1,865 matches
-
noastră fără să ne înțelegem provizoriu asupra chipului de a pune chestiunea. Eu am zis că «în artă este ceva durabil» și am pomenit de un «fond omenesc stabil». Prietenii mei admit valabilitatea tipului literar de-a lungul «mai multor orânduiri sociale». Însă asta am voit să spun și eu. Prietenii mei se tem de termenul «etern» deoarece, conform marxism-leninismului «nu există categorii sociale eterne». Fără îndoială. Însă cuvântul «etern» folosit de publiciștii sovietici, nu e luat în accepție metafizică. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
caracteristice unui poet socialist. «Arta poetică» în care poetul cântă tot ceea ce «e dat omului să-i placă», «tot ceea ce-ți face traiul mai frumos», e o proclamație a bucuriilor omului, a luminozității sentimentelor în salutarea specifică a omului orânduirii noastre, a fenomenelor de viață celor mai ingenue și mai pure. De curând, închinând un «toast în cinstea tinerilor de la Festival» poetul reia veghea sa bahică, deschizându-și sufletul său de om al norodului și recapitulând, de astă dată într-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
constă, mai ales, în grija deosebită de a adapta conținutul fabulei la realitățile românești ale timpului. Fabulele lui Al. Donici reflectă, într- adevăr, unele aspecte ale societății moldovenești, care nu diferă aproape de loc de aceea din Țara Românească, din timpul orânduirii feudale și al începuturilor capitalismului la noi. Nu e o întâmplare că Eminescu a putut descoperi în Donici un adevărat „cuib de înțelepciune”. Într-adevăr, valoarea și importanța lui Alexandru Donici rezidă tocmai în adânca legătură cu poporul. Folosind bogatul
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
parte din oraș și, după o astfel de catastrofă, elevii unui liceu sunt transferați în orașul Năsăud, unde Eugen a terminat cursurile liceale. În anul 1940, pe timpul ocupației sovietice, sorocenii s-au convins în scurt timp de adevărata față a orânduirii sovietice și de politica de rusificare a populației autohtone. Eugen a fost martor al masivelor deportări în primă ordine a intelectualității, condițiile inumane în vagoanele cu destinația Siberia, pe care se inscripționase: „voluntari spre pământuri nedesțelenite”. În plânsetele celor înghesuiți
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
aceeași nevoie, mai ales din cauza tradiției lor politico-culturale, caracterizată În permanență atât de Înclinația pentru crearea unor unități statale puternice, cât și de tendința care decurge de aici spre o putere centralizată accentuată. Semiții din Mesopotamia au ajuns la o orânduire destul de organică a panteonului lor, lucru de care s-au Îngrijit școlile teologice și preoțești, mai ales cele din Nippur (vechea capitală religioasă sumeriană) și din Babilon. Se cunosc numeroase grupări de divinități din panteon („Listele divine”). Metoda folosită În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
970 de nume divine În familii sau curți (regi, regine, sfetnici, slujitori etc.) sub opt mari nume divine: Anum, Enlilxe "Enlil", B¶lxe "Be>l"et-ilșxe "Be>let-ilș", Ea, Sinxe "Sin", Iștarxe "Iștar", Ninurtaxe "Ninurta" și Nergalxe "Nergal". Între diferitele orânduiri trebuie amintite cele două triade fundamentale: cea cosmică (Anxe "An", Enlilxe "Enlil", Enkixe "Enki"/Ea) și cea astrală (Șamaș, Sinxe "Sin", Inanna/Iștarxe "Iștar"), despre care se va vorbi mai jos. Cele două triade se vor bucura, pretutindeni În Mesopotamia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Enki" de mitologie și de Întreaga literatură mesopotamiană este extrem de important. El este venerat În miturile sumeriene Enki și Ninmah, Enki și Ninhursanga și Enki și Ordinea Lumii, unde se amintește rolul său hotărâtor În formarea lumii divine și În orânduirea Întregului cosmos. În mitul akkadian En¿ma eliș (tab. I, 59-71) se povestește un Enki a reușit să o imobilizeze pe cumplita Apsûxe "Apsû", soția lui Ti³matxe "Tia>mat", cu o vrajă puternică, pentru ca, mai apoi, să-l ucidă și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și rugăciuni. Merită să amintim că, prin analogie cu ceea ce se spune În Biblie (Genza), la mesopotamieni lumea nu a fost creată „din nimic” (ex nihilo), ci din ceva confuz și inform (haos), care se deosebește total de forma și orânduirea lucrurilor reale existente, putând fi considerat non-existență. b) Evaluarea documentării Lectura atentă a textelor cosmologice mesopotamiene - care aici, din rațiuni de spațiu, nu pot fi nici măcar sintetizate - permite descoperirea a două adevăruri principale. Primul constă În faptul că lumea este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tendința de a crea tipuri, cu diferențe minore chiar și din punct de vedere iconografic. Cu toate acestea, panteonul, În complexitatea sa, pare să se prezinte ca un sistem organizat, articulat În jurul unor concepte principale. În primul rând, există o orânduire bazată pe diviziunea Între divinitățile cerești și divinitățile lumii subterane (htonice), cărora le aparțin zeii vechi (adică divinitățile primordiale, substituite de zeii noii generații), divinitățile destinului și zeița Soarexe "Soare" a pământului, stăpâna lumii de „dincolo”. În interiorul acestei subdiviziuni generale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ofrande la sanctuarul zeului furtunii, arătându-și astfel dorința de a păstra vie această tradiție religioasă. Unele cetăți, care și-au câștigat un prestigiu aparte ca locuri de cult, erau considerate adevărate cetăți sacre, deși nu le cunoaștem cu exactitate orânduirea (Archi, 1975). Este vorba despre vechile cetăți hatice, amintite mai sus, Arinnaxe "Arinna", Nerikxe "Nerik", Zippalanda, pentru care legile hitite prevedeau, Încă din cele mai vechi timpuri, privilegii speciale și scutiri de la plata dărilor. Putem să presupunem că În epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consecință a unei greșeli comise de suveranul Șuppiluliuma I, ispășită mai apoi de fiul său Murșili al II-lea. Concepția pe care o au hitiții despre „neglijență/greșeală/păcat” (waștul, waștai-) este fondată pe ideea violării unei reguli, a unei orânduiri și privește esențialmente zona comportamentelor concrete; o asemenea infracțiune Îl face pe cel care a comis-o „impur” din punct de vedere ritual, fapt ce se poate răsfrânge asupra individului, a casei sau familiei sale, sau asupra tuturor bunurilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de forța elementului aproape imposibil de domesticit, amenință să distrugă orice altă componentă a cosmosului. Mitul În chestiune ne povestește tocmai cum, prin lupta Împotriva lui Baalxe "Baal" și brusca sa Înfrângere, Yam ajunge să fie redimensionat și inserat În orânduirea finală al lumii ca element indispensabil vieții. După ce acest rival este Învins, Baalxe "Baal" este proclamat rege, iar zeul artizan Kotharxe "Kothar" Îi construiește un palat splendid, În mod cert o proiectare celestă a templului, locuința sa pământească. Acceptând să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
există urmele unei antropogonii. Oamenii „sunt” pur și simplu. Eventualele origini ale neamului omenesc din „copaci”, ca arcadienii născuți din stejari, se reduc la tradiții locale. În schimb, interesul se concentrează asupra lumii divine, a cărei aranjare este paralelă cu orânduirea universului. Mod de a descrie, reprezenta și poate de a gândi lumea atribuindu-i o formă, zeii ajung la ordonarea lor definitivă prin separări progresive articulate În cel puțin trei generații divine: Titanii, născuți din Uranus și Gheea și peste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
formă tot atât de amănunțită este căutată și procuratio, leacul, care are În primul rând scopul de a Înțelege voința divină și apoi, eventual, de a elimina cauza acelui ostentum. Cum este ușor să ne imaginăm, având privirea Îndreptată spre specifica, arhaica orânduire socială a Etruriei, o atenție specială Îi era acordată fenomenologiei semnelor ce vizau sfera puterii. Această atitudine le-a asigurat haruspiciilor etrusci un rol oficial pe scena politico-religioasă a Romei, unde erau chemați, prin lege, În cazurile unor ostenta ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Yahweh pe propriul Jupiter (Varro, Antiquitates, I fr. 16, În Cardauns, 1976; cf. fr. 15). Referindu-se la dreptul de asociere, la sfârșitul secolului al II-lea Tertullian definește ca religio licita poziția unică asumată de religia iudaică În cadrul orânduirii romane (Tertullian, Apologeticum 21, 1; cf. Rajak, 1984). Această expresie ingenioasă, născocită pe moment și care nu pare să fi avut În antichitate nici precedente, nici imitații, s-a consolidat atât de mult Încât a devenit un termen tehnic al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a devenit un termen tehnic al cercetătorilor moderni. Referirea la dreptul de asociere poate fi totuși echivocă; În pofida eficacității ei terminologice, expresia este doar un mijloc retoric, pentru că ea nu surprinde Îndeajuns situația specială În care se găsea ioudaismòs În orânduirea religioasă a epocii imperiale romane. e) În ciuda acestui sistem prudent, ca să nu spunem „tolerant”, au existat și la Roma supravegheri religioase și represiune, și nu numai, și nici măcar În special, Împotriva evreilor ori a creștinilor (Cancik și Cancik-Lindemaier, 1986). Și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a comunității creștine folosește conceptele juridice, terminologia și topica de care s-au servit romanii cu privire la „asociațiile” lor religioase. 2. Cultultc "2. Cultul" a) Legea cultuală din Urso ca model 1. Descrierea cea mai densă și mai amplă a unei orânduiri cultuale romane se găsește În legea cetății Urso, lex Coloniae Genetivae Iuliae. Această colonie romană, Urso (Ossuna șastăzi Osunaț, În provincia Baetica/Andaluzia) a fost Întemeiată Înainte de sfârșitul perioadei republicane (45 și 44 Î.Hr.). Statutul de Întemeiere, din care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cicero postulează o legătură strânsă Între religie și morală, Îndeosebi atunci când meditează asupra modului de a instrui mulțimile neștiutoare: dacă zeii nu ar avea grijă de lume - așa scrie -, religia ar fi de prisos și, odată cu pietatea, ar dispărea toate orânduirile pe care se reglementează viața, ba chiar și „comunitatea neamului omenesc” (Cicero, De natura deorum, 1, 2, 3-4; cf. 2, 61, 153). Câteodată Își fac apariția motive „machiavelice”: dacă nu rațiunea, atunci religia este cea care trebuie să Îl determine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
posibilitate de depășire a limitelor dintre uman și divin pe care civilizația greacă o cunoscuse numai În epoca originilor și, după cum atunci se așezau temeliile realității, la fel, astăzi, faptele sale pot da naștere unei lumi noi, pot crea noi orânduiri sociale și religioase. O premisă importantă a fenomenului În cauză a fost identificată adecvat În transpunerea tematicii eroice În figura omului Înțelept, Înzestrat cu virtuți mai ales etice și civile, care În Pitagora Își găsește modelul cel mai complet și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cupolă, În interiorul căreia, pentru unele ceremonii focul era adus dintr-un alt edificiu În care era păstrat pururi aprins. Templul sau „locuința” focului (În limba pahlavi, ³takhș kadag; În persană, ³takhșkada) este principalul loc de cult al religiei zoroastriene În orânduirea practicilor rituale și liturgice care, foarte probabil, provin din perioada sasanidă (Menasce, 1964), deși dezvoltarea lor inițială nu este foarte clară (despre templele focului, cf. Schippmann, 1971; Boyce, 1975b; 1989a, 1989b). Focul care nu trebuie stins niciodată; el arde Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a intrat deci În contact cu diferite culturi evoluate, cu o bogată experiență milenară, inclusiv În domeniul gândirii științifice, dar și cu unele culturi mai tinere, cum ar fi cea iudaică sau greacă, protagoniste puternice și originale ale unei noi orânduiri și ale unei viziuni noi asupra lumii. Format Într-un mediu cultural deschis și sensibil, inclusiv În privința exigențelor politice firești, la diferitele procese de aculturație, zoroastrismul din perioada ahemenidă s-a Întâlnit În Mesopotamia și Siria-Palestina atât cu religiozitatea astrală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iranismului și, parțial, zoroastrismului, mai ales În epoca acutizării conflictului cu Imperiul Roman (Wolski, 1993, pp. 197 sq.). Societatea iraniană trăiește În această perioadă o nouă etapă a istoriei sale, marcată de o puternică fragmentare politică și culturală, favorizată de orânduirea de tip feudal al noului stat, pe care sasanizii Îl transformă Într-o mare monarhie națională. În timpul sasanizilor (secolele III-VII d.Hr.), zoroastrismul devine o adevărată religie națională, cu o Biserică organizată ierarhic, În vârful unei structuri sociale Închise, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
concepția conform căreia lumea este rezultatul unei combinații Întâmplătoare a luminii cu Întunericul. Mai mult, această doctrină este caracterizată de unele trăsături gnostice evidente și ezoterice, care privesc eficacitatea și valoarea simbolică a literelor, cuvintelor și numerelor. Deși este baza orânduirii religiei care s-a transmis până astăzi, zoroastrismul sasanid are totuși destule trăsături specifice care Îl deosebesc de imaginea pe care o transmit despre el, de exemplu, textele de limbă pahlavi din secolul al IX-lea (Gnoli, 1985, pp. 55
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1942), trece prin experiența frontului și a prizonieratului. Întors acasă, frecventeză cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale (1945-1948), pe care le va încheia abia în 1974 la Institutul de Studii Economice, fiindcă fusese arestat în timpul studenției, ca „dușman al noii orânduiri”, și încarcerat la Jilava, Poarta Albă, Aiud ș.a. Acum, între 1948 și 1953 și din 1958 până în 1964, face cunoștință cu mai toate închisorile comuniste. Eliberat, lucrează ca expert contabil în mai multe instituții din București. În 1976 se expatriază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
aceste teritorii. Cine avea dreptul să spună acum, privind În urmă, că, de fapt, comuniștii nu fuseseră conducătorii legitimi? Ei fuseseră recunoscuți ca atare de guvernele străine și nici o curte sau un tribunal internațional nu catalogase vreodată comunismul drept o orânduire criminală. Atunci, cum putea fi cineva pedepsit retroactiv pentru că se conformase legilor comuniste sau slujise statul comunist? Pe deasupra, unii dintre cei care au cerut primii - și chiar cu vehemență - răzbunarea Împotriva tiraniei comuniste aveau ei Înșiși simpatii dubioase: În atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]