3,282 matches
-
e cale lungă. Nu uita, e o spadă cum puține sunt... și-l cred loial și de onoare. Ce i-ar putea oferi mai mult Amadeus sau Împăratul sau oricare altul? E ministerialul nostru, l-am copleșit cu bunuri și onoruri și știe că nu poate avea suverani mai Îngăduitori și mai generoși decât noi. și pe deasupra e cavaler, nu uita! Nu cred ca un cavaler să decadă până Într-atât Încât să-și calce jurământul de credință! Ai dovezi? Arată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
firea ome nească. Dacă l-ar Întreba pe el, le-ar spune că lupul Își schim bă părul, dar năravul ba. Ar trebui trimiși la spânzurătoare toți vasalii ăștia necredincioși! În ștreang ca niște hoți de rând, nu primiți cu onoruri ca niște prieteni! Conrad dormi prost și avu coșmaruri. O vedea mereu pe Adelheid cu părul despletit, călărind peste o apă tulbure pe care pluteau la vale leșuri Însângerate. La celălalt mal stătea Bertold și-i făcea lui, Conrad, semne
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu toată sfiala, că a tăinuit un eveniment atât de Îmbucurător pentru Întreaga Curte! Tânărul tărăgăna cuvintele căutând să câștige timp. Nu știa ce să creadă. Fratele său se arătase dintr-odată Încântat de greoiul Siegebert și-l copleșise cu onoruri. La Curtea de pe Schlossberg, rangul de maestru de vânătoare era foarte important, nu un titlu onorific oarecare. Mulți se luptaseră pentru el, când, peste noapte, apăruse Siegebert, noul favorit. Spre surprinderea tuturor, ducele Îi dărui și domeniul din Vogtsburg, și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
își va recâștiga locul pe care îl merită. La fel de valabil e și reversul medaliei. Un critic influent poate impune, temporar, un scriitor mediocru, îl poate mediatiza cu dibăcie, așa încât să treacă drept un autor onorabil, îl poate sprijini să câștige onoruri, dar nu-l poate fixa, ca-ntr-un insectar, în tabloul valorilor adevărate. Au făcut astfel de concesii mulți critici, unii dintre ei cu totul respectabili. Elena Farago, bunăoară, a trecut drept o poetă stimabilă grație susținerii lui Lovinescu, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
frumos amenajată pentru staționarea automobilelor. La mijloc e o imensă masă de piatră, pe care e dăltuit frumos câmpul de bătaie și locul ocupat de trupe. Constat că americanii, deși nu au o prea bogată istorie, o cultivă cu toate onorurile. Am trecut prin țară la noi, pe urmele atâtor vestigii, fără ca să ne atragă atenția călătorilor. La Adamclisi am rătăcit pe ulițele satului până ce În sfârșit am dat de cea mai interesantă carte de vizită a romanilor pe teritoriul nostru
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
e acela lui Huningue, la 1815, care cu 135 de oameni a rezistat contra a 25.000 austrieci. Soldații fortului Vaux, În frunte cu colonelul Reynal, au ieșit unul câte unul, printre două cordoane de germani care le-au dat onorurile. Atât de mult ia impresionat pe germani rezistența de aici, Încât au permis colonelului Reynal de a fi unicul ofițer care și-a purtat sabia În timpul prizonieratului. Ne Întoarcem și pornim spre nord. Trecem pe locul unde a fost satul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
biserică. Lumea sa împrăștiat înfricoșată și mortul a rămas singur în biserică. Oastea noastră, care tocmai înainta peste linia de demarcație, a împrăștiat pe atacatori cu salve de foc și înmormântarea mult regretatului luptător român s-a făcut apoi cu onorurile militare ale armatei noastre pe care bătrânul o iubea atâta. Dumnezeu i-a dăruit această ultimă mângâiere.” Și încă una de la „Ultima oră” din nr.97 al ziarului: „În comuna Bădaciu din comitatul Sălajului au fost ridicate de către unguri, mama
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ori articole de atitudine - „Limba românească la judecătorii”; „Desconsiderarea limbei române la dregătorii”; „Rusificarea completă a districtului Siret”; „Maghiarizări de nume”, „Prozelitism în Rădăuți” - reportaje de la adunările publice și mai cu seamă de la cele electorale etc. Într-o rugare către onor publicul român, Patria declara în paginile sale că „ s-a înființat ca ziar curat național” și pentru a putea „satisface îndatoririle duce lipsă de informații sigure și precise în care scop se adresează întreg publicului românesc „să binevoiască să servească
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
diplomatică să fie remisă M. Sale Regina. Diploma redactată în latinește spune în rezumat că Universitatea, preluând alesele virtuți, deosebita erudiție și marile merite științifice ale M. Sale Regina Elisabeta, conferea M. Sale, cu unanimitate de voturi, titlul de doctor onor în artele literare și filozofice”. ...Acum, ceva și despre veșnica dispută privind Domnia femeiască. „Aproape în fiecare zi se aud plângeri din partea femeilor că pe ele bărbații nu le lasă săși ocupe locul cuvenit în viața politică și economică. Aceste
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
I. E.Torouțiu, I. Dominte. Erau prezente rubricile: Haz, Ghicitori, Frângurele, Folclor, Sfaturi, Ilustrații (Ștefan Popescu - peisaj), reproduceri (Vifor de Al. Vlahuță), traduceri etc. Dar iată, spre aducere aminte, textul lui Vasile Alecsandri la Imnul Regal: „Trăiască regele / În pace și onor, / De țară iubitor / Șiapărător de țară! / Fie Domn / Glorios, / Peste noi. / Fie-n veci norocos / În război. / Trăiască patria / Cât soarele ceresc, / Rai vesel pământesc / Cu mare, falnic nume! / Fien veci / El ferit / De nevoi. Fie-n veci / Locuit / De
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Este vorba de cele patru volume din colecția Acta Iranica (Brill - Teheran), IV-VII, seria I, dedicate memoriei lui H.S. Nyberg, conținând opera minora și articole de specialitate ale celor mai importanți iraniști. LXXIVtc "LXXIV" 1. În discursul de primire a onorului academic, Eliade face un elogiu aloperei principesei, mai ales al lucrării sale Izvor, carte despre al cărei succes la apariție (Paris, 1922/3) un bun prieten al scriitoarei remarca în epocă: „Rar s-a scris atâta de bine despre o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
greu detectabile, cu piesa de atunci, deci trebuie să existe niște elemente de continuitate, mai ales că, prin acapararea puterii politice de către comuniști, cultura a intrat sub incidența planificării, avînd de îndeplinit niște obiective, pentru care s-au acordat onorarii, onoruri și notorietate. Chiar dacă există și suficiente dovezi în favoarea ruperii (astăzi) de precedentul tip de cultură, asta nu înseamnă că nu trebuie întreprinse tentative de analiză a genezei, a mecanismului de cenzură și de uniformizare a gîndirii în cadrul acestui tip de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în mulțime, în toiul unei serbări populare. După cinci zile, ei l-au găsit la un colț al străzii Etuve, acolo unde se află și azi. Manneken-Pis este foarte iubit aici, i s-au adus de-a lungul veacurilor diverse onoruri militare și civile, a primit numeroase distincții. Aristocrați și oameni din stările de jos i-au dăruit cele mai frumoase veșminte. Garderoba sa, se spune, este cea mai completă și mai variată din câte există pe lume și poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în Biroul de conducere al U. Scriitorilor, care, în primii ani de „domnie” ai lui Ceaușescu, se întâlnea cu șeful statului cam o dată pe lună; membru supleant al comitetului central, susurându-mi-se în urechi că aș fi disponibil pentru onoruri mai înalte și mai „eficiente” etc., de ce - se întreabă unii și m-am întrebat și eu în unele nopți în pelerinajul meu prin Europa occidentală, Suedia, Germania Federală și Franța -, de ce a trebuit să „mă amestec eu în treaba asta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adevărat succes decât ocupând o funcție sau alta în aparatul administrativ, cultural sau politic. „Succes, glorie”, aceste noțiuni se colorează astfel de tenta colaboraționismului, confuzie cu care au jucat și manipulat nu de puține ori ideologii partidului, când încărcau cu onoruri, de-a valma, adevărații creatori, dar și impostorii cei mai ridicoli, de tipul Frunză, Deșliu, Davidoglu, T. Popovici și alții de teapa lor. Pentru acest motiv eu nu refuz de plano discuția asupra „revizuirii valorilor”, dar pretind calm și onestitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spus. La masa de seară, unde trona tov. Mihai, prim-secretarul județului, se mai găsea un „tovărășel”, mic, rotunjor, cu manșetele veșnic motolite și cu zâmbetul afabil și continuu al cuiva ce vrea, în comerțul „cu ridicata”, să nu „supere onor clientela!”. - Cine e dânsul? l-am întrebat șoptit pe Macovescu (care, din prietenie cu Stancu, în primul rând, a fost cel ce, cu câteva luni înainte, la prima sau a doua mea călătorie în Italia, m-a dus cu Mecedesul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
veghează asupra lui. Sunt ultimele lui zile, și totuși... Acest bolnav, acest mare singuratic în vârstă de optzeci și șase de ani a fost multă vreme răsfățatul lumii bune din Ierusalim, oraș în care a venit în 1962. Copleșit de onoruri ca predicator. Marele premiu al statului Israel, premiul Knessetului, decan al Facultății de Filosofie a Universității ebraice, animator al Casei Sfântului Isaia, consacrată științelor iudaismului, "celălalt" institut dominican din Ierusalim. A fost vârful de lance al dialogului iudeo-creștin, un intermediar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
limite normale teama și chiriile. America nu-i vrea. Ea lasă în seama vecinilor grija de a absorbi, cu riscul unor noi pericole, două milioane și ceva de refugiați. Maaloula, la cinzeci de kilometri de Damasc. Un deputat francofon îmi face onorurile orașului său. La origine, un sat ca un cuib de vulturi pe versantul muntelui, săpat chiar în stâncă și ghemuit parcă sub cupola mănăstirii Sfinților Sergiu și Bacchus, de la numele a doi martiri sirieni din secolul al III-lea. Ține
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ocol la dreapta, și se urcă pe la poarta Sfântului Ștefan, biserica Sfânta Ana, mănăstirea maicilor Sionului etc. Ceea ce înseamnă cam o oră bună de mers, fără să te oprești. Așadar, după cruciade, din "rațiuni de incomoditate", via liturgică încărcată de onoruri și de simboluri a fost preferată de către tradiție unei via istorice, prea puțin demonstrativă. Reconstruită pe ruinele unor ruine, actuala biserică neobizantină (1924) are vârsta Boului de pe acoperiș* și a Manifestului suprarealismului. Mozaicuri roșii, galbene și albastre, inscripționate cu legende
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că au fost mai mulți Toma, unul sirian plecat din Edessa, unul maniheean ajuns până în China și cel din Evanghelie, dar ce importanță mai are acest lucru?). Da, cei care au fost acolo la greu nu vor fi și la onoruri, și nimeni nu ne-a pus mai bine în gardă în legătură cu acest mare procedeu clasic ca Fiul dulgherului! Care demagog a zis că lumea aparține celor care se scoală dimineața primii? Utopie de cercetaș. Circumspecții care așteaptă să bată amiaza
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vezi pe consulul Franței întâmpinat în prag cu agheasmă, pe același sărutând Cartea sfântă și, în momentul binecuvântării, învăluit de fum de tămâie. M-a amuzat să aud in fine răsunând aceste cuvinte: Domine, salvam fac Republicam. Toate acestea constituie onorurile liturgice, rezervate reprezentantului unei Republici laice (Franța fiind printre puținele țări occidentale care nu-l menționează pe Dumnezeu în Constituția lor și nici nu-i acordă un loc aparte în liturghiile lor civile). El are dreptul, anual, la o "mesă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
opt vorbe, ceia ce a pus în mirare pe toată lumea. Era bolnav de o boală destul de obișnuită și destul de urâtă. Doctorul Rizescu cu fața-i ca luna plină, mulțămit și vesel, săltându-și deseori de râs, respectabila-i burtă, face onorurile ospeției: mâncăm cu destulă poftă un harbuz pe când trecem prin târgul Lespezi, printre două rânduri de curioși, plăcuți surprinși în sabășul lor de trecerea armatei, printre două rânduri de curioase gătite, cu părul lucitor de gaz și pomadă, plăcut surprinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a patra 300 a cincea 600 a cincea Cinci amenzi contrate în zonă: 2000 Mic șlem anunțat: 500 în zonă 750 Mare șlem anunțat 1500 în zonă 2250 Dacă nu anunți, nu scrii. Nu este amendă specială pentru șlem nerealizat. Onoruri numai la o singură mână: 4 = 100 5 = 150 patru ași = 150 manșa = 200(r.t.) Roberul = 500 sau 700 Întâlnire cu Neculai Albu Tatarii, nagâții Trecutul monahului nebun Nucile Tăierea boierilor Dimcea țiganul, gâdea Țărcile Vizita la lehuza, nepoata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
teaca! îi zice el. Unii oameni riscă trăind prea mult. Trebuie să dispară la timp, după toate regulele gloriei. Pinon, voind să intre în salonul unui conte, vede pe acesta petrecând chiar atunci pe un duce și făcându-i toate onorurile. La ușă, ducele se oprește din politeță. Treceți, îi zice contele; nu-i decât un poet. A! intervine Pinon, de vreme ce calitățile au fost făcute cunoscut, pot trece eu întăiu. Și intră în salon. Academia franceză spunea Voltaire e o tagmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
duceau o activitate pentru salvarea țării și pentru sensibilizarea occidentului față de problemele legate de realitățile crude din România și din provinciile românești cotropite. Unii din ei erau capabili de sacrificii și se aliniau la toate acțiunile românești fără a pretinde onoruri. Erau și din cei care, ajutând, doreau să rămână în anonimat. Aceste inimi românești mi-au dat și mie atât speranța în viitorul mai bun al neamului românesc cât și forța sufletească de a mă angaja în lupta și în
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]