2,371 matches
-
Cealaltă notație, "î", rămînea în vigoare. Iată, deci, intrată în domeniul politic problema ortografiei românești! De aici înainte apar exagerările "patriotice". Academia Română post-decembristă, care s-a vrut a fi legată de străvechea instituție desființată în 1948, a luat inițiativa schimbării ortografiei (considerate "comuniste", "slavofile" etc.). Printre cele dintîi măsuri, generalizarea scrierii cu "â" (ca și cum "î" era semnul dușmanilor latinității noastre!) și, bineînțeles, reintroducerea formelor sunt(em) etc. (ca și cum sînt era grafie comunistă!). "Ortografia trebuie schimbată!" - se cerea în primele timpuri ale
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
instituție desființată în 1948, a luat inițiativa schimbării ortografiei (considerate "comuniste", "slavofile" etc.). Printre cele dintîi măsuri, generalizarea scrierii cu "â" (ca și cum "î" era semnul dușmanilor latinității noastre!) și, bineînțeles, reintroducerea formelor sunt(em) etc. (ca și cum sînt era grafie comunistă!). "Ortografia trebuie schimbată!" - se cerea în primele timpuri ale libertății noastre democratice, recîștigate. Cei ce încercau să reziste interpretării super-politizate a ortografiei deveneau de îndată pro-comuniști (de l'ancien régime!). Printre aceștia din urmă se găseau lingviști de valoare (unii dintre
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
ca și cum "î" era semnul dușmanilor latinității noastre!) și, bineînțeles, reintroducerea formelor sunt(em) etc. (ca și cum sînt era grafie comunistă!). "Ortografia trebuie schimbată!" - se cerea în primele timpuri ale libertății noastre democratice, recîștigate. Cei ce încercau să reziste interpretării super-politizate a ortografiei deveneau de îndată pro-comuniști (de l'ancien régime!). Printre aceștia din urmă se găseau lingviști de valoare (unii dintre ei participanți la binevenitele "rectificări" ulterioare ale regulilor ortografice), dar se găsea și un mare (poate ultimul dintre cei mari) românist
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Iată de ce, în concluzie, revenim la editorialul Cum scriem al directorului României literare. Într-adevăr, "toată chestiunea latinității e oțioasă" - așa cum afirmă D-sa. Mai mult, conform celor scrise de regretatul Alf Lombard, nu (prea) era nevoie de schimbare în ortografia românească. Ortografia fiind o convenție, originile și structura latino-romanică a limbii române nu pot fi puse în discuție prin aceasta. Există limbi slave scrise cu alfabet și norme grafice latinești, tot astfel cum româna fusese scrisă cu alfabet slavon: în
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
în concluzie, revenim la editorialul Cum scriem al directorului României literare. Într-adevăr, "toată chestiunea latinității e oțioasă" - așa cum afirmă D-sa. Mai mult, conform celor scrise de regretatul Alf Lombard, nu (prea) era nevoie de schimbare în ortografia românească. Ortografia fiind o convenție, originile și structura latino-romanică a limbii române nu pot fi puse în discuție prin aceasta. Există limbi slave scrise cu alfabet și norme grafice latinești, tot astfel cum româna fusese scrisă cu alfabet slavon: în toate aceste
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
discuție prin aceasta. Există limbi slave scrise cu alfabet și norme grafice latinești, tot astfel cum româna fusese scrisă cu alfabet slavon: în toate aceste cazuri realitatea și funcționalitatea sistemului (și a structurilor) limbii nu sînt atinse. Un alfabet, o ortografie pot "da strălucire" - vorba lui Heliade - unei limbi, dar nu o pot determina sau schimba. Pe de altă parte, nu trebuie negate - nici demonizate - injoncțiunile slave în spațiul cultural-lingvistic românesc. Elementele slave au îmbogățit limba română: ele alcătuiesc "clar-obscurul" limbii
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
ne considera mai mult sau mai puțin latini, în "patriotică misiune". Cunoașterea aprofundată a istoriei limbii și culturii românești ne-ar putea fi, în schimb, de real folos. De aceea credem că discuțiile (repetate cu emfază, demonstrativ enunțate, politizate) privind ortografia limbii române - care rămîne o serioasă problemă de cultură - sînt zadarnice 2). Precum este, probabil, inutilă și intervenția noastră de față. P.S. În ceea ce privește dezbaterile actuale parlamentare privind biata noastră limbă a culturii, ce putem spune? Ele amintesc de Aron Pumnul
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
și intervenția noastră de față. P.S. În ceea ce privește dezbaterile actuale parlamentare privind biata noastră limbă a culturii, ce putem spune? Ele amintesc de Aron Pumnul, care propunea de-gît-legău în loc de cravată, cuvîntămînt în loc de poetică, stelămînt în loc de astronomie, limbămînt în loc de etimologie, scriemînt în loc de ortografie, rostemînt în loc de prozodie, numerămînt în loc de aritmetică sau descriemîntul pămîntului în loc de geografie. Și mai amintesc de un anume Timoleon Pisani, care, în ziarul Universul de pe vremuri, voia să se renunțe la cuvinte cu sonorități obscene, precum curcan! Este drept, nici unul, nici
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
care viața și activitatea lui Emil Petrovici (1899-1968) să fie luate în considerație într-o actuală, obiectivă, lectură. 2) În ceea ce ne privește, articolele noastre trecînd, pentru a fi publicate, prin mai multe transcrieri, nu li s-a putut respecta ortografia în care au fost scrise.
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
ci inculpatul trebuia să producă dovada irefutabilă că nu săvârșise delictul pentru care era acuzat, fie el acela de "nap porcesc" sau de "abajur", decretul privitor la alfabet și pronunție (tocmai fusese dat, în 1954, decretul lui Gheorghiu-Dej cu privire la simplificarea ortografiei). Hotărându-se să intre în disidență, scribul înțelege că "noi e un cuvânt pentru ceilalți", de fațadă, care înseamnă de fapt voi, iar adevăratul noi al solidarității este "eu și cu mine". Mai limpede nici că putea fi exprimată atomizarea
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
bine deși spre final ai deviat în redundanță!"; "și iar același sentiment amestecat, ici colo îmi place la nebunie, dincolo mă enervează, mai încolo îmi smulgi un zîmbet, la alt vers devine grimasă"). Observațiile sînt uneori pur lingvistice - privitoare la ortografie ("căciulițele") și punctuație ("virgulele"), la folosirea unor forme greșite ("O poezie interesantă, dacă o mai șlefuiești va fi chiar bună însă ai grijă la gramatică, în special la formele perfectului simplu. în rest... e bine"). Altele implică elemente lingvistice în
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
cuprinzătoru-i nume". Tatăl poetului nu-și reneagă nici el obîrșia. Dimpotrivă. În monografia lui Iorgu Iordan dedicată profesorului și mentorului Al. I. Philippide, apare un episod semnificativ. Întrebîndu-și îndrumătorul lucrării de doctorat de ce tocmai un partizan atît de bătăios al ortografiei fonetice face excepție în cazul propriului nume, lingvistul primește răspunsul printr-o glumă cu destul substrat: "Scriindu-mi numele așa cum știi, arăt lumii că mă cheamă ca pe... Alexandru cel Mare, care era și el Alexandru Philippide, adică Alexandru, fiul
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
nuș stăpînesc copii și care nui educă pe copii ca-să nu facă rele"... (și continuă cu încă vreo douăzeci de rînduri cu nici o cratimă pusă ca lumea), rîdem, dar nu credem. Autentice ar fi fost niște hipercorectitudini, niște amestecuri de ortografie corectă cu greșeli grave. Un asemenea lanț de erori nu e autentic, deși, poate, e... real. De asemenea, cititorul va rîde mai puțin și va medita mai mult la agresivitatea analfabetă unor astfel de texte. Există un anumit tragism care
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
Nicolae Manolescu Într-un număr recent al Dilemei consacrat patriotismului (16-22 iunie), dl Cezar Paul Bădescu a apelat la elevii unei școli generale bucureștene ca să obțină o "definiție" a sentimentului patriotic. Copii au scris (cu multe greșeli de ortografie și de exprimare) ceea ce au învățat. Problema care mi-a atras atenția este aceea pedagogică: așa cum observă și autorul anchetei, există indicii serioase că spiritul în care școala românească educă patriotismul nu este un sentiment autentic, ci o manipulare ideologică
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
dintotdeauna probleme editorilor literaturii noastre medievale. Acum, acestea sunt îngreunate de 1) simplificarea alfabetului chirilic, la care recurge autorul Țiganiadei, nemulțumit de neconcordanțele între limba vorbită și grafemele necorespunzătoare, și 2) de apariția, în scrisul său, a alfabetului latin, cu ortografie etimologizantă. Unificarea criteriilor de transliterare era un imperativ, nu numai pentru a putea reface unitatea interioară a limbii lui Budai-Deleanu, ci și pentru că variile ediții anterioare ale scrierilor acestuia au folosit criterii diferite. Ediția Chivu-Pavel ne redă scrisul lui Ion
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
E drept că s-a supărat foc când i-a spus. Te pomenești că și eu! Iar îmi găsesc trăsături comune cu oameni mari. De rândul ăsta cu Márquez. Tufă la matematică, la fel ca Jung. În plus: slab la ortografie. Deci, mai pot să sper. Mai ales că, vorba lui Marcel, nu sunt bătrân. Hotărăsc să-mi scriu și eu memoriile. Încep chiar acum. Cea mai veche amintire: mă găsesc într-o mașinuță roșie, cu pedale, în curtea cimentată a
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
și salutară... N-aș fi făcut, poate, următoarea remarcă dacă același Ilie Rad n-ar fi vorbit aici des (prea des) despre propria competență filologică și editorială, criticând cu insistență (și uneori îndreptățit) întreprinderile altora. De la un asemenea benedictin al ortografiei, mărturisesc, nu m-aș fi așteptat la inovații. Căci ce altceva poate fi forma „sânt” (ca indicativ al verbului „a fi”) decât o inovație?!
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
cealaltă i-a dat-o altcuiva că tu să o găsești?; Te iubesc pt k exiști? ? , cu transcrierea substitutivă a literelor cu diacritice ? ?itzi voi fură un minut shi te voi iubi o viatza? ? și chiar cu destule erori de ortografie ? ?din ochii lacrimi i-ti vor curge?. În cele ce urmează, mă voi referi în primul rînd la mesajele de sărbători și voi reconstitui, pentru ușurință lecturii, semnele diacritice absențe. Pentru Paști, formula preferată, elaborată, solemnă, pare a fi ?Sărbătoarea
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
vers nu mai capătă sensul unei dezabuzate constatări, în spirit schopenhauerian, a „eternei repetiții”, ci, dimpotrivă, diagnostichează satisfacția de a vedea în mod simultan „vechiul” și „noul” împreună, de a descoperi uimit coexistența lor. Șerban regîndește imaginea lui Otello (adoptăm ortografia verdiană a numelui căci e vorba aici de opera italiană și nu de textul shakespearian) care se disociază de cea obișnuită a negrului ca personificare a sexului și a împlinirii prin el. Otello (Vladimir Galuzin), în militar, a sedus-o
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
De obicei, în cultură le eram net superiori celor de la Mogoșoaia, "normaliștilor" ignari. În mijlocul lor, ne aruncam unul altuia replici din clasicii necunoscuți de aceștia. Sau recitam cu gura mare din Malraux (repet ce am mai scris, corijînd greșelile de ortografie de atunci): "Then tenterait-il de lever la moustiquaire... Frappe rait-il au travers?..." O dată, cineva ne-a crezut frați. Titus a rîs, pe urmă a zis păi suntem! Într-o zi mi-a și spus de ce se împrietenise cu mine. Fiindcă
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
Rodica Zafiu În discuția despre influențele actuale ale englezei asupra românei, mă tem că am transmis de obicei mai ales ideea toleranței față de uz. împrumuturi necesare sau de lux, calcuri semantice sau reveniri la ortografia de origine sînt supărătoare prin exces, dar nu condamnabile în sine și fiecare caz în parte se cere analizat cu atenție. Există însă și situații greu tolerabile, care apar de la început ca erori și care presupun nu atît snobism cît
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
o "muiere în serviciul surorilor, fiielor și muierilor sultanului; și muiere destinată la plăcerile sultanului".(Pentru a nu cădea în efectul pitoresc ieftin al reproducerii unui sistem ortografic latinist, care maschează de multe ori calitățile reale ale textului, am actualizat ortografia; dincolo de ea, rămîne însă o anume expresivitate involuntară a registrului popular-arhaic folosit de autori). Dicționarele noastre, care și-au impus de mai multă vreme principiul de a nu explica, de a nu da decît informații indirecte asupra evoluției sensurilor și
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
și lumânărele, de sărbătorile Crăciunului, pentru bucuria copiilor”. În Dicționarul limbii române moderne (DLRM, 1958), se simte presiunea ideologică, dar supraviețuiește și tradiția abia constituită: obiectul este denumit pom de iarnă (sau de crăciun), plasarea pe locul al doilea și ortografia cu inițială minusculă indicând intenția de devalorizare a sărbătorii creștine și de substituire printr-un termen nemarcat religios; definiția este totuși corectă: „brad împodobit cu daruri și ornamente, cu prilejul crăciunului și al anului nou”. Dubla construcție și definiția s-
„Pom de Anul Nou...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5858_a_7183]
-
la Alfavita pre mine, care știu grecește mai mult decît oricare tînăr de vrîsta mea, și care scriu franțuzește sous la dictée fără a face mai mult decît șepte-opt greșeli pe față! Dă-mi o gramatică, arată-mi construcția verburilor, ortografia. (Cum am învățat românește) încă din primele pagini publicate, abundența referirilor la mari scriitori ai lumii pare făcută să epateze: în O alergare de cai, a doua sa nuvelă, numele lui Rousseau, Petrarca, Schiller, Balzac, Virgiliu, Xenofon, Tucidide, Walter Scott
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
ocolită sistematic în ultimii ani de onorurile oficiale. Totul din pricina unui dezacord mărunt și formal: faptul că nu a acceptat reforma ortografică din 1993, scriind împotriva ei, cu autoritatea pe care i-o oferea calitatea de principal specialist în materie (Ortografia pentru toți, 1990), refuzînd s-o recunoască și ignorînd compromisurile. Dar se știe că academiile și onorurile lor trec repede în uitare, pe cînd ceea ce cineva a scris, ideile pe care le-a transmis, modelul pe care l-a impus
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]