10,695 matches
-
țigări de foi. Eu stăteam la prova Încercând să-i avertizez să se Întoarcă. Am plutit printre ostroave de zambile de apă, dintr-un golfuleț În altul. Canalul era la fel de Întortocheat ca un labirint mocirlos din gard viu. După nenumărate ocoluri, barca ajunse la o rampă improvizată din stuf, așezată deasupra unor cauciucuri de camion uzate. —Ești sigur că ne ține? spuse Heidi ridicându-se ca să se dea jos din barcă. — Sigur, sigur, răspunse Pată Neagră. Moff sări primul și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vin zile zice Domnul, cînd cetatea va fi zidită iarăși în cinstea Domnului, de la turnul lui Hananeel pînă la poarta unghiului. 39. Frînghia de măsurat va trece încă pe dinaintea ei, pînă la dealul Gareb, și de acolo va face un ocol înspre Goat. 40. Toată valea unde se aruncă trupurile moarte și cenușa, și toate ogoarele pînă la pîrîul Chedron, pînă la unghiul porții cailor la răsărit, vor fi închinate Domnului și nu vor mai fi niciodată nici surpate, nici nimicite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
au numit în funcție. Prima slujbă a fost la turnul de control. Am muncit un an de zile la baza din Chiba. În trecut existau așa-numitele «Tokio Expres», aparate de zbor rusești, care veneau dinspre Pacific și făceau un ocol. Scopul nostru era să cercetăm îndeaproape starea undelor din Japonia. Dacă erau avioane mari de atac sau avioane de spionaj. Interceptam destul de multe. Acum nu prea mai există, dar în trecut să fi fost vreo câteva sute. După asta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acesta vine de la Domnul oștirilor; minunat este planul Lui, și mare este înțelepciunea Lui." $29 1. Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea în care a tăbărît David! Adăugați an la an și lăsați sărbătorile să-și facă ocolul lor. 2. Apoi voi împresura pe Ariel; plînsete și gemete vor fi în ea și cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine. 3. Căci te voi împresura de toate părțile, te voi înconjura cu cete de străjeri, și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
are milă de tine." 11. "Nenorocito, bătuto de furtună și nemîngîiato! Iată, îți voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu și-ți voi da temelii de safir. 12. Îți voi face crestele zidurilor de rubin, porțile de pietre scumpe, și tot ocolul de nestemate. 13. Toți fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, și mare va fi propășirea fiilor tăi. 14. Vei fi întărită prin neprihănire. Izgonește neliniștea, căci n-ai nimic de temut, și spaima, căci nu se va apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
al dumitale»... Dar eu voi ști că mă minte, că mă crede un smintit, un căutător de năluci... Dar fiică-mea? Cum de am uitat? Ea parcă l-a angajat și mi l-a adus. Oare mi-ar spune fără ocol, privindu-mă îngrijorată în ochi: «Nu, tată! Nu există nici un Filip!»?... Dar eu știu că există! Nu-mi trebuie nici un martor..." Aproape că sparse cu trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
meu/ Ce mi-i de la Dumnezeu,/ Ce-i de ursitori ursit,/ Dar de oameni răi vrăjit..." Sempronia scoase apoi un cărăbuș negru dintr-o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când răcnită și gâfâită, când abia șoptită și gâjâită din gâtlej, vocea vrăjitoarei făcea pâcla nopții să vibreze de sunete neinteligibile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aceste păsări, și e fatal să le observ, căci intru și ies mereu, și astfel în fiecare clipă dau peste ele. În agitația gâștelor din față am constatat îndeosebi o imensă bucurie de a avea apă în preajmă. Țipă, fac ocoluri, cufundă capul, marinari deplini, pentru care pământul nu contează. Câteodată mă amuz zvîrlindu-le fărâmituri de pâine, și apoi le privesc cum mă observă de la distanță, cum se apropie cu băgare de seamă, iar se depărtează și, în sfârșit, una mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cel mai sigur să mă insinuez din nou, s-o fac să se apropie iarăși de mine, să mă prețuiască dintr-o dată, găsindu-mă de aceeași părere, pentru chestiuni care, credea ea, îmi erau complect străine. Mai târziu, după acest ocol, aveam să-i transmit credințele mele, s-o recâștig în întregime. Și un al treilea motiv: trăisem tot timpul cu credința neînsemnătății mele și a superiorității celuilalt. Ioana se schimbase, lăsîndu-mă în voia tuturor îndoielilor. Încercarea de a o înțelege
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se poate vedea că natura este descoperită în preocupările noastre obișnuite, cotidiene, prin lucrurile de care ne folosim și mai ales „prin folosirea însăși“. Este regăsită cel mai adesea prin cali tatea ei de a fi la îndemână. „Pădurea este ocol silvic, muntele este carieră de piatră, râul este forță hidraulică, vântul este vânt «prins în pânze». Odată cu descoperirea «lumii ambiante» este întâlnită și natura astfel descoperită.“ Așadar, natura nu trebuie văzută doar în simpla ei prezență. Însă ea poate săți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
știu. 4 noiembrie 2004 TOT AȘTEPTÂND Tot așteptând să mor devreme - Cum unii medici mi-au tot spus - Ajuns-am hârb cu mari probleme, De Cer condus la alt apus. În nopți întregi de insomnie Un gînd ciudat îmi dă ocol, Să ard ce-am scris ca o manie, Rămână doar un nume gol, Căci gol ieșit-am dintr-o mamă - Copil din flori cu lung amar - C-un tată ce-a trăit o dramă, Păndit de-al spaimelor coșmar. Dar
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
se poate vedea că natura este descoperită în preocupările noastre obișnuite, cotidiene, prin lucrurile de care ne folosim și mai ales „prin folosirea însăși“. Este regăsită cel mai adesea prin cali tatea ei de a fi la îndemână. „Pădurea este ocol silvic, muntele este carieră de piatră, râul este forță hidraulică, vântul este vânt «prins în pânze». Odată cu descoperirea «lumii ambiante» este întâlnită și natura astfel descoperită.“ Așadar, natura nu trebuie văzută doar în simpla ei prezență. Însă ea poate săți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de copac. Stătu în echilibru pe țepușele gardului și privi în jurul său. Gardul se întindea cam un sfert de milă în ambele direcții. În depărtare, peste o luncă împădurită, putea vedea turlele celor trei biserici din Alcina. Câteva avioane dădeau ocol orașului, ca și cum căutau ceva. Copacii ascundeau casa din spatele lui, iar poarta principală din stânga abia se vedea în spatele unui pâlc foșnitor de frasini. Era singur deocamdată, stăpân pe sine. Putea pleca acum, dându-se încet jos sau sărind pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
al dumitale»... Dar eu voi ști că mă minte, că mă crede un smintit, un căutător de năluci... Dar fiică-mea? Cum de am uitat? Ea parcă l-a angajat și mi l-a adus. Oare mi-ar spune fără ocol, privindu-mă îngrijorată în ochi: «Nu, tată! Nu există nici un Filip!»?... Dar eu știu că există! Nu-mi trebuie nici un martor..." Aproape că sparse cu trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
meu/ Ce mi-i de la Dumnezeu,/ Ce-i de ursitori ursit,/ Dar de oameni răi vrăjit..." Sempronia scoase apoi un cărăbuș negru dintr-o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când răcnită și gâfâită, când abia șoptită și gâjâită din gâtlej, vocea vrăjitoarei făcea pâcla nopții să vibreze de sunete neinteligibile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și-ar fi mâncat propriile excremente, despre alții, că s-ar fi atins și de carne de om. Onisei venise cu un mărfar și coborîse la Hadic; de acolo o luă pe jos până-n Vișani, iar de aici făcu un ocol până-n Șiret, Înnoptând prin lanurile de secară date În pârg sau aciuându-se la marginea pădurii, și ajunse În Brodina abia după două săptămâni. Era atât de lihnit de foame, Încât atunci când Fedosia Zlatausta Îi dădu un coltuc de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu toată palma, de aceea sătenii Îl porecliră Papistașul. De ce se oploșise la Brodina, nici Onisei nu știa. Sau, dacă știa, nu voia să spună. Onisei trăi un timp ascunzându-se prin cimitir, apoi, Încetul cu Încetul, Începu să dea ocol curții oamenilor. Pe unii Îi ajuta să spargă lemnele, pe alții, la alte treburi. Chiar și preotul Fadei se Îndură de el și Îl lăsa să bată toaca În locul pălimarului, când acesta zăcea mahmur, răsucindu-se de pe o parte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iarbă și crengi de răchită, Încât de la depărtare ziceai că ai În fața ta o căpiță de fân. Căpița o lua pe cărăruie, urca și cobora. Se oprea din timp În timp să se-odihnească. În urma ei, făcând mereu câte-un ocol, se puneau și alte căpițe În mișcare. Când ajungeau aproape de fâșie, căpițele se desfăcea În snopi. La rândul lor, snopii o luau la vale, rostogolindu-se peste fâșia arată. Ajungând dincolo, se descompuneau din nou În două. Unul rămânea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din colțul cu pricina al Încăperii apăru arătarea cunoscută. Ippolit nu avea nici un chef acum să mai piardă timpul prin depozit, astfel că, după ce puse lacăt pe fișet, se Îndreptă spre ușă. „Gheișa“ Însă Îi tăie calea, făcând un scurt ocol și proțăpindu-se În fața lui. „Cum ne-a fost Învoiala?!“, spuse ea, aplecându-și coronița spre fruntea lui. Ippolit nu-și aducea aminte să fi făcut vreo Învoială cu această creatură care, iată, Începea să-l terorizeze. De spaimă, brigadierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
termometrul arătând cu nepăsare -25 grade Celsius!!, determinînd micul grup să-și Înfășoare mai bine corpul În pardesiile impropii pentru acest anotimp. De fapt barăcile metalice urmau să fie amplasate Între cele două lacuri, fiind nevoiți să facă un mare ocol Întrebuințând o mașină Închiriată la fața locului. În cele din urmă totuși, pentru a scurta drumul, au hotărât să lase mașina undeva la marginea lacului,, exploratorii urmând să parcurgă distanța către Sud escaladând luciul gheții. Înainte de-a pune piciorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mult și bine deoarece șansele erau minime. Deci, se Îndreptă către Cișmigiu, cu ochii pironiți pe partea carosabilă a drumului, cu gândul la Atena care-l aștepta desigur Îngrijorată, mai mult gata congelată. Deodată ochi un taximetru liber, care făcuse ocolul statuei Mihail Kogălniceanu: Îi făcu semne disperate cu mâna Însă, cum șoferul nu avea de gând să oprească, Îi bară drumul riscând accidentarea. Șoferul puse o frână bruscă, mașina intrând În derapaj fără urmări nedorite. Taximetristul vorbind singur, scoase capul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-mi dați o mână de ajutor. Cumpăr eu benzina, iar pe deasupra aveți o gratificație onorabilă!” În fața acestui convingător argument, șoferul decise. „Bine...Dacă sunteți om de onoare,urcați În mașina. Distanța fiind relativ mică, fură nevoiți să facă un mare ocol pentru a ajunge În calea Victoriei, datorită numeroaselor semne de Îndrumare a circulației, care de fapt nu erau În suficientă măsură bine plasate. Însfârșit, după o jumătate de oră ajunseră cu bine În fața agenției, Atena venindu-le În Întâmpinare suficient
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai explic ce caută halatul dilarei pe mine de ce mi-am desenat cu ojă pe buze unghiile ei nu nu e moartă în ea sunt toate punctele cardinale și toate expedițiile se fac de jur împrejur toată viața am făcut ocolul dilarei acum îmi spui că e moartă marți (am deschis ochii pe la 5:13. stăteam pe o piramidă de mere și te priveam. niciodată nu ai fost atât de aproape ni se amestecaseră degetele din tine ieșeau aburi de lumină
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele prea grele de atâta imaginație afară luna adâncită în propria-i contemplare sub pruni bătrâni ce-și plătesc în fiece an tributul de trudă coboară talanga mioarelor toamna la iernat în ocoalele momârlanilor ultimii daci liberi aidoma cetăților de strajă rămânerii strămoșii visează a nemurire sub crucea de brad sub cireșul bătrân timpul curge molcom sfios cu aceași statornicie pe pământ dac sub ochiul surâzător al lui Zamolxe Lupeni, 26 octombrie 2012
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ziduri ca din odaia mică în care aștepta să moară ședeam pe trepte cu ochii-n ochii icoanei așezată deasupra ușii sub ștergarul cusut de mână ascultam cum se făcea piatră tinerețea i se ridicase demult la cer când în ocol a intrat văduvia pentru tot restul ogrăzilor miruite îngânat pe nas în ziua când de la biserică se-ntorcea cu mine de mână și cu apă vie ce mai însemna o poartă a durerii știam că e ultima îi sfârtecase altcineva
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]