491,506 matches
-
statuia lui C.A. Rosetti, pe care se cațără cu sticla de Scandic pentru a-i ține companie pașoptistului de bronz. Cînd plouă sau ninge, Gheorghiță îi pune lui Rosetti cîte o căciuliță cu moț și o pătură pe spate. Oamenii din stația lui 311 s-au obișnuit cu spectacolul. "Băăă - le strigă bețivul de pe soclu - ce știți voi, ăsta e om mare, lovit de pana geniului, nu autobuzist de rahat". L-au dat pe Gheorghiță și la televizor, la "Știrile
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
Cînd plouă sau ninge, Gheorghiță îi pune lui Rosetti cîte o căciuliță cu moț și o pătură pe spate. Oamenii din stația lui 311 s-au obișnuit cu spectacolul. "Băăă - le strigă bețivul de pe soclu - ce știți voi, ăsta e om mare, lovit de pana geniului, nu autobuzist de rahat". L-au dat pe Gheorghiță și la televizor, la "Știrile de Acasă", cocoțat în brațele statuii, cu un steag găurit. Nevasta lui, o slabă tristă, a declarat reporterilor că omul ei
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
e om mare, lovit de pana geniului, nu autobuzist de rahat". L-au dat pe Gheorghiță și la televizor, la "Știrile de Acasă", cocoțat în brațele statuii, cu un steag găurit. Nevasta lui, o slabă tristă, a declarat reporterilor că omul ei îl iubește pe Rosetti mai mult decît pe ea. Cîntece la comun Nu-mi place deloc nici sentimentalismul behăit de manea, nici violența ritmată a rapului, ambele atît de populare azi. Mi se par tîmpite, ca și cele mai multe din
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
O dulceață cam tristă a vieții în cîntecele atît de cuminți azi. Ele sînt ca o conservă (ușor rîncedă, recunosc) de timp, în care supraviețuiesc colegi pierduți de mult din vedere și zile voioase de vacanță. La o petrecere cu oameni din generația mea, pe care nu-i prea cunoșteam și mă simțeam stingheră, cineva a propus să cîntăm cîntece învățate la cor, în copilăria noastră - Sulico, Imnul FMTD, Valurile Amurului, Azi e zi de sărbătoare, Am cravata mea... Ar fi
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
prin renunțarea la subtitlu. Acesta pare a da o sugestie de instalare în plan exclusiv biografic, sugestie întărită atât de amplul text de pe coperta a patra, extras din opera contesei Anna de Noailles, prin care aceasta îi face un portret omului Proust așa cum l-a cunoscut ea, cât și de întreaga primă jumătate a cărții, analiză mai aprofundată decât tot ce s-a mai făcut pe această temă și care demarează în forță, cu argumente spectaculoase luate din corespondența lui Proust
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
lista ar putea continua. Impresionantă este nu însă această înșiruire de nume de români mai mult sau mai puțin cunoscute de aproape toți cei care au o idee despre biografia lui Proust, impresionant este rolul semnificativ pe care toți acești oameni l-au jucat în viața lui Proust, ca prieteni adevărați, care l-au susținut în momente dificile, ca buni sfătuitori în legătură cu opera lui și ca avizați cititori ai acesteia. Corespondența lui Proust - atât edițiile apărute înainte de marea ediție în 21
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
Dresen, provenind din fosta RDG reușește să amuze și să emoționeze prin povestea a două cupluri din Frankfurt pe Oder, care epuizate pe plan matrimonial își caută fericirea și, culmea, o găsesc! Un film meritoriu despre potențialul neexplorat al fiecărui om așa-zis "obișnuit", care s-a putut remarca și prin comparație cu restul selecției. Berlinala are de mult renumele de a fi festivalul cu cea mai înaltă încărcătură socio-politică, renume confirmat și acum prin Marele Premiu, Ursul de Aur, acordat
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
pentru rolul unei Iris Murdoch bolnavă de Alzheimer în filmul "Iris", produs de aceiași Minghella și Pollack, pînă la urmă la Berlin a cîștigat Halle Berry, în rolul văduvei unui condamnat la moarte, executat de viitorul ei amant și, posibil, omul alături de care va lua din nou viața de la început, după ce copilul din prima căsătorie îi moare într-un accident de mașină. Rezumat astfel, "Monster's Ball", regizat de Marc Forster, pare o melodramă de duzină, la care putem adăuga și
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
ține un jurnal în care notează mai ales bănuielile sale în legătură cu supravegherea Securității. Există momente "privilegiate" în care apropierea Securității este certă; în rest, nu avem decît o continuă ipoteză, o stare paranoidă continuă alimentată de diverse semne, de diverși oameni. în josul paginii găsim o altă identitate, un personaj al rapoartelor de Securitate, un dublu tulburător care are o existență paralelă cu modelul său. Acesta din urmă îi bănuie existența celuilalt Stelian Tănase, dar nu are cum să-i intuiască concretețea
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
domiciliul lui Stelian Tănase. Cum a intrat sursa în casă, Stelian Tănase i-a arătat un bilet pe care scria: "Am microfoane în casă!"". E clar că autorul n-ar fi arătat oricui un astfel de bilet, ci doar unui om care-i era prieten destul de bun. Șocul deschiderii dosarului se amplifică. Nu era doar urmărire, ascultarea telefoanelor, ci se pe-trecea o distrugere sigură a intimității, a securității ultime. Nu de puține ori, în jurnal, autorul își notează reacțiile aberante
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
avea astfel mostre de la toate mașinile de scris din țară și putea identifica orice text ostil dactilografiat". Fără îndoială, lovitura de grație (pentru cititor) vine o dată cu zilele 15-20 decembrie 1989. Misteriosul V. Cristescu dă în continuare rapoarte amănunțite despre Tănase. Omul crede neclintit în sistem - notează totul cu speranța că efortul din acele zile grele îi va fi răsplătit. Există posibilitatea să vi se facă milă de domnul Cristescu: este înghițit fără speranță de o mașinărie infernală care continuă să funcționeze
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
19 februarie al Adevărului literar și artistic ne reține atenția prin cîteva texte.Vom vorbi despre două. Dl C. Stănescu se ocupă, pe o pagină întreagă, de un subiect care n-a scăpat nici Cronicarului: dezbaterea din Observatorul cultural asupra Omului recent. În bună măsură, opiniile noastre și ale dlui Stănescu coincid. Nu ne face nici o plăcere să ne vedem confirmați într-un caz flagrant de încălcare a deontologiei presei. Al doilea text este un interviu acordat dlui Daniel Cristea-Enache de către
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
alegeri să nu mai aibă probleme nici cu privatizarea, nici cu salariul și, în general, să fie scutit de "experimentele" din precedenta guvernare. Cu ani în urmă, atunci cînd marile centrale sindicale puteau scoate pe stradă zeci de mii de oameni, n-ai fi putut vedea portretul lui Ceaușescu la aceste mitinguri. Acum, una sau alta dintre aceste centrale își inflamează mușchii agățîndu-se de cîte un miting de fabrică sau lipindu-se de vreun miting precum cel al transportatorilor și taximetriștilor
Viitorul portretului lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15508_a_16833]
-
clișeu, de previzibil, care îmbracă totul. Totul - cu excepția micuțului din rolul principal - Tudor Necula, un copil cu o substanță sufletească excepțională, pe care regizorul a știut să o pună, cinematografic, în valoare; aducîndu-și, în film, propria condiție - de pui de om hărăzit să se miște greu, ca într-o continuă zbatere de pa-săre rănită - , copilul aduce un adevăr și o autenticitate răvășitoare; paradoxal, el e un personaj memorabil în sine, dincolo de ficțiunea propriu-zisă. Ma-rea calitate a filmului e tocmai inocența
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
uneori cu un aer de duritate "SS-istă", provenit, parcă, din altă piesă). Un tată polițist de cartier, care lucrează numai noaptea, ca ziua să stea cu copilul, un personaj din care Dorel Vișan construiește, cu naturalețea-i inconfundabilă, un om cu temperament dublu, dacă se poate spune așa: acru și blazat noaptea, tandru, devotat și copilăros ziua, cu copilul. "Ce fac, iarna, florile?", își întreabă Noro părinții. Dorm, zice tata. Mor, zice mama. Sensibilitatea lui Noro e cîmpul de luptă
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
estetica, retorica și filosofia? Eu sunt născut suprarealist. Și m-am manifestat ca atare de la primele lucrări pe care le-am încercat pe cont propriu, dincolo de studiile din Academie. N-am constatat eu, pentru că nu aveam atunci instrumentele necesare, dar oamenii care cunoșteau profund fenomenul mi-au spus: ,,bine, domnule, dar dumneata ești un suprarealist get-beget, născut și nu făcut!" Atenție: nu mă revendic, însă! Vreau să spun că a avea o structură de bun navigator în visul suprarealist nu înseamnă
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
a manipula imagini. Și tocmai aici voiam să ajungem. Atît pictura ta cît și întregul tău comportament artistic trădează o vocație de geometru cu o mare disponibilitate în ceea ce privește supunerea la regulă, iar acest lucru este greu de conceput la un om liber pînă la boemă, imaginativ și cu un inepuizabil tonus fabulatoriu în tot ceea ce face. Din această pricină te-am întrebat despre relațiile tale cu suprarealismul, pentru că și suprarealiștii au o disciplină a creației aproape academistă, pe fondul unei libertăți
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
fi pictura maya. A fi scamator, ce înceamnă de fapt? A fi scamator înseamnă a avea o părere foarte exactă despre faptul că volumul omenesc nu s-a modificat și nu a evoluat de paisprezece quatralioane de ani și că omul are aceleași locuri comune: e vorba despre privire, despre psihic etc., adică despre locurile comune ale impulsului vizual și despre citirea lui comună. După cum scamatorul explorează locurile comune ale privirii în cadrul spectacolului său, eu încerc, în spectacolul meu - și n-
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
comune ale privirii în cadrul spectacolului său, eu încerc, în spectacolul meu - și n-aș vrea vreodată să mi se spună că sînt artist, ci că sînt saltinbanc -, să explorez un loc comun similar. De ce? Din cauză că nu sunt împăcat cu slăbiciunile omului, cu locurile lui comune, cu felul lui comun de a citi. Și dacă el doarme cu privirea, eu îl provoc. Dar nu-l provoc cu mîngîieri, ci cu demonstrația inconfortabilă că mai există și alte spații. Așadar, scamatoria ar fi
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
al țării, iar cam tot pe atunci bărbatul politic cu cel mai agresiv orgoliu, în bună parte justificat, din România, P.P. Carp, îi mărturisea tânărului ce tocmai citise din Scrisoarea pierdută că dacă până atunci se crezuse cel mai inteligent om din patrie, acum vedea că se înșelase, Caragiale fiind acela, și tot astfel, dacă cel mai european om politic al vechiului Regat, Tache Ionescu, se declara încântat să-l aibă lângă dânsul, în campanie electorală pe dramaturg, nu înseamnă că
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
din România, P.P. Carp, îi mărturisea tânărului ce tocmai citise din Scrisoarea pierdută că dacă până atunci se crezuse cel mai inteligent om din patrie, acum vedea că se înșelase, Caragiale fiind acela, și tot astfel, dacă cel mai european om politic al vechiului Regat, Tache Ionescu, se declara încântat să-l aibă lângă dânsul, în campanie electorală pe dramaturg, nu înseamnă că acesta a avut și a ratat vreo șansă în aria, aparent așa de primitoare, a politicii. Era momentul
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
de cuget, exterminați-i pe creduli, pe timizi, sufletele de gloată, suprimați-i pe ipocriți, nimiciți-i pe cei brutali și orice societate devine imposibilă." Mai precizează autorul după-amiezelor dlui Teste: "Pentru ca să domnească ordinea trebuie ca neapărat să existe numeroși oameni foarte simțitori la onoare și la distincții publice, mulți oameni lipsiți de rezistență în fața cuvintelor pe care nu le înțeleg, în fața tonului și a violenței verbale, a făgăduielilor, a imaginilor vagi și grosolane, a fantomelor și a idolilor discursului." Și
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
gloată, suprimați-i pe ipocriți, nimiciți-i pe cei brutali și orice societate devine imposibilă." Mai precizează autorul după-amiezelor dlui Teste: "Pentru ca să domnească ordinea trebuie ca neapărat să existe numeroși oameni foarte simțitori la onoare și la distincții publice, mulți oameni lipsiți de rezistență în fața cuvintelor pe care nu le înțeleg, în fața tonului și a violenței verbale, a făgăduielilor, a imaginilor vagi și grosolane, a fantomelor și a idolilor discursului." Și, ca și cum prea limpede nu ar fi: "Trebuie, de asemenea, o
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
asemenea, o anumită proporție de indivizi destul de feroci ca să aducă la ordine cantitatea de inumanitate de care ea are nevoie, mai trebuie, de asemenea, ca treburile cele mai respingătoare să nu dezguste. Trebuie, în sfârșit, să existe o cantitate de oameni interesați, ca lașitatea să fie mai comună și, prin aceasta, politicienii mai puternici decât curajul". În concluzie: "Dar dacă toate aceste tipuri de imperfecțiune sunt indispensabile, prin chiar imperfecțiunile lor, vieții unei societăți, cum și de ce sunt ele depreciate, rău
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
lor - iar în poezia deceniului ce începe, și poeții - ar fi de vreo necesitate. Dar nici că nu-și au locul în lume. Sau poate că da, fiind societatea așa cum este, din clipa când curmând existența celui din urmă neanderthalian, omul cromagnon a luat în stăpânire Terra. Camil Petrescu propunea pastila-minune a noocrației. Nu realiza că în fracțiunea de secundă când lumea ar deveni perfectă, misiunea scriitorului ar lua sfârșit, obiectul muncii lui ar dispare, un gol istoric s-ar întinde
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]