2,422 matches
-
trei părți, Poezii noui, și se remarcă printr-o asiduă colaborare la „Ghimpele” și „Amvonul”. Fire ambițioasă, F. a abordat variate genuri, a scris mult, dar nu a reușit să se impună decât într-o foarte mică măsură. Versurile sale (ode, elegii, epistole, satire), naive și sentimentale, sunt inconsistente ca realizare artistică și au fost primite cu rezervă chiar de contemporani. Romanul Scarlat (1875) se reține doar prin câteva pasaje de reușită analiză psihologică. A tradus din Victor Hugo și Alfred
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
pe care și-a alcătuit-o autorul. Același filon nostalgic-tradiționalist se îmbină cu unul amar-ironic și chiar parodic, fapt vizibil în Turbanul, ecou al poeziei nouăzeciste. Câteodată, unele accente pamfletare diminuează efectul poetic, așa cum se întâmplă în Rime sau în Oda (în metru pătrat). SCRIERI: Mai jos cu o noapte, București, 1993; Frigul dragostei, Pitești, 1994; Supunerea pe arbori, București, 1995; Posibilă glorie, București, 1999; Câinele din vis, București, 2001; Toamna unui învățător, București, 2003. Repere bibliografice: Ion Cristoiu, Prezumția de
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
craioveană, R, 1987, 4; Florea Miu, „Confesiuni”, „Cuvântul libertății”, 1993, 247; Marian Barbu, „Himera de hârtie”, „Cuvântul libertății”, 1996, 268; Nicolae Coande, „Himera de hârtie”, „Orient latin”, 1997, 12; Nicolae Prelipceanu, Poeții orașului Craiova, RMB, 1998, 31 ianuarie; Gabriel Coșoveanu, Ode închinate crepuscularului, R, 1998, 3; Gabriel Chifu, Un portret al imploziei, R, 2000, 9; Nicolae Coande, Palma cu degete egale, R, 2000, 9; Ioan Lascu, Suferințele maturului solitar, R, 2000, 9. M.I.
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
sonorități de veritabile „balade somnambule”. Poezii (1987) pare o carte de trecere, în care coexistă mai multe „formule” estetice: există aici un D. melancolic și muzical, al rostirii grave, sentențioase și al mărturisirilor directe despre sine, unul romantic, în descendența Odei... eminesciene, cu învolburări stilistice prețioase („Sunt tristețea cea mai vastă,/ cel mai dureros extaz.” etc.) și un altul, pictor de peisaje înrămate, de tipul spectacol-în-spectacol, un poet vizual și vizionar, care trage peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
și școlare naționale din Banat. Între colaboratorii literari ai ziarului s-au numărat Viora Magdu, Elena din Ardeal, Victor Onișor, Silvestru Moldovan, Enea P. Bota, Aurelia Păcățian-Rubenescu, Emil Sabo, Aurel Ciato, Maria Baiulescu ș.a. O traducere (semnată Sextil) și o Odă la jubileul de 30 ani al profesorului Ioan Popea (în anul 1895) aparțin lui Sextil Pușcariu. Lui G. Coșbuc i se republică scrierea în proză Cele trei marșuri (din „Epoca”) și câteva poezii. Prin intermediul foiletonului din D. și-a tipărit
DREPTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286871_a_288200]
-
ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor”. Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui D. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză poetică organizat sub forma unui mozaic compus din scurte texte, este un arabesc impresionist-vizionar de imagini și reflecții. Cele cinci volume de Eseuri (1992-1997), intitulate Psihologia libertății și psihologia sclaviei, Tranziția politică
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
din diversele spații ale culturii și civilizației, propunând, de fiecare dată, un model soteriologic, o posibilă terapie. SCRIERI: Intimitatea verbului, București, 1981; Tratat de tehnica renunțării, București, 1982; Scrisoarea lui Hipparc, Cluj-Napoca, 1984; Pluralitate, Cluj-Napoca, 1988; Aspecte naturale, București, 1989; Odele morții și alte poeme, București, 1991; Argument pentru o estetică a științei - teoria cunoașterii, Cluj-Napoca, 1990; Eseuri, I-II, Cluj-Napoca, 1992, III-V, București, 1992-1997. Repere bibliografice: George Muntean, Caius Dragomir, „Tratat de tehnica renunțării”, RL, 1984, 20; Ion Cristofor
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
1936; Rugă de ateu, Brăila, 1938; Înger condeier, București,1939; Edgar Allan Poe, București, 1940; Prima șarjă, București,1950; Stelele păcii, București,1952; Războiul, București, 1954; Tudor din Vladimiri, București, 1954; Pe struna fulgerelor, București, 1955; Versuri alese, București, 1956; Odă pământului meu, București, 1957; Pe drumuri nesfârșite, București, 1958; Întoarcerea armelor, București, 1959; Poveștile bălții, București, 1959; Povestiri deocamdată fantastice, București, 1960; Stelele așteaptă pământul, București, 1961; La început a fost sfârșitul, București, 1962; Poezii, București, 1963; Inelul lui Saturn
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
Poezie și narațiune, VR, 1955, 3; D. Micu, Mihu Dragomir, „Pe struna fulgerelor”, RMB, 1955, 1 septembrie; Boris Buzilă, Mihu Dragomir, „Versuri alese”, RMB, 1956, 28 octombrie; Mihai Gafița, Poeziile lui Mihu Dragomir, GL, 1956, 49; Ion Oarcăsu, Mihu Dragomir, „Odă pământului meu”, TR, 1958, 20; Cornelia Ștefănescu, Mihu Dragomir, „Stelele așteaptă pământul”, VR, 1961, 6; Aurel Martin, Mihu Dragomir, „Povestiri deocamdată fantastice”, „Scânteia tineretului”, 1962, 28 noiembrie; Șerban Foarță, Mihu Dragomir, „Povestiri deocamdată fantastice”, O, 1963, 3; Valeriu Cristea, Mihu
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
parte din bagajul de cunoștințe generale la fel de importante ca teorema lui Pitagora În matematică sau ca mecanica newtoniană În fizică, care ar fi sensul studierii literaturii moderne, contestatară, deierarhizantă, „nihilistă”? și Încă: studiul unei epopei, al unui cînt, al unei ode, al unui sonet, al unei tragedii face parte dintr-o disciplină care s-a numit cîndva retorică. Pe de altă parte, constituie o introducere În mitologia unei civilizații, chiar dacă sensibilitatea contemporană nu mai rezonează cu cea care se presupune că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
considerabil, el se transformă într-un creuzet subordonat „megalomaniei amfitrionului și cauționării propagandistice a regimului ceaușist”. În același timp, profită de avantajele puterii, călătorește, se înavuțește, trăiște opulent. Dar plătește aceste beneficii oferite de sistem prin apologia puterii Ceaușescului, prin odele ce i le închină, prin publicarea unor poezii grandilocvente ce înfățișează „miracolele” împlinirilor ceaușiste. El contribuie decisiv la instituționalizarea Unicului (partid, conducător), la eternizarea Eroului Absolut, el se identifică cu rolul de cântăreț al „dăinuirii” și „permanenței”, de superstar al
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Pâinea, Chișinău, 1976; Mândrie și răbdare, Chișinău, 1977; Altoi pe o tulpină vorbitoare, Chișinău, 1978; Ultima noapte a lui Nicolae Stoica, Chișinău, 1978; Salcâmul din prag, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1979; Dialoguri la marginea orașului, Chișinău, 1980; Maraton. În 7 ode, 2 digresiuni lirice si o elegie, Chișinău, 1980; Inima și tunetul, Chișinău, 1981; Melcul, Chișinău, 1981; Coroana de umbră, Chișinău, 1982; Pâinea în două cânturi (în colaborare cu Imants Ziedonis), I-II, Chișinău, 1984; Cavaleria de Lăpușna, Chișinău, 1985; Scrieri
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
în traducerile d-lui Cifarelli” - constata G. Călinescu. Considerații asemănătoare sunt exprimate și cu privire la traducerea din Dante Alighieri, Divina Comedie, publicată postum, în 1993, dar apreciată pentru timbrul grav și solemn. Traduceri: Giosuè Carducci, Poezii, pref. E. Lovinescu, București, 1928, Ode barbare, pref. Alexandru Marcu, București, 1935; Giacomo Leopardi, Poezii, București, 1938; Giovanni Pascoli, Poezii, pref. Al. Dima, București, 1943; Dante Alighieri, Divina Comedie, îngr. Titus Pârvulescu, pref. Alexandru Ciorănescu, Craiova, 1993; Giosuè Carducci, Giacomo Leopardi, Giovanni Pascoli, Poeme, București, 1997
CIFARELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286226_a_287555]
-
o remarcabilă intuiție psihologică și totodată cu o anumită compasiune față de cei care o întruchipează, ei înșiși niște nefericiți. Astfel, scriitorul ajunge, în unele cărți (Piticii își puneau țărână-n cap, 1995) să compună, după cum declara într-un interviu, „...o odă închinată ticăloșiei”, dat fiind că „ticăloșia are extraordinare potențe de frumusețe, de sublim chiar [...]. E o nebunie să încerci să desființezi ticăloșia.” Constant, obsesiv aproape, e cultivată însă și ideea sacrificiului total pentru împlinirea sentimentelor „pozitive”. Problema centrală investigată ar
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
ajutora”, înfrățiți în greaua luptă „ce duc pentru luminarea poporului român” (Prefață). Rubrici: „Notițe din tipic”, „Cronologie pe anul 1900”, „Date genealogice”, „Reuniuni învățătorești”, „Pro domo”, „Școala confesională”, „Literatura noastră școlară”, „Cartea experiențelor”, „Anunțuri”. Secțiunea intitulată „Partea literară” cuprinde o Odă la dezvelirea bustului poetului Ienăchiță Văcărescu, „scrisă și declamată în grădina palatului «Ateneului Român» din București, de preotul Alex. Muntean al lui Vasile”; o prezentare a vieții și activității lui Daniil P. Barcianu, redactorul „Foii pedagogice” din Sibiu; un grupaj
ALMANAHUL INVAŢATORULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285284_a_286613]
-
uneori și stângăciile de expresie. O semnificație singulară are în contextul întregii creații a poetului Anul 1840, în care se pot descifra germenii caracterelor esențiale ale poeziei lui: reflexivă, cetățenească, satirică. În tonul ei se împletesc rezonanțele profetice și de odă, vibrând de încredere, cu accentele patetice ale meditației romantice sau cu desfășurări vehemente, slujite de o ironie caustică și amară. Confruntarea dintre nădejdea care renaște mereu și scepticismul niciodată pe de-a-ntregul dizolvat dă tensiune interioară poemului și, în același
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
deșertăciunea omului. Însoțind pe exilatul boier la moșia Bucovului, mâhnirea și meditațiile sale își aflară locul lor cel favorabil în mijlocul unei naturi încungiurate de munți, de văi, de dealuri [...]. După aceasta moartea patronului său îi dete prilej a face o odă etc.68. În versiunile târzii ale acestei biografii, reluate în mai toate colecțiile de vieți de scriitori până spre sfârșitul secolului, acestor oportunități li se va spune simplu, prin modernizare, "ocaziuni": Ocaziunea cea mai firească pentru poesie e vârsta juneței
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
prin modernizare, "ocaziuni": Ocaziunea cea mai firească pentru poesie e vârsta juneței (amorul) [...]. După acestea, moartea patronului său Filipescu i dete ocaziune a face o elegie asupra mormântului acestui patriot însemnat. Cu ocaziunea întemeierei școalei de la St. Sava compuse el oda etc.69. Din punct de vedere sociologic, ceea ce subliniază aceste figuri e absența unei profesii poetice în care scriitorul să poată crea în mod continuu. Barbu Paris Mumuleanu nu e plătit ca scriitor, nu acționează într-un cadru specializat în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Jefferson e obligată să le consemneze în aceeași ordine datorită faptului că sunt reprezentări ale geniului într-un discurs marcat ca literar. O spune într-o formulare rezumativă, la capătul unuia dintre subcapitole: ... cuvântul geniu e pretutindeni. Erau poeme și ode închinate geniului, mai ales în primele decade ale secolului, pe măsură ce geniul devine o entitate colectivă care ia multiple forme și care adesea inspiră un mod festiv al portretizării. Erau numeroase descrieri ale geniului și caracterului național - italian, polonez, spaniol, latin
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
spaniol, latin, grec ș.a.m.d. dar mai ales francez. Era un geniu al revoluției și unul al păcii celebrate într-o pantomimă interpretată cu ocazia nunții Împăratului Napoleon cu Marie Louise a Austriei, în 181079. Or, faptul că o odă, un poem sau un spectacol de teatru vehiculează reprezentări despre geniu nu împlică automat o constrângere discursivă, un mod specific de articulare a temei. În mod semnificativ, Ann Jefferson intitulează acest segment The Idiom of the Age pentru a sublinia
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
favorabil de a se dezvolta în mijlocul naturei. Acolo scrise el mai multe elegii. După acestea, moartea patronului său Filipescu i dete ocaziune a face o elegie asupra mormântului acestui patriot însemnat. Cu ocaziunea întemeierei scoalei de la St. Sava compuse el oda etc.73. Ocazia e o figură a lipsei de control a subiectului asupra formelor acțiunii sale. Poetul suportă situațiile ca posibilități care sunt decise în afara lui; de altfel, niciuna dintre operele create astfel (madrigalul, elegia, oda) nu sunt expresia voinței
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
St. Sava compuse el oda etc.73. Ocazia e o figură a lipsei de control a subiectului asupra formelor acțiunii sale. Poetul suportă situațiile ca posibilități care sunt decise în afara lui; de altfel, niciuna dintre operele create astfel (madrigalul, elegia, oda) nu sunt expresia voinței sale: e vorba de forme impuse, descoperite la întâmplare, ca modalitate de adaptare la contextele create de jocul forțelor exterioare. În acest sens, "retragerea la moșie" rămâne un topos al acestor narațiuni de viață, notat cu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
el a triplat-o cu un aer de satisfacție și mulțumire. Gazda orchestrează o punere în scenă prezentând un spațiu care îi exaltă ego-ul. Decalajul lui Egisto este confimat de către portretul caricatural al comesenilor, fiindcă mulțumirea lor nu este o odă adusă prieteniei sau noului an, ci un rit propițiator cu rezonanțe lucrative. Nu se face altă conversație decât cea despre calitatea alimentelor și activităților prospere. Egisto face figură de "rudă săracă" și ceilalți nu se abțin să n-o spună
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tensiune acumulată în mine că simt că-mi vor plesni nervii. Și de nervi sunt atât de rea cu fiecare. De ciudă și de nervi capăt adevărate accese de furie. Azi însă mi-a venit poftă să fac puțină poezie: ‘Odă soarelui/ Să cânt, să râd, să plâng aș vrea/ De dragul tău, o soare,/ Căci tu-mi-aduci cu lumina ta/ Tot ce se poate astăzi da/ Unei inimi iubitoare/ De cântec, flori și soare’. Nu-mi vor reuși niciodată poeziile, n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de Interne, Dosar 108233, vol. 38, p. 59 (USHMM, microfilm 43). Dna Agarici era pe atunci (1941) o personalitate cunoscută În România, datorită succeselor militare ale unuia dintre fiii ei, aviator militar care doborâse câteva avioane sovietice. Presa a publicat ode În cinstea lui, pornind de la faptul că numele Agarici rima cu cuvântul bolșevici. 90 Depoziția lui Nicolaie Tătăranu XE "Tătăranu, Nicolae" (general) la Tribunalul Poporului din București, 27 august 1945, ibidem, vol. 24, p. 30b (USHMM, microfilm 47). 91 Depoziția
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]