KorAP: Find »[drukola/base=oribil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...98 >

2,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

care îl jucase cu mai puțin de zece minute în urmă. Încerci să mă îmbeți ca să profiți de mine? l-am întrebat străduindu-mă să par supărată. — Încerc să te îmbăt ca în cazul în care mâncarea are un gust oribil, să nu sesizezi, a râs el. — Sunt convinsă că e foarte bună, l-am asigurat. Îmi pare rău că trebuie să vă aduc la cunoștință că n-am fost în stare să iau prea multe înghițituri. Nu pentru că mâncarea ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
sesizezi, a râs el. — Sunt convinsă că e foarte bună, l-am asigurat. Îmi pare rău că trebuie să vă aduc la cunoștință că n-am fost în stare să iau prea multe înghițituri. Nu pentru că mâncarea ar fi fost oribilă sau ceva de genul ăsta. Deși se poate să fi fost. N-aș putea să vă spun. Numai că eram așa de agitată, iar atmosfera era așa de încărcată de tensiune și speranță încât mi-a venit să-i spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
gătești? l-am întrebat întristată. — Sigur că da, mi-a răspuns el. Și, te rog, pentru numele lui Dumnezeu, nu mai arăta așa de nenorocită. —E numai din cauză că sunt așa de agitată, i-am spus. Nu pentru că mâncarea ar fi oribilă. —Agitată? A venit pe partea mea de masă și s-a așezat lângă mine. —N-ai de ce să fii agitată. Nu? l-am întrebat privindu-l direct în ochi. N-aveam nici un pic de rușine. Eram prima care recunoștea chestia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
funcțional. Deși, pe de altă parte, de ce nu ar suna așa? Baros? Nu, nu-mi place nici termenul ăsta. Nu știu de ce, dar mi se pare că sună a vedete rock îmbătrânite, care vorbesc cu accent londonez, poartă blugi prespălați oribili și păr lung încărunțit. Și mai rău e atunci când bărbatul și-a botezat organul cu un anumit nume. Vă vine să credeți așa ceva?! Tipul îți aruncă un rânjet lateral, după care începe să scoată niște sunete menite să te incite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
zis tata preluând controlul. Am simțit cum mi se strânge stomacul. Se întâmplase ceva îngrozitor. —E vorba de Kate? m-am milogit de mama prinzând-o de braț. A pățit ceva? Prin minte mi-au rulat o mie de scenarii oribile. Murise în pătuț. Fusese răpită. Se sufocase. Helen o scăpase din brațe. Anna aruncase o vrajă asupra ei. Nu era decât vina mea. O părăsisem. O părăsisem și mă dusesem să fac sex cu Adam. Cum de putusem să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
traversat gazonul (Gazonul! Ce glumă!) cu ea în brațe. Cei doi metri mi s-au părut kilometri întregi. Nu puteam să mă gândesc la altceva decât la ochii lui Adam ațintiți asupra fundului meu complet neatrăgător înfipt în pantalonii ăia oribili. În sfârșit, am ajuns în spațiul sigur al bucătăriei. Mi-am dat seama că-mi lăsasem revista în grădină. Ei, putea să stea acolo! Nu m-ai mai fi prins, de bunăvoie, în preajma lui Adam nici picată cu ceară. Of

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
în prag. Dintr-odată, totul a căpătat un aspect mult mai fragil, ca într-o căsuță de păpuși. „Of, Doamne“, m-am gândit șocată, abandonând abrupt piciorușele lui Kate. „Ce vrea?“ Poate că nu-i venea să creadă cât de oribili erau pantalonii mei și venise să se mai uite o dată. —Claire, a zis el spăsit, putem să vorbim un minut? Adam stătea în picioare, așa de mare, așa de frumos și cu o expresie îngrijorată pe fața lui superbă. L-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
aproape că faceți sex în grădina cuiva, ajungeți la casa lui, totul îți este așa de familiar și-atunci te bușește plânsul pentru că știi că locul tău nu mai e acolo. Faci sex, mai plângi nițel, adormi, ai niște vise oribile în care acum ești din nou împreună cu el și în minutul imediat următor iar te-ai despărțit de el, iar a doua zi dimineață te trezești și-ți dorești să fi murit. Toată lumea cunoaște regula asta. E unul dintre principiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

semnăturile și ștampilele, peste tot, pînă și-n locurile unde nu trebuiau puse și, voil, eram liber ca pasărea cerului moțăind În personal. După ce FUCK a dispărut din raza mea vizuală, dincolo și dincoace de geam au continuat să treacă oribilele meleaguri dîmbovițene ce mi-au Împodobit cu depresii globulare cinci ani din viață, săltînd leneș În maroniu pătat cu verde de Paris pe sub liniile de Înaltă tensiune. Un obez cu basca găurită și-a revărsat burta În stînga, pe rezemătoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
tocmai a picat ceva intim, un tampax, de femeie. Sau o muscă, Musca fiind numele unui film care-a primit Oscarul pentru efecte speciale prin anii optzeci și care povestește „viața unui savant nebun ce se transformă Într-o muscă oribilă”. Citat din prezentarea TV. Musca oribilă este Jeff Goldblum. El descoperă teleportarea, se Îndrăgostește de Geena Davis și-i demonstrează cum funcționează aparatul. O Întîmplare nefericită face Însă ca, odată cu savantul, În cilindru să intre și-o muscă. Ea va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
tampax, de femeie. Sau o muscă, Musca fiind numele unui film care-a primit Oscarul pentru efecte speciale prin anii optzeci și care povestește „viața unui savant nebun ce se transformă Într-o muscă oribilă”. Citat din prezentarea TV. Musca oribilă este Jeff Goldblum. El descoperă teleportarea, se Îndrăgostește de Geena Davis și-i demonstrează cum funcționează aparatul. O Întîmplare nefericită face Însă ca, odată cu savantul, În cilindru să intre și-o muscă. Ea va fi mixată genetic cu inventatorul, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
vede scena, vomită, și Îi promite lui Fink că va rezolva el lucrurile, se va ocupa de toate, să nu-și facă griji. Îl asigură că-l crede, evident, un scenarist neajutorat nu ar fi putut comite o asemenea crimă oribilă. Așa că ia moarta-n brațe și-o scoate din cameră lovind-o din greșeală cu capul de-o mobilă, c-un zgomot caracteristic. Scena asta mi-a plăcut. În scurt timp, vecinul săritor apare iar la ușa scriitorului și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
cu gît de lebădă a spus, printre altele, că a făcut niște lucruri minunate, Împreună cu niște oameni minunați, la niște strunguri, cînd stătea el la catedra de hidraulică. Probabil hidrobiciclete Toulouse. În Națiunea, Nicolae Vega e indignat de faptul că oribila fundație Srs „racolează elevi excepțional de dotați pentru a-i trimite la studii În Occident”. CÎnd la noi sînt codri verzi de brad și-atîta aparatură de sar siguranțele. Să mai desprindem o metodă de revitalizare a actului sexual tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
și pentru Creator fiind aceea că Dumnezeu nu-i alpinist, ci mai degrabă parașutist, nu simte neapărat nevoia să urce fiindcă nu mai are unde și nici ce să mai vadă pe-acolo, sus, decît aceiași Îngeri În picaj, extratereștri oribili și vile pe lîngă care stau Înșirate macarale, harpe și sticle cu apă pi, așa că-i place mai mult să coboare. PÎnă la noi. Mai rîde și El. În vremea asta, creațiile se zbat să fie cît mai umane cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Dacă Ion Vianu ne spune că blana e un simbol al ambivalenței sexuale, Sacher-Mason susține că Venus o poartă ca să nu răcească. Cartea Înflorește În descrieri de peisaje și toalete și e hașurată cu nenumărate conversații cu replici lungi, filozofice, oribile, ca Între iubiți. Dacă așa se vorbea spre sfîrșitul secolului XIX cînd a fost scrisă capodopera, nu mă mir c-a Început Primul Război Mondial. Să dezvoltăm. La Început personajele se află Într-o vilă din Carpați. Wanda este văduvă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
le pune la punct În vederea nobilei acțiuni, chiar se pricepe. Există Însă la pagina 35 o frază interesantă: „Am văzut atît de multe case prefăcute În cenușă, mașini distruse, cadavre cu găuri vineții În tîmple și o sumedenie de lucruri oribile pe care oamenii le fac numai ca să Încaseze marele pot, Încît nimic din toate acestea nu mi se mai pare real”. (s.m.) Și, tot ca o atingere a clapei literaturii, Phyllis spune la un moment dat că visează de multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
scriitorului, de argint, iar Înăuntru, chiar pe el. Pentru că „felația În bibliotecă e Însăși esența ei”. Și ce mai povestește babalîcul Animal pe moarte ? Despre generația ’60, „o generație de felatoare minunate”, gînduri despre bătrînețe, despre pornografie, despre căsătorie, ce oribilă e, și cît este de Înțelept fiindcă a rămas burlac, el, „marele propovăduitor al fututului”, despre plăcerile pe care nu trebuie să ni le refuzăm, apoi scurte, Însă plicticoase eseuri despre anul 2000 și sfîrșitul lumii, despre Cuba și Castro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

și s-a tot izbit de cutiile alea mari și rotunde de pălării, până s-a înfuriat și a desfăcut una, a scos o foiță de țiplă și încă una și încă una și dedesubt a dat peste o pălărie oribilă îmbibată de naftalină. I se pare oribilă, dar cândva îi plăcuse foarte mult și se mândrise cu ea. Dar ce importanță mai are acum cu ce se mândrea cândva, dacă acum toate lucrurile acelea nu-i mai plac? Cândva era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
alea mari și rotunde de pălării, până s-a înfuriat și a desfăcut una, a scos o foiță de țiplă și încă una și încă una și dedesubt a dat peste o pălărie oribilă îmbibată de naftalină. I se pare oribilă, dar cândva îi plăcuse foarte mult și se mândrise cu ea. Dar ce importanță mai are acum cu ce se mândrea cândva, dacă acum toate lucrurile acelea nu-i mai plac? Cândva era și tânără și nu mai este. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ce e dincolo, dar durerile sunt, cu siguranță ale ei, iar dincolo se spune că nu-i durere, îi lipsește însă puterea să gândească până la capăt și în clipa următoare uită cu totul ce gândise. E ca și cum ar cugeta la oribila moarte care o așteaptă, fie că avea să se trezească, fie că nu, întrucât se poate foarte bine să piară și în salonul acesta. Dar, știute o clipă, ca o umbră, toate acestea n-au mai fost știute și doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-mi place“, a zis după un timp Iuliu Sofronie, ciudat de serios după măscările spuse mai înainte. „Nici mie“, a răspuns Andrei Vlădescu, care înțelesese despre ce vorbește. „Probabil nici nu mai are mult până să apară iarăși crizele alea oribile și după aia nu mai e nimic de făcut. Privirea îi e prea rătăcită de acum. Sunt convins că știe.“ „Crezi?“ „Sunt convins.“ Pe urmă n-au mai spus nimic și mașina ne legăna când la dreapta, când la stânga. Mergea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
și nu știe ce să creadă. Plec de aici trist și furios, deși bucuros c-am mai văzut-o odată și se amestecă în mine și plăcere și necaz și-mi zic că mâine sau poimâine va fi mai bine. Oribil lucru - se gândea - să faci un contract, ca și cum aș fi obligat acum la ceea ce în mod normal aș vrea eu însumi, fără probleme, să-i spun, adică s-o cer de nevastă și am tot timpul impresia că sunt un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
sau ce-aș zice dacă ar avea o aventură. Ce-are de gând? E liberă să facă tot ce poftește. Dar să nu plece. Înțeleg că n-ar face-o decât din anumite cauze care, dacă depind de mine, sunt oribile. Înseamnă că eu greșesc pe undeva.“ Și după un timp se gândea din nou: „Dar eu știu că greșesc!“. Apoi o aștepta la Yvonne Alexa, de ziua ei. Îi spusese că va întârzia o jumătate de oră cu niște treburi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
nu era în stare. Simțea cum alunecă, cum se prăbușește departe de toate lucrurile din jur, indiferente și inutile, exact cum simțise cu câteva seri mai înainte. Asta-i disperare, își spunea. Vreau să vorbesc și sunt incapabil, un nod oribil așezat în gât mă împiedică. Ar trebui s-o convingă să renunțe la intențiile ei. Nu, n-are rost, își spunea, nu te mai umili, își va râde de tine, privește-o, privește-o ce calmă este, n-o poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
era de folos. Pentru că nu se mai stăpânea într-una din acele clipe așternute cu greu peste un munte de alte clipe și iarăși îi scria Ioanei Sandi. Cu furie. Pentru că, îi spunea, „n-am cunoscut până acum sentimentul acesta oribil de a fi umilit. Aflu că «ai scăpată sau «ai fost scăpatăă de mine. N-are importanță de unde am aflat. Nici nu sunt în stare să mă revolt ca lumea. Dar punându-mă în locul tău, cu gândurile pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]