2,363 matches
-
spus că județul Cahul, Împreună cu Bolgradul și Ismailul au fost rupte Împreună cu toată Basarabia la 16/28 mai 1812 În urma Păcii de la București, semnată de două imperii extrem de ticăloase și de periculoase pentru noi românii: cel rus și cel otoman. Totuși, În urma pierderii războiului Crimeii de către pravoslavnicii cotropitori de la Răsărit (1853-1856), puterile europene au hotărât să taie accesul la Dunăre al acestora retrocedând Moldovei cele trei județe de mai sus În urma Congresului de Pace de la Paris. După cum se știe, soarta
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe aceeași temă pe care i le trimisese și care, se pare, rămăseseră neonorate sau fuseseră onorate insuficient. Oricum, beneficiind de galoanele În plus, Alexandrescu a transmis ordinul-rugăminte celor doi comisari de la Despărțiri. Pe pământul Bulgariei aflate sub imineii sultanului otoman Abu Hamid al II-lea (1842-1918), toamna anului 1877 fusese ceva mai friguroasă ca de obicei, sau măcar nopțile ei, altfel nu se explică o altă cerere venită din partea Ministerului de Interne și adresată Prefecturii Fălciu sub numărul 7887
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fi, de exemplu, cel din 1916-1918, pe timpul Războiului de Independență În țară se mai aflau numeroase trupe de rezervă care, prin rotație beneficiau chiar și de concedii. Până la atingerea acestei delicate probleme, iată, pe scurt, numărul militarilor români, ruși și otomani la prima bătălie pentru Plevna: Români: 43.414 soldați, 7.170 de cai și 110 tunuri. Ruși: 52.000 de soldați și 316 tunuri. Forțele otomane au fost evaluate la 35.000 - 40.000 de oameni după unele surse iar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
apărate de aproximativ 50.000 de ostași otomani, conduși de Osman-Pașa. De cucerirea Plevnei depindea posibilitatea Înaintării trupelor ruse În direcția Adrianopolului. Acestea mai Încercaseră să cucerească reduta Plevna de doua ori, dar de fiecare dată au fost respinse de otomani. Al treilea atac, de data aceasta româno-rus, asupra Plevnei a fost și el respins, la data de 30 august (stil vechi)/11 septembrie 1877 (stil nou). În septembrie-octombrie 1877, armatele ruse și române au acționat În vederea izolării depline a Plevnei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
1877, armatele ruse și române au acționat În vederea izolării depline a Plevnei, lucru reușit la Începutul lunii noiembrie 1877. Cei 50.000 de soldați otomani aflați sub comanda lui Osman-Pasa erau Încercuiți și nu mai aveau provizii. Singura șansă pentru otomani era să spargă Încercuirea, lucru Încercat de Osman-Pașa. Acesta a eșuat, iar românii au reușit să intre În redută. Osman-Pașa a capitulat și s-a predat colonelului român Mihail Cerchez, dorind să-i Înmâneze acestuia sabia. Considerând că această onoare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în inimă și pe buze Rugăciunea lui Iisus care îi dă putere. Chiar și așa, cu eforturi uriașe în care era mereu prinsă întreaga comunitate de ucenici, obștea paisiană se regăsește cu timpul atât de strivită sub birurile impuse de otomani mănăstirilor din Sfântul Munte, încât însăși supraviețuirea ei biologică este pusă în pericol. Aflat din nou sub amenințarea unei puteri potrivnice Ortodoxiei Creștine, și purtând răspunderea nu doar pentru propriul suflet, ci și pentru viața celor șaizeci și patru de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a o combate, fie pentru a o înconjura. Pirații erau, desigur, atât o povară, cât și o binecuvântare : o povară atunci când îți atacau corăbiile, o binecuvântare când puteau fi convinși să le atace pe ale dușmanilor. Dezvoltarea puterii navale a otomanilor în Mediterana în secolul al XV-lea și în prima parte a celui următor poate fi explicată până la un punct prin dorința imperiului de a-și proteja liniile comerciale de atacurile corsarilor italieni și levantini. Cele mai multe vase înarmate din estul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și în prima parte a celui următor poate fi explicată până la un punct prin dorința imperiului de a-și proteja liniile comerciale de atacurile corsarilor italieni și levantini. Cele mai multe vase înarmate din estul Medi teranei aparțineau unor pirați, doar Veneția, otomanii și cavalerii din Rodos putând pretinde că dețineau ceva ase mănător unei flote organizate, profesioniste 5. Dacă în Evul Mediu s-au putut înregistra jafuri pe Marea Neagră din partea unor localități de pe coaste, a unor barbari (goți) sau a locuitorilor din
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
localități de pe coaste, a unor barbari (goți) sau a locuitorilor din Georgia (lazi), după cucerirea tur cească, cu rare excepții (cazacii, cu serioase incursiuni în secolele al XVI-lea-al XVII-lea), acestea au încetat, ca formă permanentă și organizată. Otomanii controlau nu doar porturile importante, cât mai ales strâmtorile și gurile Dunării, adică exact porțile de intrare și de ieșire. La sfârși tul secolului al XVII-lea, Rusia, în plină ascensiune și mai deschisă inovațiilor occidentale în ce privește construcția navelor, a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
secolul al XVII-lea, când pe alte mări se trecuse deja la navele cu mai multe punți și mai multe tipuri de pânze, mai eficiente și mai ușor de întreținut 7. Neinteresați de războaie navale și de explorări, în afara lacului, otomanii nu aveau de ce să fie receptivi la inovații de arhitectură navală. Cea mai renumită corabie medievală românească a fost misteriosul pânzar moldovenesc, construit, ca tip de navă, aproximativ în secolul al XV lea. Surse istorice clare nu există, ci numai
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită-, făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului, începând de la războiul polono otoman din 1672-1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia ăevenimente la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s trăiți ca în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
plafonul unei biserici se înverșunează unele împotriva altora marile națiuni ale lumii?" întreba el în ajunul războiului Crimeii, primul din era modernă, cu fotografi și cu vapoare cu aburi, și care a început efectiv aici la Betleem. Francezi, englezi și otomani de o parte, ruși de cealaltă parte. Ei bine, vedeți dumneavoastră, marele om a făcut două erori factuale (rectificativul este revanșa celor mici). Primo, steaua, dumneavoastră știți acum, nu se află pe plafon ci la nivelul solului. Frații cordelieri sunt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
parvenite din Irak, Siria rămâne, alături de Liban, țara din regiune unde nemusulmanii respiră cel mai bine. Nici măcar nu trebuie să se prezinte ca atare, laicitatea garantată a regimului nu-i obligă la așa ceva. Nu pronunțați termenul "minoritate", el amintește de otomani și de dhimmi. O minoritate nu poate pretinde la gestionarea spațiului public. Spuneți "cetățenie". Un bun prețios, în vremea când irakienii vin cu sutele de mii umplând suk-urile, făcând să treacă dincolo de orice limite normale teama și chiriile. America nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
una etnică (arabitatea), și atunci vântul le bate din pupă, pentru că sunt arabi și că au fost întotdeauna vârful de lance al marilor treziri arabe (în secolul al X-lea, sub abbasizi, ca și în secolul al XIX-lea, sub otomani). Ori factorul federativ este religios (islamul), și atunci iranienii, turcii și indonezienii își reocupă locurile lor la masă, dar atunci creștinii o părăsesc. De două secole încoace, balansierul merge de la o excludere afară cu cei care nu vorbesc limba noastră
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
colonizabile, exploatând ubicuitatea interdisciplinară în care Edward Said a topit temele istorice convenționale (relația între puterea politică și cea academică, imperialism, colonialism). Sunt binevenite unele specificări: Balcanii sau Europa de Sud-Est sunt construite pe structura imperiilor "vechi", imperiile medievale, imperiile otomanilor și habsburgilor. Imperialismul definit de Said este bazat pe relația de putere colonială între Apus-Răsărit, Europa-Orient și nu ne amintește de materialitatea dominației otomane directe. Deși Balcanismul nu are ca sursă discursuri de înaltă ținută academică ca cele orientaliste, totuși
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
au succedat cei doi frați: Gheorghe și Balșa, ca stăpâni ai Zentei. Însă și aceștia, fiind amestecați în numeroasele complicații politice din zonă, soldate cu dese confruntări militare fie cu țarul bulgar Șușman, fie cu regele Bosniei, Tvarko, sau cu otomanii, în scurtă vreme își vor pierde viața în aceste războaie. Astfel, Gheorghe moare la 3 ianuarie 1379, în Scutari, în urma unei campanii militare victorioase asupra Bosniei. Citându-l pe istoricul croat de la începutul secolului XVII, Mauro Orbini, baronul Vasile Balș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
aleagă un episcop propriu 104. La începutul anului 1780, împăratul Iosif al II-lea, luând în considerare anumite rațiuni de politică internațională, ce aveau în vedere poziția strategică a acestei provincii aflate la granița răsăriteană a imperiului, în hotarul Imperiului otoman și ale celui țarist, a cerut Consiliului Aulic de Război din Viena să ia măsuri în vederea reorganizării Bucovinei, în conformitate cu ideile reformismului iosefin. În legătură cu reorganizarea noii provincii, care își păstrase până în acel moment, în chestiunile politice, administrative, sociale și ecleziastice, statu-quo-ul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
politice imediate ale societății românești din Bucovina și au avut un caracter pragmatic, de modernizare a societății civile în ansamblu. Comparativ cu memoriile politice din Principate, axate în principal pe problema obținerii unui nou statut politic al acestora în raport cu Imperiul Otoman 123, cele din Bucovina conțin o serie întreagă de termeni ca: națiune, patrie, fericire, umanitate, cetățean, obiceiuri, ignoranță, luminare, binele public etc., ca și formula bunului monarh, specifici vocabularului politic iluminist, comparabili cu cei ce apar în scrierile românești din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lipsă de loialitate sau de a face un joc dublu, plasându-l uneori chiar în postura de a se afla în situații delicate. În condițiile în care situația încordată din sud-estul Europei prefigura o nouă confruntare militară între ruși și otomani, cu o posibilă participare austriacă, noul domn al Moldovei, Alexandru Mavrocordat (Firaris), fost dragoman al Porții, a căutat să afle cât mai multe știri din spațiul aflat în afara teritoriului otoman, pentru a suplini nevoia informațională, atât a Istanbulului, cât și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
contractualistă a "tratatelor" încheiate în trecut de Principate Române cu Poarta este reluată în memoriul din ianuarie-februarie 179148, referitor la statutul internațional al Moldovei și Țării Românești, într-o manieră mult mai explicită, cu referințe mult mai directe la încercările otomanilor de a schimba titlurile de suzeranitate, în drepturi de suveranitate: "Aceste țări aveau tratatele lor cu Poarta, în virtutea cărora ele recunoșteau numai o suveranitate, însă nu o stăpânire a Porții... Poarta însă a acționat în consecință după bunul său plac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
natură, educație, teren și mod de viață se adapă dintr-o mlaștină, se satură dintr-un dovleac și suportă frigul până la moarte... Soldatul rus se crede a fi un martir, dacă moare pe câmpul de bătălie și pentru patria sa... Otomanul, pe care clima caldă și îmbelșugată l-a dotat cu o sensibilitate foarte fină la aceeași formă de guvernare,... se află doborât de îndată fără orez, foc și anumite comodități ce i le-a făcut abundența climei sale..." și "ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ce i le-a făcut abundența climei sale..." și "ține deja, decât să înainteze, bătălia ca pierdută... "strigând" pe câmpul de bătălie că timpul menit stăpânirii lor s-a terminat..."58. De aici urmează concluzia firească a lui Balș că: "otomanii... își subminează ei înșiși, cu propria mână, căderea lor..." și "demonstrează națiunilor în mod pragmatic justețea maximei, că: "adesea teama față de o pierdere fictivă a statului face mai multă pagubă decât însăși pierderea reală""59. Decăderea Turciei și avansul rapid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a intervenției energice a consulului Timoni la Iași, pe lângă domnul Alexandru Callimachi, dar și a internunțiului austriac la Înalta Poartă, revoluționarii polonezi conduși de Denisko au fost nevoiți să se retragă din Moldova în Țara Românească și apoi în interiorul Imperiului otoman 207. Pe măsură ce pericolul care amenințase provincia a fost îndepărtat, la 6 iulie 1797, căpitanul Bucovinei a decretat desființarea corpului de voluntari bucovineni, voluntarii putând să se întoarcă la casele lor. În privința insurgenților polonezi, căzuți prizonieri în mâna corpului de voluntari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și se găsește mai bine și mai liber pe câmpul de luptă, decât acasă. Brutal și incult de la natură și obișnuit cu un tratament aspru de superiorii săi, consideră tot ceea ce face și are și chiar viața sa proprietate străină. Otomanul, pe care clima caldă și îmbelșugată l-a dotat cu o sensibilitate foarte fină la aceeași formă de guvernare, are axiomele avansate ale spiritului cuceritor la fel de sfinte, însă el știe că are să riște viața de care se bucură, o proprietate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
dinainte, turcul cel descurajat, fără curaj, deoarece chiar nici o speranță nu ridică moralul trupei, decât să înainteze, ține deja bătălia ca pierdută, dezertează și ucide conducătorul îndrăzneț, ce riscă să-i insufle curaj și bărbăție și vrea să-l oprească. Otomanii, la fel ca odinioară grecii constantinopolitani, demonstrează națiunilor în mod pragmatic justețea maximei, că: "adesea teama față de o pierdere fictivă a statului face mai multă pagubă, decât însăși pierderea reală. De-abia ar face-o!" Soldatul care se teme de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]