4,332 matches
-
au continuat să aplice șocuri electrice tot mai mari, mulțumindu-se doar să semnaleze din când în când experimentatorului că lucrurile nu par în ordine. Milgram conchide: "[...] oamenii obișnuiți, care își fac treaba și care nu manifestă nici o formă de ostilitate, pot deveni agenți într-un proces distructiv teribil. Mai mult, chiat atunci când efectele distructive ale muncii lor devin clare, dacă li se cere să ducă la bun sfârșit acțiunile incompatibile cu standardele fundamentale ale moralității, relativ puține persoane au resursele
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de dragoste și prietenie numai în cadrul unor legături interindividuale; și, în pofida celor mai bune intenții, acest lucru nu poate fi schimbat". (Eibl-Eibesfeldt, 1998, p. 108) Dacă trăim printre străini și dacă străinii declanșează în noi trăiri și chiar impulsuri de ostilitate, însamnă că pornirile agresive constituie astăzi o problemă fără soluție definitivă, prinsă cum este ființa umană între nevoia de agresivitate, ca un furnizor energetic fundamental în dezvoltarea activităților exploratorii (ele însele esențiale pentru supraviețuire) și stocarea unui surplus nepermis de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pornirile agresive constituie astăzi o problemă fără soluție definitivă, prinsă cum este ființa umană între nevoia de agresivitate, ca un furnizor energetic fundamental în dezvoltarea activităților exploratorii (ele însele esențiale pentru supraviețuire) și stocarea unui surplus nepermis de mare de ostilitate. Pentru a menține un echilibru acceptabil între cele două funcții relativ opuse ale agresivității, evoluția "a creat" mecanisme locale de inhibare/disipare a pornirilor agresive. În acest sens, ne referim la câteva modalități cheie de inhibare: în primul rând, "interdicția
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
deficient al omului natural, rezolvând problemele pe care trebuie să le înfrunte pentru a se orienta cu succes în viață. Acest lucru îl sublinia Ortega y Gasset când, împotriva Physis-ului, văzut de Heidegger ca sediu ospitalier al locuirii umane, afirma ostilitatea Naturii și necesitatea ca omul să-i țină piept prin tehnică 231. Aceasta produce cu toate acestea o capacitate din ce în ce mai puternică de manipulare, care se aplică fiecărui lucru, inclusiv realității umane. "Omul" universal, entitatea metafizică, odinioară obiect al speculațiilor abstracte
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Conceptul de stil parental este utilizat în sens relațional, deoarece vizează natura și caracteristicile raporturilor familiale în cadrul cărora se realizează procesul educativ. Stilurile parentale se organizează în jurul a două axe: 1. Axa autoritate / liberalism sau constrângere / permisivitate; 2. Axa dragoste / ostilitate sau atașament / respingere. Se disting patru stiluri parentale, așezate totodată în succesiunea lor de prezentare și într-o ierarhie a eficienței și influenței pozitive: * stilul „autoritativ (e)” (de autoritate, de magistru), în care se manifestă exigențe înalte, control maxim dar
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
civilizații diferite, prima pare să rămână tributară unei explicații derivată din interpretarea gândirii mitice conform căreia analiza miturilor și simbolurilor înseamnă analiza arhetipurilor. Așa cum am văzut, studiile lui Eliade susțin că societățile tradiționale refuză autonomia față de arhetip și își manifestă ostilitatea față de orice încercare de istorie autonomă, adică de istorie fără regulă arhetipală 315. Pentru istoricul religiilor, arhetipul este o imagine a originilor, întrucât adevărată este doar imaginea ca "fascicul de semnificații, nu doar una dintre semnificațiile ei sau unul dintre
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în care identitatea subiectului este construită prin intermediul interacțiunii cu celălalt, apărând în acest sens procesul oglindirii și reoglindirii dintre eu și celălalt 361. Acest mecanism de structurare a alterității este cel care stă la baza imaginii străinului și care generează ostilitatea față de acesta, fiind profund influențat de raportul eu/noi-ceilalți, care amplifică rezistența la celălalt prin interpunerea sistemului de valori al grupului și având în vedere interesele acestuia. Trebuie însă menționat faptul că, inițial, străinul era considerat un barbar, delimitarea realizându
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Allport, între stereotipuri și realitate poate să nu existe nicio legătură, întrucât rolul lor nu este de a prezenta realitatea așa cum este ea, ci de a ajuta indivizii să simplifice categoriile cu care operează, stereotipurile având rolul de a justifica ostilitatea sau, dimpotrivă, acceptarea și bunăvoința față de celălalt, iar alteori de a proiecta propriile noastre neîmpliniri. Mai mult decât atât, este important de subliniat faptul că, la fel ca și reprezentările sociale, stereotipurile sunt generate, susținute și menținute de comunicarea socială
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
la biserici. Dar practic, în acest fel Biserica nu face decât să încurajeze hoția. Și atunci cum ? Ori îl urmăm pe Christos, ori facem altceva! Luând atitudine împotriva unor practici nocive din societate, desigur că Biserica și-ar atrage și ostilitatea unor indivizi dubioși care nu înțeleg mare luc ru. Dar tocmai aceasta înseamnă Adevărata Credință, și nu o lozincă lipsită de conținut. Drumul nu-i ușor și ne transmit acest mesaj chiar creștinii din primele secole care au murit în
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
va ghida copilul în viață. Concluziile finale se pot extrage din poemul „Copiii învață ceea ce trăiesc” scris cu atâta sensibilitate de Dorothy Law Nolte, în anul 1-54. „Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne; Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi; Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși; Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea; Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi; Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
caz, a economiei (planului) Providenței (dacă nu chiar a mântuirii). Nu este vorba de „fiabilitatea” izvoarelor în sens strict: fiecare izvor este important, deoarece indică nivelul de cunoaștere a lui Francisc și a franciscanismului din partea autorului său, atitudinea favorabilă sau ostilitatea față de noua realitate minoritică, nivelul său de răspândire ca și de înțelegerea idealurilor și a stilului său de viață. Dar asta nu înseamnă că nu există izvoare mai semnificative, în măsură de a surprinde realitatea mișcării lui Francisc și chiar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fac să ne simțim oarecum stânjeniți; acestea par a fi echivoce și nu se știe bine până la ce punct trebuie luate drept expresii de adevărată gratitudine pentru generozitatea împăratului sau trebuie considerate mai degrabă semne sigure, chiar dacă reprimate, ale unei ostilități surde, până și a unui dispreț reținut din partea luin Ovidiu față de Augustus. De acest fel par a fi mai ales versurile: Nec mea decreto damnasti facta senatus, Nec mea selecto iudice iussa fuga est, care pot exprima într-adevăr o
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
când îi văd pe zei indulgenți cu dușmanii?"196. Este un element care revine și altădată sub penița sulmonezului, ca un leitmotiv, dorind parcă să stabilească o paralelă între situația sa și cea a conducătorilor dușmanilor: aceștia dăduseră dovadă de ostilitate față de poporul roman și față de conducătorul său, Augustus, dar Ovidiu? Fără îndoială, Ovidiu nu putea fi considerat dușmanul poporului roman, ci poate doar dușmanul împăratului: sulmonezul vrea să ne facă să înțelegem acest lucru în repetate rânduri prin fraze de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ambiție, a sfida, menite să specifice propria-i vină, apelând la comparația cu unele personaje mitice. Cât despre acțiunea în sine, Ovidiu subliniază că propria sa atitudine de îndrăzneală, curaj, ambiție, sfidare nu s-a concretizat în niciun gest de ostilitate adevărată împotriva împăratului și membrii casei imperiale. Așadar, comportarea lui nu a dăunat nimănui în afara propriei persoane. Mai mult: nu pot fi numit decât neînțelept (non sapiens) și timid (timidusque): iată cei doi termeni ce caracterizează adevărata vină a Sulmonezului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
asemenea resentiment sau o asemenea ură față de împărat, au fost provocate în inima sulmonezului numai în urma relegării sale la Tomis, ca reacție împotriva măsurii lui Augustus. Suntem convinși și acest lucru va apărea mai clar în viitor că o asemenea ostilitate era mai profundă și mai veche, dar s-a manifestat în diferite faze ale vieții lui Ovidiu într-un mod mai mult sau mai puțin voalat, dar constant. Un al doilea element care trebuie evidențiat: istoria a adeverit prezicerea poetului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
până la sfârșit trebuie să iasă la iveală ceva din manifestările autorului, mai ales când avem de-a face cu unul atât de vorbăreț, precum Ovidiu. Analizate din această perspectivă, ni se pare că scrisorile adresate Fabiei și lui Fabius relevă ostilitatea surdă, profundă a poetului față de împărat și instituția imperială. După cum am spus deja, nu este vorba de o ostilitate contingentă, ocazională, datorată exilului la care a fost constrâns poetul de către Augustus, ci de o ostilitate, aș spune, de principii, care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unul atât de vorbăreț, precum Ovidiu. Analizate din această perspectivă, ni se pare că scrisorile adresate Fabiei și lui Fabius relevă ostilitatea surdă, profundă a poetului față de împărat și instituția imperială. După cum am spus deja, nu este vorba de o ostilitate contingentă, ocazională, datorată exilului la care a fost constrâns poetul de către Augustus, ci de o ostilitate, aș spune, de principii, care-și afundă rădăcinile în convingerile politico-metafizice ale lui Ovidiu și, prin urmare există chiar dacă în stare latentă, din perioada
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Fabiei și lui Fabius relevă ostilitatea surdă, profundă a poetului față de împărat și instituția imperială. După cum am spus deja, nu este vorba de o ostilitate contingentă, ocazională, datorată exilului la care a fost constrâns poetul de către Augustus, ci de o ostilitate, aș spune, de principii, care-și afundă rădăcinile în convingerile politico-metafizice ale lui Ovidiu și, prin urmare există chiar dacă în stare latentă, din perioada anterioară relegării la Tomis. Am făcut trimitere la unele dintre aceste rădăcini la începutul lucrării, când
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dreptate când subliniază această situație. Acest lucru, însă, nu contribuie la rezolvarea problemei pe care o tratăm, și anume, cauza exilului. Noi însă, pe durata întregii lucrări, ne-am străduit să demonstrăm că acestă ură, această ranchiună, mai mult, că ostilitatea lui Ovidiu față de Împărat existau deja dinaintea exilului: tocmai această ostilitate a stat la baza exilului. Asupra acestui aspect care nu a fost tratat de Marache intenționăm să expunem în mare concluziile noastre. Cum am mai subliniat în repetate rânduri
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
rezolvarea problemei pe care o tratăm, și anume, cauza exilului. Noi însă, pe durata întregii lucrări, ne-am străduit să demonstrăm că acestă ură, această ranchiună, mai mult, că ostilitatea lui Ovidiu față de Împărat existau deja dinaintea exilului: tocmai această ostilitate a stat la baza exilului. Asupra acestui aspect care nu a fost tratat de Marache intenționăm să expunem în mare concluziile noastre. Cum am mai subliniat în repetate rânduri în lucrarea noastră, Ovidiu se străduiește e adevărat să-l convingă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru noi intenția lui Ovidiu de a atrage atenția cititorului asupra versului următor. Și atunci ce importanță avea pentru Ovidiu evenimentul cu care el vrea să marcheze pentru eternitate anul nașterii sale? După ce am observat la Ovidiu atâtea indicii de ostilitate împotriva lui Augustus și a regimului imperial, răspunsul ni se pare ușor. Pentru sulmonez erau, fără îndoială, importante zvonurile, care circulau printre opozanți, cu privire la bătălia de la Modena și la moartea celor doi consuli 456. Aceste zvonuri ne sunt transmise de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
doi consuli pe câmpul de luptă de la Modena: ne interesează să vedem realitatea psihologică, cea care dădea naștere zvonului și care îl făcea pe Ovidiu să-l includă în faimosul său vers. Și realitatea psihologică este tocmai acel resentiment, acea ostilitate surdă, pe care o manifestau față de Augustus, cel puțin unii reprezentanți din opoziție și, cu ei, Ovidiu. Dacă nu greșim, există un element "filologic" care trădează această stare sufletească a poetului: mai exact fato... pari, care ne readuce în minte
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
puternică" dinamism; În general am tendința de a ma impune mai degrabă decât de a ceda" dominantă". Factorul AMABILITATE (A) face referire la dimensiunea indicată de obicei sub denumirea de agreabilitate (McCrae și Costă 1987) sau afabilitate, în opoziție cu ostilitatea (Digman, 1990). Scorurile ridicate la această dimensiune descriu persoane foarte cooperante, cordiale, altruiste, amabile, generoase, empatice, iar persoanele cu scoruri scăzute au tendința de a fi puțin cooperante, putin amabile, putin altruiste, putin generoase și empatice. Este o dimensiune definită
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
înființarea Pactului, în 1955. Faptul că presa occidentală exprimă critici violente la adresa lui Ceaușescu, a regimului său, a deciziilor sale considerate ca fiind nebunești, pare un lucru firesc. Ceaușescu trăiește războiul rece ca un stalinist, nerenunțând la obiectivele și metodele socialismului. Ostilitatea lagărului capitalist este elementul generator al războiului rece. Ceaușescu nu abandonează limba de lemn învățată de mai bine de patruzeci de ani. În fața amenințării care-l încercuiește, amenințare pe care o consideră ca venind din exterior, el reamintește "necesitatea imperioasă
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
21-22 decembrie. Predominarea cantitativă a lozincilor anti-Ceaușescu poate induce la un prim examen opinia după care revolta spontană ar corespunde variantei reducționiste promovate ulterior de Iliescu și de FSN. Din cele 141 de graffiti înregistrate, 57 reprezintă variații pe tema ostilității față de Ceaușescu, fie singur, fie asociat cu soția. Varietatea extremă a expresiei acestei ostilități, de la simplul "Jos Ceaușescu" la bancuri și poezioare satirice ("Cine-i mic și dă din mână/ Și-are 4 la română" graffito nr. 2 din culegerea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]