2,119 matches
-
profesorul Costinescu, profesorul Strat a condus destinele școlii ieșene de medicină într-una din cele mai grele perioade din istoria noastră. Cred că activitatea lui de decan a fost, cu adevărat, o "operă", un admirabil fapt de energie, pricepere și omenie. Această latură a carierei sale a impus în lumea medicală românească imaginea unui om întru totul remarcabil. Autor de tratate și lucrări, clinician talentat, dincolo de acestea, rămâne și prin ceea ce a însemnat el în administrarea și conducerea Facultății de Medicină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
om întru totul remarcabil. Autor de tratate și lucrări, clinician talentat, dincolo de acestea, rămâne și prin ceea ce a însemnat el în administrarea și conducerea Facultății de Medicină și a fostului Institut de Medicină și Farmacie, căruia i-a închinat talentul, omenia și deosebita sa hărnicie. Nu ne putem imagina nici actuala clinică (institut) de gastroenterologie, nici medicina din Iași fără imaginea sprintenă, ageră, de o tinerețe superbă, purtată până târziu, a profesorului Constantin Strat. ALEXANDRU DOBRESCU În urmă cu puțin timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
-le aspirațiile care, atunci, erau firești și foarte simple. Avea un puternic simț de colegialitate, aș putea spune chiar de fraternitate cu tinerii. Era moderat, modest, delicat și foarte sensibil la sărăcie, marele dușman al tineretului acelor ani. Dincolo de această "omenie" era și calitatea profesională a omului. Urmașul său la catedră, Mircea Covic, îl descrie ca pe un "eminent om de știință"; tot același colaborator consideră că Nicolai Zaharia "a fost unul dintre cei mai apreciați și iubiți membri ai școlii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
creând în ceilalți o așteptare încordată, în timp ce Teodor Manea și-l domina pe al său într-un fel care calma, care aducea liniște. Astfel îl vedea pe marele librar brăilean Ury Benador, vorbind în plus despre căl dură, blândețe și omenie, într-o febrilă și patetică dedicație așternută pe prima filă a unui exemplar din Subiect banal, aflat în posesia mea de mulți ani. Transcriu: „D-lui Teodor Manea, nu, nu «domnului», ci prietenului, omului de caldă, frățească omenie, și pentru
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
blândețe și omenie, într-o febrilă și patetică dedicație așternută pe prima filă a unui exemplar din Subiect banal, aflat în posesia mea de mulți ani. Transcriu: „D-lui Teodor Manea, nu, nu «domnului», ci prietenului, omului de caldă, frățească omenie, și pentru copilăria petrecută sub privirea sa blândă, pe același bulevard Cuza în care, în paginile Ghetto-ului, tremură și cântă toată viața mea, și pentru tot ce ne leagă acum, dincolo de geanta reprezentantului Schmidt al librarului Manea, omagiu, Ury Benador
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
poetului, doamna Bogdan Ivanca, responsabila străzii care era nu puțin și informatoarea celor de la securitate, într-o discuție lăsase să se înțeleagă că arestarea vecinului nu-i prea departe. Așa deci, poetul se aștepta la orice, dar miza pe obișnuita omenie, pe vârsta care o avea... Nu a ținut nimeni seama de vârsta omului! V. Voiculescu a primit mandat de arestare pentru 60 de zile, timp în care a fost supus tuturor torturilor materiale și mai ales psihologice. Mai ales, culpabilizarea
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
scurtă din păcate - dăruite în întregime celor din jur - copiii, părinți, prieteni, colegi - până când o boală necruțătorae i-a curmat firul. Dacă am alege doar două cuvinte pentru a zugrăvi o viață de om, acesta nu pot fi altele decât omenie și vrednicie. O viață exemplară de dascăl, care a știut să împletească de fiecare dată cu măiestria și înțelepciunea istoriei din care nu învățăm totdeauna destul, cu bunătatea și devotamentul față de copii, de colegi și de familie... Ce cugetare ar
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
măiestria și înțelepciunea istoriei din care nu învățăm totdeauna destul, cu bunătatea și devotamentul față de copii, de colegi și de familie... Ce cugetare ar fi mai potrivită pentru un astfel de destin, decât înțeleptele gânduri ale voievodului Dimitrie Cantemir: Toată omenia și vrednicia omenească într-acesta se împlinește: pe neputincios să ajute și neștiutorului cu cuvântul, ci mai vârtos cu fapta, pildă aievea să-i arate. Început de carieră la Școala Probota Iași, Mariana Vrabie s-a dovedit încă de atunci
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
vieții, iată doar câteva dintre coordonatele muncii ei în acest lăcaș. A rămas alături de noi, prelungindu-și activitatea la catedră cu aceeași energie uimitoare la o persoană atât de firavă, până când o boală cumplită a frânt acest destin de excepție. Omenie și blândețe, iubire față de semeni în sensul creștin al cuvântului, devotament până la sacrificiu față de familie, un cuvânt de încurajare pentru toți izvorât dintr-un suflet adânc ce și-a păstrat până în ultima clipă farmecul tinereții. Ar mai fi fost multe
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
cu palmele în sus, și fără să mai poată să scoată un cuvânt, s-a prăbușit în banca pe care stătuse. Cu cât trecea vremea, situația se înăsprea, devenea tot mai nelogică, mai lipsită de justificare, de corectitudine și de omenie. În perioada 1966 - 1980, am lucrat în Brașov la o întreprindere pentru Controlul Calității Produselor, întâi la Uzina de Autocamioane, apoi la Fabrica de Rulmenți și cea de Organe de Asamblare. Era tot mai greu să ne impunem punctul de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
corectării și a reconstruirii mentalității românești. Poporul român are o tradiție străveche, sfântă și frumoasă, este destul să privim la perioada dinaintea dictaturii comuniste, când tradițiile patriarhale din lumea satelor noastre erau simple și curate, bazate pe muncă cinstită, pe omenie, pe respect reciproc și pe credința în Dumnezeu. Îmi amintesc cu emoție și cu evlavie de nemuritorul cântec al lui Dan Spătaru „Țărăncuță, țărăncuță, cu bujori în obrăjori...”. Este impresionant tabloul satului românesc de altă dată, cu oameni harnici, cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
datorită sufletului altui om.” În cazul meu, acel suflet modelator a plecat de mult timp printre stele, dar arderile mele interne sunt întreținute în mare măsură de amintirea tatălui nostru și de ceea ce am deprins ca lecție fundamentală de viață, omenia. Poate de aceea asociez, pe undeva, învățămintele mele cu parfumul discret al eseisticii lui Ibsen: Prof. Mariana T. Coteț Botezatu Partea I Amintirile unui geograf I. Bodaricii Călmățuiului brăilean În încercarea mea de a reface traseul unei copilării ce și-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
noi, cu Înfățișări schim bate, sub care le recunoști a fi aceleași, de când lumea și pământul. Noroc de cei câțiva stâlpi și [câteva] coloane ce Încă mai susțin, În chip de necrezut, vechile, dar Încă solidele bolți ale culturii, ale omeniei și ale bunului simț, ale credinței și dragostei de neam și țară, adevărate permanențe umane sub care te poți, la nevoie, adăposti de iureșul clătinărilor. și până ce apucai să scriu, la Îndemnul prietenilor, această poveste a timpului meu În care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și un pahar de vin bun dinainte, lucruri de care ducea lipsă din pricina blestematei de abstinențe a feciorului și nurorii sale, cu care locuia. Era o foarte plăcută, bravă și gureșă arde leancă de-a noastră, cu bun-simț, cuviință și omenie, de nu mai puteam de dragul ei, luând-o când o vedeam În brațe și sărutând-o ca pe maică-mea. Avea distincția proprie și Înnăs cută a feme ilor ardelence și o prindea minunat face-à-main-ul ce-l avea cu un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu mă mir că le-am cam dat de furcă profesorilor noștri, care probabil și-au făcut cruce, când s-au văzut scăpați de noi. Este interesant cum unii profesori, prin personalitatea lor, prin harul lor didactic, dar și prin omenia lor, au reușit de la bun început să-și câștige respectul, fără a recurge la nici un mijloc coercitiv. Printre aceștia i-aș aminti pe profesorii: Țigănescu, Torouțiu, Galan, Socaciu, Precop, Viforeanu și alții, care ocupă și azi un loc luminos în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
tâmple, îi dispăruseră acea furie, acea cruzime de animal, acum în ochii lui mai puteai zări câte ceva, ceva ce uneori semăna cu îndoiala, cu golul fără margini, acum pe obrazul lui mai răsărea câte un zâmbet cu o licărire de omenie în el. Vlad se înfățișa periodic la chemarea lui Cameniță, scria disciplinat declarațiile, dar Cameniță nu mai avea ferocitatea, înverșunarea de odinioară; acum părea cu gândul în altă parte, adeseori era plictisit și neatent. De fiecare dată își lua la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
petreacă în ultimul lor drum. Constantin Chirilă a condus-o pe măicuța Natalia pe ultimul său drum. La patruzeci de zile a adus de la Iași pe preotul Dumitru Merticaru, de la biserica Banu, pentru a face slujbă de pomenire. Gesturi de omenie de care e capabil doar cineva, cum ar zice Blaga, “ bolnav de prea mult suflet”. Acest eseu-mărturie al lui Constantin Chirilă despre ultimii ani de viață ai Nataliei Ilașcu, intitulat “”, este nu doar un omagiu adus memoriei mamei patriotului român
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la această întâlnire: „Mama lui Ilie are nevoie de un televizor și aflând asta domnul redactor-șef, domnul Teodorescu, dăruiește acest televizor mamei Natalia, care înseamnă alungarea singurătății. Eu vreau să vă mulțumesc pentru absolut tot, pentru generozitatea și marea omenie de care ați dat dovadă.” Stăpânit de mari emoții, am spus și eu câteva cuvinte, spunând: „M-am întâlnit cu dl. M. Vicol la lansarea de carte”Icoană spartă, Basarabia”, a Domnului Nicolae Dabija, la Iași, în 24 martie 1999
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
săi. Autoritățile școlare, unii colegi, i-au produs și multe necazuri pe care le-a suportat stoic, cu ironie și....a iertat, creștinește. Gândurile noastre se îndreaptă cu recunoștință și dragoste către figură luminoasă a neîntrecutului profesor și om de omenie care a fost Vasile Bujdei. După profesrul Gavril Craciunsi alte surse
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93286]
-
august 1971 și a fost înhumat în cripta familiei de pe aleea principala a cimitirului din orașul Rădăuți. Născut într-o familie de țărani hărnici profesorul Vasile Tiganescu a primit, de mic copil, o educatie aleasă, bazată pe munca, cinste și omenie, atribute întregite și șlefuite prin studii de specialitate; calități care l-au însoțit de-a lungul întregii sale vieți. Ca profesor și-a făcut pe deplin datoria, fiind un eminent dascăl și educator. Deși exigent, era iubit de elevi, pentru
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
pe care le organiza și conducea pe itinerarii variate și interesante, pentru măiestria de a-i apropia de sine pe cei din jurul său. A fost un pedagog de vocație ce s-a impus printr-un înalt profesionalism, modestie și multă omenie. O personalitate distinctă a Radautilor , un profesor și scriitor al Bucovinei. Soția sa, doamna Felicia Tiganescu, a păstrat cu venerate amintirea soțului ei și manuscrisele sale care încep să vadă lumină tiparului, pentru care a merită tot respectul nostru. Profesorul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
care încep să vadă lumină tiparului, pentru care a merită tot respectul nostru. Profesorul Vasile Tiganescu ocupă un loc deosebit în suita erudiților profesori ai prestigiosului Liceu “Eudoxiu Hurmuzachi’ din Rădăuți, ramând în amintirea noastră că eminent profesor, om de omenie și condeier. Prelucrare după prof. Vasile Bată - Cândești, și alte surse
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
Baia Sprie între anii 1952-1954 la orizontul 12 unde părintele Dumitraș era perforator. Totdeauna era plin de voie bună și găsea un sfat pentru fiecare. Nu l-am văzut niciodată încruntat sau furios. Era de o bunătate și de o omenie cum rar pot fi găsiți oameni. Eu, dacă aș putea l-aș trece în rândul sfinților. În momentele de repaos din mină, când cânta Ave Maria cu vocea lui dumnezeiască, toți plângeam”. Nu în zadar era numit „ciocârlia subteranelor”. În
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lui spumoasă și mucalită tot odată, ocupând un rol intermediar între șambelan și maestru de ceremonii. Nu este de mirare deci că tocmai atunci când aveam mai multă nevoie de o îndrumare competentă și fundamentală, de o investire întru viață și omenie, m-am pomenit singur și stingher... Soarta însă, care întotdeauna mi-a fost o a doua mamă bună, mi l-a trimis atunci pe Mihai Rădulescu. El mi-a fost Maestrul! Iar evanghelia pe care mi-a propovăduit-o, punându
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ca și el, scena cu bunica de o implacabilă cruzime care-l scapă pe câinele credincios al familiei de agonia inaniției prelungite, prezența discretă a lui Moș Butu, a fraților Răzmeriță, pictori iconari, sau a domnului Muca, de o nespusă omenie (în partea întâi), a doctorului Gomoiu (în partea a doua) și (surprinzător!) a primarului, deci un om al sistemului (asta, deși, eu sunt convins, nu e, chiar pare ficțiune), din comuna de care aparțineau deportații, portretele mamei, ale fraților și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]