17,184 matches
-
miturile noi ne reintegrăm În timpul fabulos al originilor, devenim Într-un anumit fel contemporani cu evenimentele evocate, ne Împărtășim cu prezența zeilor și a eroilor. A trăi miturile implică o experiență cu adevărat religioasă, pentru că ea se deosebește de experiența ordinară, de viața de zi cu zi (M. Eliade, 1968, p. 139). Ideea că individualitatea mitului derivă dintr-un conținut aparte pare a fi susținută de două argumente: unul etnografic și altul metodologic. Primul se bazează pe identificarea, În diferite culturi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
concept derivă din capacitatea sa de a da seama despre o altă serie de experiențe universale, de mare importanță pentru om: diferența dintre viață și moarte, dintre sănătate și boală, dintre starea de trezie și somn, dintre transă și conștiința ordinară. Cei care trăiesc Într-un univers construit conform principiilor gândirii magice nu sunt Însă prizonierii acestui sistem. Numeroase cercetări de teren au arătat că oamenii din aceste culturi folosesc un dublu sistem de referințe, unele empirice, valabile pentru majoritatea situațiilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Trăia ca în anii în care vecinii schimbau o privire mută, arătând printr-o mișcare de sprâncene înspre o casă - noaptea, o întreagă familie fusese îmbarcată într-o mașină neagră... Purta o broboadă mare, cafenie, un palton vechi de postav ordinar, iarna - cizme de pâslă, vara - pantofi închiși, cu talpă groasă. Nu aș fi fost deloc mirat dacă aș fi văzut-o îmbrăcând o tunică militară și încălțându-se cu cizme soldățești. Iar când punea ceștile pe masă, mâinile ei mari
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
n-am simți atâta plăcere a le remarca la alții. [ 32] Gelozia se nutrește prin îndoieli; dar îndată ce trece de la îndoială la certitudine, atunci sau devine o furie sau se stinge. [ 41] Cine ține prea mult la lucrurile mici de ordinar devine incapabil pentru lucruri mari. {EminescuOpVIII 590} MONSTRUL VERDE de [Gerard] de Nerval I CASTELUL DIAVOLULUI Voiesc a vorbi de unul din cei mai bătrâni locuitori ai Parisului, el era numit într-o vreme diavolul Vauvert. De aci a și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zice lumea, nu cum știu eu. Ce știu, știu pentru mine, dar vorbesc ca toată lumea, ș-așa trăim unul cu altul și unul de altul. Asta-i chestia. Critil era revoltat să vază de o parte o purtare așa de ordinară, de alta atâta șiretlic. Cum poate să se lege nerozia de capetele oamenilor până la așa hal, gândi în sine. Pehlivanul râdea însă de toți în umbra nasului lui celui mare și zise aparte și triumfător ca intriganții din comedii. - Ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceilalți. Critil însă nu mai putea să sufere și era să izbucnească. Se întoarse către călăuzul amuți[t] și-i zise: - Oare mult își va mai bate joc omul acela de răbdarea noastră și mult om mai tăcea? Obrăznicia asta ordinară întrece toate marginile. {EminescuOpVIII 595} Călăuzul răspunse: - Aibi răbdare pîn-ce se va rosti timpul; el va descoperi adevărul ca totdauna. Așteaptă numai ca dihania să ne-ntoarcă spatele și-atunci vei vedea că cei ce-l admiră [î]l vor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
anume Blasius, care, pentru a dovedi supusa plecare a domnu-său, adusese o samă de daruri pentru papa. Papa ascultă favorabil atât spusele trimisului său propriu, cât și acelea ale trimisului bulgar și hotărî să primească pe Ioannițiu în șirul regenților ordinari, recunoscîndu-l de rege al bulgarilor și românilor. El orândui pe preotul cardinal Leon di Santa Cruce să fie legat apostolic, ca să ducă lai Ioannițiu nu numai sceptrul de împărăție și diademă regească, ci-l însărcină totodată cu plenipotență de-a-l
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu[m] am zice, zgurile vremuirei și arătîndu-ne totdeuna aurul unei personalități pline de-nsemnătate. Asta-i esențialul fiecărui caracter poetic. Deși cu rădăcinele în natură, deși manifestând natura omenească, el totuși e smuls din stratul de nisip a vieței ordinare și e mânat pe fluviul plin a vieței ideale. Tot această imagine are dar să o reproducă și artistul reprezintator. Prin el trebuie să ni se pară caracterul poetului o ființă generală, care să-nlănțuie natura noastră ideală și totodată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
actorului. Pentru că aci el, pentru ca să nu rămâie cumva în urma poetului, trebuie să contemple și formeze caracterul dramatic ca pe unu ca acela. Și nu altfel, adică după cum i-ar conveni în, sau prea ideal sau smuls absolut din proza vieței ordinare creatoriu Îi trebuie așadar tocmai acele putere foarte rare pentru ca să realize asemenea în reciproca lor pătrundere antitezele idealului și a realului, a universalităței de idee și a vieței individuale impacate de poet (în opera sa). Aceste, dezvoltate din natura lucrului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aparițiunea lor nu satisfac totodată și natura noastră ideală. Pe când cele dentîi sau se pierd în universalitatea reflecțiunei și a retoricei, sau înceată chiar de-a esista ca oameni vii, cele din urmă sau ating simpla contrafacțiune (fotografie) a vieței ordinare, sau degenerează cu totului tot în copii a realităței ordinare în care idealul s-au stins cu desăvârșire. Aci cuvinu-se a se pune cele mai multe tipuri din dramele lui Schroeder și Iffland și figurele mai bunicele dintr-acelea ale lui Kotzehue
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cele dentîi sau se pierd în universalitatea reflecțiunei și a retoricei, sau înceată chiar de-a esista ca oameni vii, cele din urmă sau ating simpla contrafacțiune (fotografie) a vieței ordinare, sau degenerează cu totului tot în copii a realităței ordinare în care idealul s-au stins cu desăvârșire. Aci cuvinu-se a se pune cele mai multe tipuri din dramele lui Schroeder și Iffland și figurele mai bunicele dintr-acelea ale lui Kotzehue, cărora nu li se poate disputa o naturalitate (Naturwahrheit) oarecare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tot astfel însă e de datorința lui ca tipurile ce n-au primit de dotă decât adevăr natural (naturaleță) și fidelitate să le ridice și să le insufle un (coprins) conținut mai general, care să le țină asupra valului vieței ordinare. Și aci complinește actorul pe poet, numai într-un mod opus, căci înnobilează tipurile și le predă unei lumi ideale. Se-nțelege de sine că această lege (dezvoltată) scoasă din noțiune prinde diferite margini și se modifică prin caracterul care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
momente mari pe care le ridică în sus la individualitate într-un mod frapant cu toată artea și cu toată silința. " Tieck, III, p. 30. {EminescuOpXIV 241} Schroeder, că ar fi fost în stare de-a obținea și caracterelor vieței ordinare, sferei burgeze o (parte) lature ideală și că a format din figuri de felul acesta un ce cu mult mai nobil decum ar fi născut în fantazia poetului sau a cititorului. După toate relațiunile, tot așa se bazează esențialminte și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
De-acolo și maniera sa nenorocită când juca eroi francezi. Asupra puntului din urmă, comp. Engel, I, pag. 75. Pericolul în această direcțiune a artei dramatice constă într-aceea că, prin un talent fericit de-a imita tipuri a vieței ordinare cu toată copiozitatea trăsurilor individuale, actorul se reduce adeseori la imitarea realității ordinare. Triumfele cele ieftene ce-i procură reprezintatorului aceste trăsături rupte din viața ordinară și reproduse cu noroc, (încleiate) amalgamizate în genere contra voinței într-un actor pot
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmă, comp. Engel, I, pag. 75. Pericolul în această direcțiune a artei dramatice constă într-aceea că, prin un talent fericit de-a imita tipuri a vieței ordinare cu toată copiozitatea trăsurilor individuale, actorul se reduce adeseori la imitarea realității ordinare. Triumfele cele ieftene ce-i procură reprezintatorului aceste trăsături rupte din viața ordinară și reproduse cu noroc, (încleiate) amalgamizate în genere contra voinței într-un actor pot să nască în el un astfel de gust dc imitațiune încît sacrifică studiul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
constă într-aceea că, prin un talent fericit de-a imita tipuri a vieței ordinare cu toată copiozitatea trăsurilor individuale, actorul se reduce adeseori la imitarea realității ordinare. Triumfele cele ieftene ce-i procură reprezintatorului aceste trăsături rupte din viața ordinară și reproduse cu noroc, (încleiate) amalgamizate în genere contra voinței într-un actor pot să nască în el un astfel de gust dc imitațiune încît sacrifică studiul cel serios al reprezentațiunei de caractere unui seceriș atât [de] neostenitor. {EminescuOpXIV 242
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
inacce[sibilă]) neprimitoare pentru espresiunea spirituală și cât [de] rar îl mână un talent specific tocmai la reprezintarea unor astfel de tipuri, la cari să poată întrebuința (artistice) ca artist o structură de obraz în care prevalează espresiunea simțuală. Fizionomia ordinară, în privința arhitectonică, va fi dar tocmai ca și un corp stăpânit de-o infirmitate văzută, o bară (piedică) naturală pentru reprezintator. E clar că noi nu avem aicea înaintea ochilor fizionomia întîi cât ar fi oarecum rezultatul unor pasiuni ordinare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ordinară, în privința arhitectonică, va fi dar tocmai ca și un corp stăpânit de-o infirmitate văzută, o bară (piedică) naturală pentru reprezintator. E clar că noi nu avem aicea înaintea ochilor fizionomia întîi cât ar fi oarecum rezultatul unor pasiuni ordinare și a unui simț brutal; fizionomia e așa de puțin certitudine naturală că în ea se pare încorporat mai mult caracterul, așadar eticul. Pe cât poate natura să influințeze ca o piedecă pentru actor în privința figurei corpului și structurei obrazului, tot
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spirituale, de aceea bara pare și mai imperioasă decât la forma naturală a corpului. Și aci se manifestă obstacolul natural pentru artistul reprezintator în două laturi. Alexandrescu Gh.; Gestianca. Tonul poate să fie necapabil spre-a esprima idealul prin accentul ordinar ce i l-ar fi imprimat natura. Cum esistă o structură de obraz ordinară, pe care individul a primit-o de-acasă ca o moștenire a naturei, tot astfel esistă și un ton naturaliter ordinar, care se opune cu desăvârșire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Și aci se manifestă obstacolul natural pentru artistul reprezintator în două laturi. Alexandrescu Gh.; Gestianca. Tonul poate să fie necapabil spre-a esprima idealul prin accentul ordinar ce i l-ar fi imprimat natura. Cum esistă o structură de obraz ordinară, pe care individul a primit-o de-acasă ca o moștenire a naturei, tot astfel esistă și un ton naturaliter ordinar, care se opune cu desăvârșire espresiunei spiritualităței. Ținoarea cea mai spirituală esprimată de-un astfel de ton și e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-a esprima idealul prin accentul ordinar ce i l-ar fi imprimat natura. Cum esistă o structură de obraz ordinară, pe care individul a primit-o de-acasă ca o moștenire a naturei, tot astfel esistă și un ton naturaliter ordinar, care se opune cu desăvârșire espresiunei spiritualităței. Ținoarea cea mai spirituală esprimată de-un astfel de ton și e degradată și produce în noi simțirea plină de turment că vedem coprinsul însemnat a unei fantazii pline de avânt încredințat unui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei fantazii pline de avânt încredințat unui vas atât [de] grosier, o contrazicere ce vatămă absolut dispozițiunea îndreptată mereu pe pătrunderea coprinsului (fondului) și a formei. Tonul fără timbru poate, prin spiritualitatea accentului, s-o aducă la espresiunea idealului; tonul ordinar însă cu formă si fond să se pa trundă să se confunde (durch drungen) greu, pentru că calibrul lui e, cum s-ar zice, din materiile simțuale ale omului. Cum se impune din unele structuri de fețe omul adevărat, cu adevăr
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de lumina ei . Marta! Marta! "Voci favorizate așa de mult de natură sunt terenuri cari invită mai cu deosebire la cultură și aduc aminte meminamente că aceste grații naturale trebuiesc cultivate. Noi facem însă distincțiune între acest ton nobil sau ordinar din natură, în care se reprezintă involuntariu (naive) simpatia sau antipatia față cu idealitatea, și între accentul ordinar care e productul unui simț nenobil, brut și a unei relațiuni intime cu pasiunile și poftele (josoritoare) înjosite. Accentul ordinar ca și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deosebire la cultură și aduc aminte meminamente că aceste grații naturale trebuiesc cultivate. Noi facem însă distincțiune între acest ton nobil sau ordinar din natură, în care se reprezintă involuntariu (naive) simpatia sau antipatia față cu idealitatea, și între accentul ordinar care e productul unui simț nenobil, brut și a unei relațiuni intime cu pasiunile și poftele (josoritoare) înjosite. Accentul ordinar ca și fizionomia ce rezultă dintr-o asemenea viață are o însămnătate etică și nu ne aparține nouă, aci unde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nobil sau ordinar din natură, în care se reprezintă involuntariu (naive) simpatia sau antipatia față cu idealitatea, și între accentul ordinar care e productul unui simț nenobil, brut și a unei relațiuni intime cu pasiunile și poftele (josoritoare) înjosite. Accentul ordinar ca și fizionomia ce rezultă dintr-o asemenea viață are o însămnătate etică și nu ne aparține nouă, aci unde avem a face numai cu laturea naturală a artei dramatice. Că omul acela care-a primit de companion pedepsitor structura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]