele tejghelei, bătrâna doamnă, în haine viu colorate îl întâmpină cu voce joasă. -Te așteptam. -Poftim? Femeia îi înmână un inel cu mai multe chei. Bărbatul în blugi, cu geacă neagră din piele, își scoase nedumerit ochelarii fumurii. -Doresc un cadou pentru o prietenă și câteva lucruri pentru mine. -Știu, pentru ce ai venit. -Sper, că nu am greșit adresa. Pe reclamă scrie magazin de antichități. O privi curios, neștiind cum să abordeze problema. Poate o cunoscuse
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
nehotărât de la o ușă la alta. Își duse mâna la inimă în semn de prețuire pentru frumoasa “sirenă”, plecându-și fruntea în fața ei, apoi păși prin ușa roșie. Se apropie de copiii, care stăteau strâns îmbrățișati, ocrotiți de mama lor. Ochelarii negri acopereau privirea îndurerată a femeii. -Vă pot, ajuta ? Puștii nu s-au întors,nu l-au auzit. Au fost preluați de un domn în vârsta. -Bunicule, tati se face bine, nu-i așa ? -Da, scumpa mea, cu siguranța, o
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
nu l-au auzit. Au fost preluați de un domn în vârsta. -Bunicule, tati se face bine, nu-i așa ? -Da, scumpa mea, cu siguranța, o sărută pe creștet bătrânul. Era invizibil ? Femeia s-a întoars spre el, renunțând la ochelari. Cei mai frumoși ochi de culoarea azurului. -Tu..din nou ? era nedumerit. -Nu m-am îndoit niciodată de tine! Știam, că nu ne vei părăsi. Întotdeauna, ai ales variantele, ce implicau ajutorul acordat celorlalți.. O studia, mirarea lui creștea cu
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
totul se risipi Se trezi brusc. Soția lui citea. Lumină discretă a veiozei îi contura profilul frumos și buzele și se arcuiră într-un surâs. "Dormi... ai visat ceva urât..." Se întoarse spre ea... îi închise cartea și-i scoase ochelarii. Nu se opri atunci când ea îi spuse că este deja prea târziu. O cuprinse în brațe și începu să o sărute. Era pe teritoriu cunoscut. Corpul ei îi răspundea mai greu dar îi răspundea.Cu dulceață și cu conștiinciozitate. O
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
negru la păr ... Așa!...Deci, un tip apare în fața ... unde ești tipule?... - Bună ... seara! - aud un șuierat printre dinți în spatele meu. Trec două secunde cât doi ani. Mă reculeg și reiau. În spatele meu apare un tip îmbrăcat în negru, cu ochelari șmecheri, fumurii. Așa îl văd eu în capul și spatele meu. În mână are. Nu pot spune ce. E secret. Tipul este un detectiv activ și vrea să-mi dea raportul. Îl primesc dând cu pixul peste vorba lui: Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
negru la păr ... Așa!...Deci, un tip apare în fața ... unde ești tipule?...- Bună ... seara! - aud un șuierat printre dinți în spatele meu.Trec două secunde cât doi ani. Mă reculeg și reiau.În spatele meu apare un tip îmbrăcat în negru, cu ochelari șmecheri, fumurii. Așa îl văd eu în capul și spatele meu. În mână are. Nu pot spune ce. E secret.Tipul este un detectiv activ și vrea să-mi dea raportul. Îl primesc dând cu pixul peste vorba lui:... XII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
un ciur cu sita cînd foarte fină, cînd cu ochiurile decalibrate de cine știe ce năzbîtii cerești. Bunica, inspirată de urgia de-afară, își face treaba, convinsă poate că, dacă mălaiul ei se va cerne mai mărut, și-acolo sus cineva, punîndu-și ochelarii, va găsi timp să cîrpească sita cerească. Impresia mea este că poemul nu ne sugerează doar că a cerne este unul și același lucru pe pămînt și în ceruri, ci ne insuflă o anume încredere în faptul că toate sînt
COMENTARII HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351022_a_352351]
-
își roade unghiile asemeni unui copil neajutorat. Apoi, tresare și începe să se caute prin buzunare. Scoate o batistă mototolită, apoi un șervețel, niște bilete uzate de autobuz, o bucată ruptă dintr-un creion găsit, o mină de pix consumată, ochelarii cu o singură sticlă ... Apare ca din senin și un telefon mobil roz, cu ciucuri de toate culorile, probabil telefonul nepoatei. Dă ciucurii la o parte, aceștia revin în același loc, iar îi dă la o parte, aceștia se reîntorc
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
din ciocălăi și cauți prin cenușă, ca orbu-n portofel, o ultimă-ncercare, măcar un bob de jar, sperând într-o minune, în ceaiul de plafar... iubire românească, cu iz de năbădăi, cu busuioc în ramă și poză de mireasă, sub ochelari de soare te-ascunzi de vânătăi, tu pururea fecioară și cenușăreasă!.... din visul de prințesă te-ai dat unui samsar și îți îneci amarul în ceaiul de plafar... iubire românească, cu iz de năbădăi, diurnă și nocturnă, alianță tristă, din
IUBIRE ROMÂNEASCĂ, CU IZ DE NĂBĂDĂI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352058_a_353387]
-
un canvas liber de nuanțe multiple, poezia a devenit o nuditate emoționantă într-un film cinematic de talent sudat, în sincron cu muza originală, unde lectorul este un spectator pasiv, delectat atât de veșmânt cât și de piele...deocamdată fără ochelari 3D. Autorul cu pluri-talent de nevoie afișează, prezintă și interpretează, câteodată cu ochii închiși pe o scenă, metafora propriei pasiuni în scopul de a stimula spectatorul spre punctul culminant: aplauzele. Un surplus de tendință hippie, unde totul este regizat în
E VOIE LA SĂRUTAT? PROSTITUȚIA SCRISULUI SOAR (SOARING-WORDS.COM) de SOAR în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352112_a_353441]