2,025 matches
-
alterare profundă a obiectului reprezentat, declanșând prezența simultană, dar sistematică, a datelor asociative, determinând interpretarea implicită și asigurând comunicabilitatea obiectivă. "Persistența reală a imaginii delirante, paranoice", ca și "coeziunea ei interpretativă", contrastează în mod vădit și frapant cu disiparea imaginii onirice. Tocmai condensarea sa disociativă, pasivitatea sa simbolică par să solicite intervenția interpretativă (2005e: 208). Încercarea de a împărtăși plăcerea unei lumi guvernate de "înțelegerea paranoică" l-a condus pe Dalí la dezvoltarea "obiectului suprarealist", inițiativă pentru care el pare să
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Obiecte cu funcționare simbolică (origine automată), cu alte cuvinte, "obiecte ce se pretează la o minimă funcționare mecanică și se bazează pe fantasmele ori reprezentările provocate de realizarea unor acte inconștiente"; 2. Obiecte trans-substanțiale (origine afectivă); 3. Obiecte proiectate (origine onirică); 4. Obiecte învelite (fantezii diurne); 5. Obiecte-mașini (fantezii experimentale); 6. Obiecte mulaje (origine hipnagogică) (2005b: 172-173). André Breton (într-o conferință din 1934, "Ce este Suprarealismul?") avea să salute cu entuziasm metoda daliană, subliniind valoarea instrumentală și versatilitatea acesteia: Dalí
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
rezultatul analizei. Dalí compară mai întâi Angélus de Millet cu Îmbarcarea pentru Cythera de Watteau, pentru că "amândouă ating problema esențială a imaginilor și reprezentărilor instantanee care sunt "reținute" potrivit "devenirii temporal-argumentative". În Angélus, confruntarea memoriei cu "timpul argumentativ" este rezolvată oniric, în funcție de "timpul psihic", în timp ce în Îmbarcarea pentru Cythera soluția este mai "relativă", se bazează pe un "sistem de referințe instantanee", menite să stabilească noțiuni iraționale comparative ale timpului, cu alte cuvinte, noțiuni concrete ale timpului. Soluțiile sugerate în ambele cazuri
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
sensibilă a cititorului, întorcându-mă cu detalii meticuloase la factorii "extincției", la "sentimentul de jale", "imobilitatea" activă a femeii, atitudinea pasivă și anihilată a bărbatului, ori la alte circumstanțe și factori ai "ambianței", a căror prodigioasă rezolvare în tablou, chiar dacă onirică, extrag cu o forță deosebită, din insipida și stereotipa imagine de la Angélus, varianta maternă a monstruosului mit al lui Saturn, Abraham, al Tatălui Etern cu Iisus Cristos, ori al lui Wilhelm Tell, ei toți devorându-și fiii (1998: 296-297). Procedând
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de distorsiune, intră în conștiință sub forma unei percepții externe" (1959: 452 ff). Între subiectivitate și realitate apare, astfel, o lume de simulacre, construită potrivit dorinței artistului, permițând-i acestuia să manipuleze fenomene exterioare, investindu-le cu semnificații și emoții onirice. Este o lume intersubiectivă, a experiențelor iluzorii prin care arta devine o "lectură" fantasmatică a realului. Pictorul spaniol pare să își proiecteze deliberat, pe pânză, propriile obsesii și fetișuri. Arhitectura tablourilor sale nu este însă deloc întâmplătoare: "paranoia", ale cărei
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
un "model" prin care încearcă să explice semnificația profundă a lucrurilor. Percepția realității prin intermediul unei imagini obsedante, exterioare, dar perfect integrate în ea, nu numai că dezvăluie dimensiunile fantasmatice ale reprezentării, ci prin jocul analogiilor conferă operei o mare putere onirică și lirică. Atracția este atât de irezistibilă, încât pictorul spaniol se "inventează", la un moment dat, ca personaj din Vecernia, cum sugerează acest pasaj din "New York-ul mă salută": "Ce solitudine imensă! Este adevărat (dar acest lucru accentuează cu atât
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
se distinge rictusul unui craniu anamorfozat. În termeni psihanalitici, dinții sunt un simbol legat de sexualitate, iar această protuberanță poate fi interpretată ca un substitut al falusului țăranului din pictura lui Millet. Freud (1976: 650) descrie "substituirea" ca un mecanism oniric prin care imaginile deranjante dobândesc o formă inofensivă; proeminența anatomică a cotului unește astfel erotismul cu moartea, lucru confirmat și de prezenta cârjei, simbol dalian al morții și renașterii. Meditație la o harpă devine, așadar, o evocare poetică a "complexului
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
termeni pozitivi istoria tragică a lui Angélus; atât tipul de dorință avut în vedere (narcisic) cât și rezultatul (renașterea omului) sunt însă altele decât cele din tabloul lui Millet. Freud folosea asocierea liberă pentru a trasa sensul simbolic al imaginilor onirice în inconștient. Dalí a aplicat același procedeu psihanalitic la imaginile sale pictoriale. În tablou coexistă două seturi de reprezentări ale dorinței idealizate, opuse realității. În prim plan, la stânga, îl vedem pe Narcis reprezentând frumusețea androgină efemeră, nici bărbat nici femeie
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Suntem, cu siguranță, în prezenta uneia din cele mai bizare, mai puternice și mai frumoase opere picturale create vreodată. Conclusio paranoic "Metoda paranoico-critică" a lui Salvador Dalí s-a născut în contextul experimentelor suprarealiste cu "dicteul automat" ori cu "narațiunea onirică", cărora pictorul le adaugă o nouă dimensiune, cea critică. Inspirându-se din viziunea interpretativă a paranoicului, el explorează "mecanismul" psihic specific acestei tulburări mintale, un angrenaj care dezvăluie privirii o tulburare a percepției, dar care îi permite (prin asocierea sistematică
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Vasiliu, Du diaphane 39-61). Pentru imaginar și pentru modul în care el s-a înscris în conștiința colectivă, prin extrapolare de la facultatea mentală individuală la mentalul colectiv, merită subliniat că el operează cu toate cele trei tipuri de imagini (icastică, onirică și iconică), în relație cu cele trei funcții ale imaginației: mimetică, fantezistă și simbolică 10. Pentru că mimēsis un înseamnă însă reproducere pasivă și identică a formelor, imaginea este prin excelență un mediu de transformare, situat între obiectul-referință sau obiectul viziunii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Vezi: visiō, ōnis f. 1. văz; 2. priveliște, vedere; 3. (fig.) reprezentare, idee, viziune (Guțu 614) 27 În paginile finale ale Cărții a VI-a din Politeía, funcția imaginativă apare nu ca facultatea gândirii de a evoca imagini onirice sau de a elabora pure imagini mentale, funcție emergentă doar în interiorul nostru, ci ca afectul care se naște în anima din cauza contactului nostru cu imaginile naturale ale lucrurilor (509e1-510a3). 28 Vezi Casertano: Fantasia ed immaginazione concorrono strutturalmente, innanzi tutto, anche
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
opturându-le în același timp extensia fascicolului perceptiv. Însă, din centrul unui astfel de mixaj, unde se reunesc nuanțe stinse de culori neutralizându-se reciproc, survine imaginea orbului ce s-a vindecat, apare, precum un astru risipitor de nori galactici, portretul oniric al celui ce și-a recăpătat vederea eliberându-se din înlănțuirea privirilor în noaptea fără atingeri stelare. Dorința mea întru compasiune ca cel lovit de orbire să cunoască vindecarea se revarsă spre ființa acestuia și îl învăluie catharic susținând totodată
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
alături de pasul său întru nenorocire precum un însoțitor fidel de călătorie ce își co-asumă dificultățile voiajului amplificând astfel șansa finalizării acestuia. Lângă sicriul ceui drag, camaradul meu mă întâmpină cu expresia unui om ce are sentimenul că trăiește un infern oniric ce nu se mai termină. Spunându-i Condoleanțe! eu îl chem la realitatea generală ce învăluie nenorocirea lui, îl chem la amintirile, actualitatea și speranțele sale alături de cromatismul lumii încojurătoare. Îi cer să revină în spațio-temporalitate garantându-i că acest
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sufletelor insignifiante prin lipsa afectivității, se va retrage și el cu pasul apăsat al dezamăgirii spre apusuri ce promit desferecarea altor poteci pentru sufletul avid de înălțimi spirituale. Astfel, se va întâlni cu noaptea, recunoscând-o drept regatul împlinirilor sale onirice. Aici fundalul de întuneric devine prim-plan, negura înveșmântă răpind stabilitatea evidențelor așezării în forme. Pentru îndrăgostitul fără vindecare sună orologiul eliberării de sub adevărul absenței marii sale iubiri, de sub tirania realității ce spune grosier că idealul său de ființă iubită
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fără de vise sau al traumei stării de comă, eu sunt interior activ și această activitate este glisată temporalității ce o duce spre viitor și implicit spre sfârșitul său ireversibil. Chiar și pe cei care dorm profund nefiind atinși de brizele oniricului sau pe cei aflați în comă, timpul îi poartă spre o finalitate a somnului prin trezire și spre un sfârșit al comei prin revenirea la conștiință sau alunecarea în moarte. În aceste situații, lipsa de acțiune a conștiinței individuale nu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fi acceptată sublimându-se sau poate fi refuzată, preschimbându-se în ura cu sevele extrase din solurile erosului. În ambele situaționări, eu sunt ancorat temporalității inedite a îndrăgostirii iubind sau urând pe fondul aceluiași amor dominant. Însă, precum orice experiență onirică, și acest vis, unul dintre cele mai nobile pentru destinul adamic, se va spulbera într-un final neîndurător. Va fi re-conectarea conștiinței mele la fluxul temporalității mundane de zi cu zi, la pasul materialității spre disoluția și absorbția întru moarte
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
spirituală cu o infinitate de spițe ce sunt spețele eterne. Individul însuși are prototipul său. Este evident că mecanica Totului e gândirea și că între cugetarea întregului și a părților, absolut vorbind, e un raport de contemporaneitate. Universul e activitatea onirică a Divinității la care participă automat și conștiința umană, pentru care fenomenul nu-i o iluzie ci o participare la realitatea obiectivă a gândului divin. Singura eroare pe care o va face Dionis e de a crede că participarea înseamnă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de la lucru Amintire cu miros de farmacie curată Spune-mi servitoare bătrână ce era odată ca niciodată, Și tu verișoară cheamă-mi atenția când o să cânte cucul. URMUZ Prin Urmuz (1883-1923) suprarealismul român este anterior celui francez și independent. Divagațiile onirice, cu aparență de delir dement, ale acestuia îndeplineau întocmai programul de a surprinde realitatea imediată a spiritului, hazardul interior. De fapt Hurmuz făcea simple petreceri pentru frații săi, parodiind însă academismul prozei curente în Pâlnia și Stamate, "roman în patru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la modul ironic și parodic) ironic (la modul parodic, ironic sau metatextual) jignitor (la modul cel mai jignitor) metafizic (la modul abstract, metafizic) metatextual (la modul parodic, ironic sau metatextual) modernist negativ obiectiv obiectiv (la modul pozitiv și obiectiv) obsesiv oniric ostentativ parodic (la modul ironic și parodic) parodic (la modul parodic, ironic sau metatextual) personal pozitiv (la modul pozitiv și obiectiv) practic prietenesc propriu (la modul cel mai propriu) riguros serios serios (la modul cel mai serios) sigur (la modul
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
pineală - pare a fi intuit importanța acestei glande din centrul creierului în economia ființei umane: de curînd s-a descoperit că aceasta are structuri retinale, fiind ca un fel de ochi ce privește spre înăuntru, astfel deschizînd portalul spre lumea onirică, experiată în vis, legată de lumile/ dimensiunile/nivelurile spirituale (vezi detalii în Wilcock 2012).] Elegy, written at Stanton-Drew / Elegie, scrisă la Stanton-Drew - "Sumbra-întunecime solemnă"; "groaze solemne"; "Verdele crepuscular"; "Imnuri funerare solemne"; Cînd voi fi liber din această temniță a mea
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
aceleiași stări: suferința provocată de o pierdere-absență nenumită. De această ambiguitate eleată, încremenire parcă în dosul unei măști a durerii, T. se dezbară în texte de cu totul altă factură, care continuă linia simplității inițiale, în confesiuni lirice, cu tușe onirice și simbolice: „Și iată, uitarea se-ntoarce.../ De ceață, luntrea e grea. Arțarul roșu/ îmi arată o mierlă, sub cortul penelor,/ căzută în vis// De pe câmpia mea, nu mai arunc/ cu fluturi mari, acolo unde ești, să-mi afli/ frumusețea
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
director al Centrului Cultural din capitală Franței. Nu numai simpatia pentru vreun curent sau teorie a determinat afilierea lui Ț. la gruparea onirismului estetic, ci tocmai coincidență viziunii sale despre realitate (percepută halucinant, fâșiile verosimilului fiind mereu întrerupte de haltele onirice), precum și o anumita înțelegere a fantasticului. „Era vorba de a obține sensuri noi prin aranjarea, după o logică proprie, a unor bucăți de real (adică de verosimil), fiecare, cum se întâmplă în vise, foarte exact în materialitatea să” - autodefiniție modestă
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
constituie un pas semnificativ în propria evoluție literară. Românul de debut, Portrait d´homme à la faux dans un paysage marin, e mai mult un exercitiu epic după Noul Român francez, un fel de Gumele lui Alain Robbe-Grillet cu interstiții onirice; un „film alb-negru” (după caracterizarea autorului) centrat în jurul unui simbol repetitiv (întoarcerea războinicului) și orchestrat monologal. Începând cu Apocalypse d´un adolescent de bonne famille (1980), prozatorul descoperă tehnică articularii epice și a închegării atmosferei. Biografia personajului, proiectată după ritmurile
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
1980), prozatorul descoperă tehnică articularii epice și a închegării atmosferei. Biografia personajului, proiectată după ritmurile temporalității nărăvașe (ale „patefonului stricat”, cum spune Ț.), devine un puzzle, iar ingeniozitatea naratologica a Noului Român francez este folosită atât cât să potențeze aventură onirica a perspectivei epice. Scriitorul își descoperă, totodată, stilul și temele proprii, iar texte precum Apocalypse... sau, mai tarziu, Zoia (2003) reprezintă o variantă inedită a românului „obsedantului deceniu”, neimplicând nici analiza unui caz tragic (că în Cel mai iubit dintre
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
propune tipologia unui „intrus”: copil, el asista la deportarea familiei din Basarabia, tatăl e trimis la Canal, fiul exclus din facultate, silit la reprofesionalizare (șofer), si, după mai multe aventuri dramatice, ucis. Însă realitatea e serios concurata de umbra ei onirica ce invadează decorul, modifica perspectiva spațială și temporală, iar viața personajelor are consistentă suprarealista din tablourile lui Marc Chagall. Că în poemele lui Leonid Dimov, plonjonul oniric e favorizat de spațiile închise: frizeria devine un neașteptat circ fatasmagoric; cancelaria liceului
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]