2,327 matches
-
a devenit liderul de necontestat al posesiunilor otomane din Balcani. Bazileul Manuel al II-lea Paleologul fusese aliatul lui Suleiman. Din acest motiv, Mûsa l-a atacat și a asediat capitala bizantină. Manuel i-a cerut ajutorul lui Mehmed, iar otomanii anatolieni au venit în apărarea Constantinopolului. Ajutorul lui Mehmed a fost de scurtă durată, pentru că el a fost obligat să se retragă în Asia Mică, pentru ca să înăbușe o serie de revolte izbucnite in teritoriile pe care le controla. El s-
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]
-
Chamurli (Samokov, Bulgaria), în apropierea frontierei sudice a Serbiei. Hassan, Hassan, aga ienicerilor lui Mehmed, a încercat să-și determine subordonații să-și trădeze comandantul. În timpul atacului care a urmat, Mûsa a fost rănit. În ciuda comportării bune în luptă a otomanilor din Rumelia, bătălia a fost câștigată în cele din urmă de Mehmed și aliații săi. În cele din urmă, Mûsa a fost ucis în luptă. În acest moment, Mehmed rămăsese singurul fiu supraviețuitor al fostului sultan Baiazid, și s-a
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]
-
שכם Shaar Shhem, in arabă باب العامود Bab al Amud ,adică Poarta Coloanei, în engleză- Damascus Gate) este ,la Ierusalim, o poartă importantă a vechiului oraș, care, a fost, alături de poarta Jaffa, cea dintâi construită în 1535-1538, din porunca sultanului otoman Soliman Magnificul pe locul unei porți antice existente din vremea romană. Ea este cea mai maiestuoasă și mai împodobită poartă a zidurilor Orașului Vechi Ierusalim, considerată ca exemplul cel mai valoros de arhitectură otomană din regiune. În acelaș timp, este
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
să întărească poarta, numită pe atunci St.Ștefan. În secolele al XIII-lea - al XV-lea, în epoca mamelucă, case din zonă au fost restaurate și, de asemenea, s-au adăugat bolți în continuarea străzii spre sud. În timpul domniei sultanului otoman Soliman Magnificul, architectul său de curte,Mimar Sinan a proiectat, între altele, și noua Poartă zisă a Damascului. În anii 1535-1538 turcii au clădit poarta actuală pe locul părții superioare a deschiderii centrale a porții antice romane. Turnurile romane au
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
aceste privilegii, toți cetățenii otomani urmând să se supună acelorași legi. Noile reforme au vizat o reconstrucție aproape completă a vieții publice din Imperiul Otoman. În timpul reconstrucției a fost înființată o rețea de școli de stat pentru pregătirea clericilor guvernamentali. Otomanii au fost încurajați să se înscrie la aceste școli. Provinciile au fost reorganizate, iar guvernatorul local a început să fie sprijinit în munca sa de un consiliu consultativ. Reformele au vizat și modernizarea sistemului financiar, reglementat de deciziile băncii centrale
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
Sistemul fondat de Tanzimat a fost în cele din urmă distrus prin negocieri cu Marile Puteri după încheierea Războiului Crimeii. Ca parte a Cartei din 1856, puterile europene au pretins creșterea suveranității pentru diferitele comunități etnice din cadrul imperiului, împotriva planurilor otomanilor care prevedeau tratamentul egal al tuturor cetățenilor în fața legilor. Reformele au dus la creșterea puterii clasei mijlocii creștine și a rolului ei politic și economic. Pe de altă parte, musulmanii nu s-au bucurat de beneficiile reformelor, iar situația lor
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
înțeles diferit obiectivele Tanzimatului. Elitele libaneze au interpretat reformele într-un mod total diferit de restul imperiului. Drept urmare, „Oficialii europeni și otomani s-au angajat într-o competiție pentru câștigarea loialității localnicilor - francezii pretinzând că protejează maroniții, britanicii druzii, iar otomanii proclamând bunăvoința sultanului față de toți supușii săi, indiferent de religie” În Palestina, reformele din domeniul agriculturii, în special cea din 1858, a permis evreilor ruși să cumpere pământ în regiune, ceea ce a dus la sosirea a unui prim val de
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
săi, indiferent de religie” În Palestina, reformele din domeniul agriculturii, în special cea din 1858, a permis evreilor ruși să cumpere pământ în regiune, ceea ce a dus la sosirea a unui prim val de emigranți. Pentru mărirea bazei de impozitare, otomanii au cerut arabilor din Palestina, ca de altfel tuturor cetățenilor imperiului, să-și înregistreze proprietățile. Cum numeroși fellahini încercau să evite plata impozitelor sau erau analfabeți, o serie de mukhtari locali au înregistrat pe numele lor toate pământurile sătenilor. Astfel
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
Bătălia care a durat cinci ore s-a dat la marginea nordică a Golfului Patras, în largul coastelor Greciei de vest actuale, de unde forțele otomane navigau spre vest din baza lor navală de la Lepanto (în ; în sau Έπαχτος, "Épahtos"). Acolo, otomanii au întâlnit forțele Ligii Sfinte, ce veneau de la Messina. Victoria Ligii Sfinte a prevenit transformarea Mării Mediterane într-un canal de circulație al forțelor musulmane, a protejat Italia de o mare invazie otomană, și i-a împiedicat pe otomani să
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]
-
Acolo, otomanii au întâlnit forțele Ligii Sfinte, ce veneau de la Messina. Victoria Ligii Sfinte a prevenit transformarea Mării Mediterane într-un canal de circulație al forțelor musulmane, a protejat Italia de o mare invazie otomană, și i-a împiedicat pe otomani să înainteze mai departe în flancul sudic al Europei. Lepanto a fost ultima mare bătălie navală dusă aproape în întregime de galere cu vâsle. După ce au cucerit Constantinopolul în 1453, turcii au invadat Peninsula Balcanică, avansând spre centrul Europei, amenințând
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]
-
elenizându-se și trecând la ortodoxie. Mama lui Kapodistrias a fost "Adamantine Gonemis" (Αδαμαντία (Διαμαντίνα) Γονέμη), fiica nobilului "Christodoulos Gonemis" (Χριστόδουλος Γονέμης). Familia "Gonemis" era o familie grecească din Cipru, care a emigrat în Creta atunci când Ciprul a căzut în mâinile otomanilor în secolul al XVI-lea. Ei au migrat apoi în Epir când în secolul al XVII-lea a căzut și Creta, ajungând în cele din urmă pe insula ionică Corfu. Familia Gonemis era și ea trecută în "Libro d'Oro
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
Kapodistrias a lansat un program major de reforme și modernizare care acoperea toate aspectele. A restabilit unitatea armatei, punând capăt celei de a doua faze a războiului civil; a reorganizat armata, care a reușit apoi să recucerească teritoriul pierdut în fața otomanilor pe timpul războaielor civile; a introdus primul sistem modern de carantină în Grecia, care a ținut sub control epidemii de febră tifoidă, holeră și dizenterie pentru prima oară de la izbucnirea războiului de independență; a negociat cu marile puteri și cu Imperiul
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
1541, generalul Rogendorf a fost învins lângă Buda. În anul următor atacul Budapestei a fost reluat. În aprilie 1543, Soliman a lansat o altă campanie, în Ungaria, și alte cetăți din Ungaria au rămas sub control otoman. În urma alianței franco-otomane, otomanilor li s-au furnizat armate franceze în Ungaria: unitatea de artilerie franceză a fost trimisă și anexată la armata otomană. În august 1543, Imperiul Otoman a asediat Esztergomul și l-a cucerit. Alte orașe capturate în timpul acestei campanii au fost
Războiul Mic în Ungaria () [Corola-website/Science/323794_a_325123]
-
(1299 - 20 iulie 1402) reprezintă perioada care a început cu slăbirea Sultanatului Selgiucid Rûm la începutul secolului al XIV-lea și s-a terminat cu înfrângerea otomanilor de către Timur Lenk pe 20 iulie 1402. este în strânsă corelare cu prăbușirea Imperiului Roman, care a dus la schimbarea centrelor de putere de la societatea uniploară creștină europeană la una bipolară, creștin-musulmană. Începutul acestei perioade a fost marcată de războaiele
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Imperiului Roman, care a dus la schimbarea centrelor de putere de la societatea uniploară creștină europeană la una bipolară, creștin-musulmană. Începutul acestei perioade a fost marcată de războaiele bizantino-otomane, care au durat aproape 150 de ani. De-a lungul acestei perioade, otomanii au cucerit controlul asupra Anatoliei și Balcanilor. Imediat după fondarea beilicurilor anatoliene, mai multe principate turcice s-au aliat cu otomanii împotriva Imperiului Bizantin. Această perioadă a fost marcată de înfrângerea selgiucizilor în bătălia de la Köse Dağ (în fața mongolilor) și
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
perioade a fost marcată de războaiele bizantino-otomane, care au durat aproape 150 de ani. De-a lungul acestei perioade, otomanii au cucerit controlul asupra Anatoliei și Balcanilor. Imediat după fondarea beilicurilor anatoliene, mai multe principate turcice s-au aliat cu otomanii împotriva Imperiului Bizantin. Această perioadă a fost marcată de înfrângerea selgiucizilor în bătălia de la Köse Dağ (în fața mongolilor) și a fost urmată cucerirea de noi teritorii (29 mai 1453 - 11 -12 septembrie 1683), o perioadă de stabilitate socială și economică
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
înfrângerea selgiucizilor în bătălia de la Köse Dağ (în fața mongolilor) și a fost urmată cucerirea de noi teritorii (29 mai 1453 - 11 -12 septembrie 1683), o perioadă de stabilitate socială și economică în provinciile imperiului, cunoscută și ca Pax Ottomana. Originile otomanilor pot fi urmărite până la începutul secolului al XI-lea, când au fost fondate o serie de mici emirate musulmane turcice - beilicuri - în diferite zone ale Anatoliei. Principalul lor rol era acela de apărare a regiunilor de frontieră binzantino-selgiucidă. Acest rol
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
În 1346, Orhan l-a sprijinit pe socrul său pentru detronarea împăratului Ioan al V-lea Paleologul. Când Ioan al VI-lea Cantacuzino a devenit co-împărat (1347-1354), el i-a permis lui Orhan să atace peninsula Gallipoli. Cu această ocazie, otomanii au cucerit primul cap de pod în Europa. Orhan a decis să se pregătească pentru noi cuceriri în Europa. În regiunea Gallipoli au fost colonizați turci anatolieni. Aceste colonii urmau să devină vârful de lance al viitoarelor atacuri împotriva Imperiului
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
regiunea Gallipoli au fost colonizați turci anatolieni. Aceste colonii urmau să devină vârful de lance al viitoarelor atacuri împotriva Imperiului Bizantin și a celui de-al Doilea Țarat Bulgar. Cea mai mare parte a Traciei Răsăritene a fost cucerită de otomani într-o perioadă de zece ani și a fost colonizată continuu cu elemente anatoliene. Cucerirea inițială a Traciei i-a permis lui Orhan să controleze principalele rute de comunicație care legau Constantinopolul de frontierele sale balcanice. Acest control le-a
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
o perioadă de zece ani și a fost colonizată continuu cu elemente anatoliene. Cucerirea inițială a Traciei i-a permis lui Orhan să controleze principalele rute de comunicație care legau Constantinopolul de frontierele sale balcanice. Acest control le-a ușurat otomanilor viitoarele campanii militare. În plus, otomanii au reușit astfel să-i izoleze pe bizantini de orice aliați balcanici sau vest-europeni. Ioan al V-lea Paleologul a fost obligat să semneze un tratat nefavorabil cu Orhan în 1356, prin care recunoștea
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
a fost colonizată continuu cu elemente anatoliene. Cucerirea inițială a Traciei i-a permis lui Orhan să controleze principalele rute de comunicație care legau Constantinopolul de frontierele sale balcanice. Acest control le-a ușurat otomanilor viitoarele campanii militare. În plus, otomanii au reușit astfel să-i izoleze pe bizantini de orice aliați balcanici sau vest-europeni. Ioan al V-lea Paleologul a fost obligat să semneze un tratat nefavorabil cu Orhan în 1356, prin care recunoștea pierderile teritoriale din Tracia. La scurtă
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
cucerirea Adrianopolelui, cei mai mulți europeni au considerat prezența otomană în Tracia cel mult ca pe un episod neplăcut dintr-un mai lung șir de evenimente haotice din sudul Balcanilor. După mutarea capitalei la Edirne, liderii europeni și-au dat seama că otomanii aveau intenția clară să rămână în Europa. Statele balcanice - Imperiul Bizantin, Al Doilea Țarat Bulgar și Despotatul Serbiei - nu erau pregătite să facă față noii amenințări. Teritoriul bizantin era fragmentat între capitala Constantinopole și câteva regiuni din Tracia, Salonic și
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Legăturile dintre capitală și celelalte două regiuni erau posibile numai pe mare, rutele maritime prin Dardanele fiind ținute deschise cu ajutorul celor două puteri italiene ale vremii: Republicile Venețiană și Genoveză. Bizantinii erau mult prea slăbiți pentru ca să se apere singuri împotriva otomanilor și, ca lucrurile să fie mai complicate, imperiul era măcinat de numeroase conflicte interne. Supraviețuirea Constantinopolelui a fost asigurată o vreme de zidurile de apărare formidabile ale orașului, lipsa unei flote militare otomane cât și îngăduinței lui Murad, care a
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
capitala la Prilep). Uroș nu a reușit cu adevărat să păstreze unitatea Serbiei, care s-a fragmentat într-o serie de domenii conduse de boieri aflați continuu în conflict, ceea ce a făcut ca țara să fie foarte vulnerabilă în fața atacurilor otomanilor. Contele de Savoia a cucerit în pentru Imperiul Bizantin orașul Gallipoli, după ce acesta fusese ocupat de otomani în 1354. Începând cu anul 1354, turcii folosiseră Dardanele pentru transferul de trupe în Tracia. Asia Mică era de mai bine de un
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
într-o serie de domenii conduse de boieri aflați continuu în conflict, ceea ce a făcut ca țara să fie foarte vulnerabilă în fața atacurilor otomanilor. Contele de Savoia a cucerit în pentru Imperiul Bizantin orașul Gallipoli, după ce acesta fusese ocupat de otomani în 1354. Începând cu anul 1354, turcii folosiseră Dardanele pentru transferul de trupe în Tracia. Asia Mică era de mai bine de un secol inima puterii otomane. Folosindu-se de Dardanele ș Gallipoli, turcii au adus trupe în Balcani, cucerind
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]