2,747 matches
-
unei stări de iritare amplificată de oboseală în urma unei călătorii incomode cu trenul și a unei conversații plictisitoare cu colegii de compartiment, în general a neplăcerilor cauzate de călătorie și de condițiile improprii de locuit. Dispozitivul senzorial este declanșat, o optică a excesului este pusă în funcțiune. Pe cale de con- secință tot ce apare sub semnul unei stilistici a exasperării, se cuvine a fi citit și sub semnul unei dereglări sistematice a simțurilor care reverberează dincolo de context. Insectele sunt văzute ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
voalată” (limpidité trouble) . La rândul ei, fotografia introduce însă în logica scriiturii ceva ce-i este propriu și anume fantasma, caracterul spectral, jocul dintre lumină și umbră, un clarobscur care bulversează tocmai intenția cadastrală a înregistrării tel quel a realității. Optica fotografiei cu care este asociat acest realism este una înșelătoare. Zola insistă asupra faptului că naturalismul este o metodă și nu o retorică, o stilistică sau o tematică, Zola dorește să facă sociologie. Caragiale împrumută nu fără un ecart ironic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
metabolic al operei lui Caragiale îl încurajează din plin. Analizând opera lui Caragiale în ceea ce consideră a fi un context afin, teatrul absurdului al lui Eugen Ionescu, Alexandru Paleologu realizează o serie de contaminări semnificative și deformatoare totodată adop- tând optica dramaturgului exilat la Paris. „Dar nu e Chiriac un rinocer avant la lettre ? Și Corioloan Drăgănescu ? N-au această vocație Cațavencu, Tipătescu, Pristanda ? Chiar și ramolitul de Agamiță ?” Dificil de susținut o asemenea afirmație care include personaje atât de diferite
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în special 1990-1992 aveau să le revendice cu prisosință. Motto-ul filmului „Simț enorm și văz monstruos” postulează asemeni afirmației cu același rol din filmul Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei (1975) al lui Pier Paolo Pasolini o optică care aparține nu doar dramaturgului comunicat prin vocea unuia dintre perso- naje, ci și regizorului însuși. Unul dintre cei patru detracați care inițiau un experiment revoluționar, caracteristic pen- tru universul sadian spunea, „Totul este bine când e exce- siv”, anunțând
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
proces de metamorfozare etnică. Se rusifică, se românizează (cazul părinților mei și în faza finală a procesului - al meu), se maghiarizează. Nu poate fi decât în folosul societății respective ca, în cadrul ei, să se țină seama și de opinia, de optica acestor oameni, oarecum dedublați, dar atașați patriei, care e și a lor (alta nu au!), de o complexitate mai cuprinzătoare și de aceea poate mai apți pentru imparțialitate, calitate absolut necesară în timpul crizelor de isterie ale istoriei. Întrebați pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
despuiem asemenea cazuri de orice eventual și iluzoriu prestigiu „demonic” : adevăratele urme ale monstruosului și inumanului sunt : nulitate, impostură, minciună sau, pentru a da niște exemple din literatură, Hlestakov ori Coriolan Drăgănescu. Între derizoriu și odios deosebirea e doar de optică, nu și de esență ; de la Tartuffe la Iago, de la Hlestakov la Macbeth nu există esențial nici denivelare, nici distanță. Deriziunea sau ferocitatea sunt termenii unei alternative doar aparente. Nu există abominație de care nulitatea să nu fie perfect aptă. Oroarea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în definitiv o filozofie romantică de un tip mai profan) îl duce pe I. Negoițescu la aprehendarea sâmburelui ontic al poeziei eminesciene, pe care îl caută, firește, în zona plutonică. Se poate introduce aici o remarcă privitoare la deosebirea de optică dintre comentariul său și cel al lui Călinescu (abstracție făcând de diferența lor atât ca volum, cât și ca importanță - deși importanța primului e și ea departe de a fi mică). G. Călinescu, așa cum reiese din aprecierile lui, nu era
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fapt notabil, în disputele geologice asupra formării scoarței pământului, între susținătorii „neptunismului” și cei ai „vulcanismului”, numit și plutonism, se declara neptunist, viziune mai puțin catastrofică și mai clasicizantă). Cu preferința sa pentru clasic, pentru „discurs” și claritate, având o optică plasticizantă (de unde extraordinarul său dar portretistic), Călinescu se orienta către ontologic (raționalul, discursivul, în problematica ființei). I. Negoițescu, având o natură precumpănitor romantică, e atras de inefabil, de obscur, de infinitudine, cu o predispoziție mai mult muzicală decât plastică, și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
spiritul anilor ’50, dar, cum spuneam, foarte plauzibilă în datele ei istoricește obiective, nu e lipsită de putere emoțională și de o pregnantă reprezentare plastică. Am adus-o în discuție pentru a releva aptitudinea poetului de a citi cu o optică imaginativă în planul posibilului o simplă inserție publicitară de un rând, găsită întâmplător într-o colecție din vechea presă românească, după cum desigur tot întâmplător a dat de epitaful latinesc de la Sâmbăta de Sus. Nu mi-am propus să urmăresc aici
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mă pot aștepta și nu m-am înșelat ; m-am repezit la ea și am citit-o pe nerăsuflate. Dar am constatat că în rândurile celor tineri se face simțit la adresa lui Camil Petrescu un refuz care nu ține de o optică nouă, de o perspectivă în care admirația mea pentru el ar reprezenta o opțiune vetustă. Nu, dimpotrivă. (În orice caz, cine citește Doctrina Substanței nu se poate să nu simtă că e incomparabil mai actuală, mai vie și mai incitantă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
generoasă. S-a creat un adevărat câmp de atracție între aceste două subiecte, fapt pe care nu îl putem eluda, oricât de diferită ar fi sfera lor, așa cum nu putem ignora, în fizică, interrelațiile dintre două corpuri diferite. Păstrând o optică obiectivă admitem că psihiatria este și trebuie să rămână o știință, după cum literatura este artă. Tot atât de adevărat, un anume registru al reverberațiilor ambelor subiecte se intersectează. Nu putem închide ochii în fața unor precedente care s-au înscris în această zonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu stafia tatălui său ar fi o halucinație; dar, orbiți de profesie, psihiatrii uită de dreptul la ficțiune al dramaturgului. Exemplele sunt, practic, infinite. Sensul lor este însă același, căutarea obsesivă, a umbrei care face îndoielnică povestea. Psihiatrii țin la optica lor, sunt, oricum, dogmatici. Nu putem proceda chiar atât de tranșant cum ne îndeamnă Exupéry, pentru că pur și simplu suntem deja confruntați cu o avalanșă de opinii excelând care mai de care prin analiză și, mai cu seamă, tendențiozitate diagnostică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
probabil, nu le voi face niciodată. Ce să caut eu în trenul Deda Veche-Sărățel? Dar în vis, în reverie, am fost pe acolo de sute de ori. Așa intrăm în spațiul paralel cu realitatea, în suprarealism: prin reverie. * O anume optică de un materialism rigid fixează "visarea cu ochii deschiși" printre stările psihice statice; tipul de contemplator al stelelor, de "încurcă-lume", puțin ridicol, apragmatic și în genere inutil, a ajuns un portret-robot al insului căzut în transa reveriei. În realitate reveria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
este greu să nu fii de acord atunci când, trecând peste snobismul actual al mecanizării excesive a actului medical, descoperi șubrezenia și primitivismul generate de lipsa unui rudiment de gândire biologică și medico-socială. Hipocratismul asigură actului de practică medicală tocmai această optică intelectuală, globală, integratoare în bio și sociosferă. Explicit, medicina este hipocratică sau nu este medicină. Adevărul hipocratic al medicinei, în toate disciplinele care o compun, este absolute; el poate fi discutat, desigur, în minime variante care apar sau dispar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
parte din societate este premodernă), în care totul a devenit imagine și discurs. Nu este prea relevant ce acte de guvernare sau de opoziție fac oamenii politici, ci mai degrabă dacă spun ceva cu text-appeal în fața camerei de filmat. În optica marelui public (îngrijorător concurent al cetățeanului), activitatea politică netelevizată nu prea există. Cel mai ilustru exemplu de notorietate „postmodernă” în politică îl reprezintă președintele partidului extraparlamentar Noua Generație (PNG), personajul carismatic răsfățat prin ubicuitate mediatică, Gigi Becali (aproape egal în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
scena de coridă, returnând privirea tânărului Dalí. Privirile lor se întâlnesc în mijlocul pânzei, fixate asupra nasturelui central, obsesiv pictat, de la gulerul cămășii toreadorului. Spațiul pictural unește istoria artistică a lui Dalí. Dubla imagine a câinelui amintește de interesul lui pentru optică, iar diagrama moleculară a capului taurului, de fascinația lui pentru anatomie, precum și dragostea lui pentru decorațiunile arhitecturale ale lui Antoní Gaudí; umbrele micilor statui din ipsos reprezentând-o pe Venus, care par să plutească, sugerează siluetele din seria Angélus; bustul
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
convingerea că trăiesc o dramă neînțeleasă de cei din jur. Experimentaseră mai multe feluri de tratament și, fie se resemnaseră, fie ajunseseră la concluzia, Împreună cu membrii familiei că, remediul ar putea fi psihiatric. În plus, ne-a frapat diferența de optică Între școala românească de medicină și școlile din afara țării. O serie de Întrebări ne-au urmărit continuu pe parcursul acestei cercetări: este sau nu fibromialgia o afecțiune inflamatoare abarticulară de tip reumatic? De ce nu apare clar raportată În statisticile românești? Nu
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
Însemna remodelarea profilului emoțional al bolnavului, dar este la fel de clar că există și multe componente fizice, importante În evoluția simptomelor, care nu sunt neglijate de majoritatea clinicilor specializate În astfel de boli. Prin urmare, considerăm că este necesară și adaptarea opticii românești la noile orientări În domeniu, care, observăm că acordă o mai mare atenție bolnavului recunoscându-i „dreptul” de a suferi de o boală numită fibromialgie și nu de un sindrom. La aceste conluzii s-a ajuns datorită unei abordări
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
nou spre sud (1982) ș.a. Din păcate, multe pagini suferă de schematism, sub presiunea comandamentelor din epocă, a scrisului „de serviciu”. Adevărul istoric este denaturat cu bună știință în Muntele (I-II, 1963- 1967), de exemplu, roman „impus”, dominat de optica ideologică a momentului. Oprindu-se asupra unei perioade oricum discutabile (etapa dintre 23 august 1944 și instaurarea puterii comuniste), T. aduce în prim-plan „eroii” noului regim ce se prefigurează: secretarul de partid și primarul. Ei conduc, într-un sat
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
aparținând zonei de umbra) cele trei reguli - de validare, de sinceritate și regulă conținutului propozițional. Această din urmă da seama de problemele competențelor epistemice ale autorului/cititorului din epoca Luminilor, din perspectiva adoptării uneia din cele două paradigme dominante - în optică lui Ț. - în cultura vremii: newtoniana și leibniziană. Următoarele cărți, Pour Cocon Idiotiseanul ou Ce qu’îl est raisonnable de dire de la littérature (2000) și Leș Temps qui courent racontés aux littéraires (2000), sunt rezultatul unei evoluții a viziunii teoretice
TOMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
de Academie. Ca folclorist, T. a făcut parte din școala lui B. P. Hasdeu, a cărui influență e vizibilă și în celelalte domenii ale activității sale. Materialul publicat (descântece, superstiții, balade ș.a.) i-a servit uneori pentru ilustrarea faptelor istorice. Optica lui asupra folclorului, așa cum se desprinde din studiul Poezia populară a românilor, stă încă sub influența concepției romantice. Va susține prioritatea cronologică și valorică a poeziei populare față de alte manifestări artistice și va face considerații, pe un ton ușor exaltat
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
nu fac și nu scriu nimic împotriva convingerilor mele, gîndesc dialectic (cu alte cuvinte gîndesc realmente), însușindu-mi și punctul de vedere contrar pînă la limitele adevărului, sînt curajos în opinii, ponderat și cuviincios în expresie”... Fapt grav, impardonabil în optica unora dintre apropiați, e că eu chiar mă străduiesc să corespund frazelor citate mai sus. *„După descrierea lui Leon - recunoaște Lucica -, mă așteptam să fii mult mai slab. M-am întîlnit cu el la o nuntă și mi-a spus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
MIG-13. În loc ca tunurile să bată la 180 de grade de acesta, băteau direct, din fericire greșit. A fost căutată cauza defecțiunii care putea să aibă urmări tragice. Cineva furase niște lămpi de la stațiile SON-4 care dirijau tragerea. Evident, în optica de atunci, aceasta constituia un act de sabotaj. Prezent în tabără, ofițerul de contrainformații și-a amintit că sînt „nepot de american” și m-a pus pe lista suspecților. Am fost controlat peste tot - inclusiv în saltea - și anchetat. Mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anume stea! Și acum, după această destul de lungă introducere, din care sper că v-ați edificat asupra neînsemnatei mele persoane și asupra motivelor ce m-au determinat să iau o hotărâre extremă, voi încerca să vă fiu de folos prin optica mea recunoscut sinceră și intransigentă la adresa unor realități românești (în speță, timișorene), asupra cărora nu m-am putut exprima liber pe când eram în țară. Cum lăudătorii regimului se găsesc și la Timișoara cu ghiotura, consider că puțină critică constructivă nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să considerăm asta operă de patriotism, pentru că în felul acesta mai ajunge și omul de rând la un kilogram de proteină, altfel, toată carnea ia drumul exportului. Deci ei, cei ce fură, se sacrifică, își jertfesc cinstea în favoarea poporului, Ciudată optică, dar semnificativă. La același capitol al eticii s-ar putea vorbi și despre răsfățul fiilor de ștabi, care nu numai că au de toate și fac ce vor, dar au și posibilitatea unui viitor mai... luminos. Un singur exemplu grăitor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]