3,713 matches
-
de râu. A făcut un pas, apoi încă unul. Tresărea la fiecare pocnet de crengi, dar sărea tot înainte. Chiar și prin fum și cu toate că luna era ascunsă, peste tot se profilau umbre - siluete răuvoitoare se ițeau dintre copaci, întunecimi pândeau din tufișuri. Noaptea, pădurea era un ținut complet diferit. Alice s-a dezechilibrat și s-a sprijinit de-un arbore, dar coaja pinului s-a desfăcut de trunchi la atingerea degetelor ei - era moale și umedă. Alice a auzit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
foc. Jake a frământat puțin pământul cu lăbuțele, a rostogolit cu nasul un con de pin, a încercuit grupul de trei ori, după care s-a întins pe iarbă. Jina a deschis sticla cu Baileys Irish Cream. Danny și Charlie pândeau la liziera pădurii, fără să bage în seamă ploaia. Nu-și mai găsiseră bluzele sau, cel puțin, așa ziseseră. Jina a presupus că băieții își aruncaseră o parte din lucruri peste bord, pe ascuns, și că, în josul râului, aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
celorlalți. Bărbatul și-a plecat capul și-a șoptit: Te rog, a spus el. Am venit să-ți spun da. Jina a închis ochii, dar tot a plâns. Mike călătorise în jos, pe râul Salmon, închipuindu-și că moartea îl pândea la fiecare vâltoare, celebrând viața cu fiecare izbândă. Călătorise până acolo imaginându-și o reuniune plină de pasiune, dar acum era dispus să se mulțumească și cu puterea de-a o face pe ea să se oprească din plâns. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trece prin minte ideea de moarte într-un stol dragostea ta n-a avut curaj fluier-o să se-ntoarcă singură într-un castel sparg oglinzi nicio zi nu îndepărtează cerul de mine câtă lumină în cămașă de noapte luna pândește din râu cai țesălați bat din picioare un șarpe nu vreau să vorbesc mai ales cu voi ăștia oamenii le vent le cri vântul mișcă pereți ce împart în câteva zile inima ta ca și cum le-ai fi trăit doar cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
hârtia de ziar AAA realismul socialist capismul die blaue vier gruparea contimporanul suprarealismul elementarismul grupul celor patru scuola italiana unismul cercle et carré dier progressive noua obiectivitate arta concretă atenție se închid ușile de piatră doar pleoapele se zbat ghinionul pândește la intrarea în cetatea roșie marele urs dansează pe muzică de balalaică munții se scufundă în cer și un inorog studiază cu lupa florile albastre din ierbare urmează stația anii treizeci cu peronul pe partea dreaptă cerșetori cu degete palide
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
haine care răstoarnă halucinațiile în nopțile noastre sunt locuri în care nu mai încape distanța o să te dor de câte ori îmi strâng părul și o să mă ghemuiesc pe vertebrele tale ai să-mi numeri morțile cu buzele și am să te pândesc din brațele altcuiva cu focul într-un bulgăre de vise o să te iubesc cu toate bătăile inimilor din lume până ce nici o pasăre nu va mai fi bolnavă și tot am să te adun așa cum Dumnezeu toarce turla unei biserici probabil
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
starea în care mă adânceam tot mai mult. Știi ce? Nu pot rata două dansuri la rând, i-am zis gândindu-mă că trebuie să-i mulțumesc pentru că încerca oarecum să mă țină cu ochii deschiși spre soarta care mă pândea din umbră. Hai să dansăm! N-am chef, mi-a răspuns, dar ca să nu-i las refuzul să pună punct, am prins-o de mână și ridicând-o de pe bancă, am dus-o cu mine în lumea care, se pare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pantofi poartă mațe de pește Înghețat. Dar să mai așteptăm vreo jumătate de oră. Dacă așteptările Îmi vor fi Îndreptățite - și n-au nici un motiv să nu fie -, Își va face apariția și silueta de dincolo de perdele. Pe ea o pîndeam din alte motive decît pe cea de sub iarba uscată. Nu eu am ales-o pe ea, ci ea pe mine... O verificasem mai Înainte, cînd a Încercat să dea telefonul acela. Nu putea găsi altă poziție pentru că-i stătea scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
falsă lipită cu salivă. — Cel care răspunde de funeralii trebuie să fie undeva În față. Îl aduc imediat. Plecă În grabă și dispăru imediat În spatele draperiei. Dar cel cu ochelari fumurii, care stătea cu un pas În spatele nostru și ne pîndea ca pe niște bagaje, nu făcu nici cel mai mic efort să-și ascundă ostilitatea pe care nici măcar lentilele Întunecate nu o puteau para. Poate Îmi purta pică pentru că am fugit și l-am lăsat acolo, deși știam că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el, ar trebui să te bucuri și mai mult de ziua de azi. Carpe diem e cu atât mai necesar pentru tine. Atunci nu l-am înțeles. Mă dureau toate. În mintea mea pluteau tacâmurile de pui, imaginea mea noaptea pândind gazele, bătutul discret la ușa din dos la o casă de comenzi unde aveam pile și tremuram că vine miliția economică și mă prinde în delict cu ruda de salam și patru pachete de unt, plătite, evident, dar „ilegitim” obținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îl mângâiai; zăpada era spulberată de crivățul uscat de cu noapte. Intrai în hol, scuturându-mi mai întâi, picioarele de zăpadă pe grătarul de fier din față-mi, zgomot suficient ca un semnal abia așteptat de domnul Pavel care-mi pândea venirea. Ieși repede în curte prin ușa bucătăriei, și ajungându-mă tocmai când închisesem ușa holului; o deschise, mă îmbrățișă și mă pofti la el pentru a-mi „sărbători”, el și soția, „rămânerea în magistratură”. Ajuns în apartamentul lor, dădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Asta confirmă că puterea respectă încă justiția, glumii, o urmă de respect, pentru că e conștientă că nu i se poate cere să condamne în orice situație, adică să fabrice infractori. - Sunt abia la început, aveți răbdare, rosti cu o voce pândită de silă, mai târziu va fi altfel, veți vedea...Mă pofti apoi să mă așez în fotoliul de lângă fereastră. - Nu cred, spusei. - N-are importantă ce credeți, important e că așa va fi. Nu trebuie să fii ticălos pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Tu ți-ai retras mâna: - Nu, nu se poate! Sunt și eu bucuros, ai spus, și emoția te-a gâtuit până târziu. - Mi-aduc aminte. Vrei să spui că n-am greșit niciodată? - Nu. Nu există nimic fără să fie pândit de greșeală, în profesiunea ta mai ales, și în aceea de medic. Medicina internă de pildă e ca și Codul civil, amândouă supuse mereu interpretării, dar similitudinea nu se observă, - cu diferența că în medicină unele greșeli sunt fără apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
visătoare: cunoșteam perfect privirea aceea ușor pierdută, ce căuta să pară neutră, neschimbată de douăzeci de ani. Asta dovedește că oricâte ar trece peste noi, temeliile ne rămân aceleași. Nici nu s-ar putea altfel. Deschisei poarta; doamna Pavel, care pândise clipa, veni din fundul curții spre noi (era îmbrăcată cu o rochie albastră, fără desene, cu bentițe albe la guler și mâneci, pe care o purta la ocazii „rare”, ca și alte două asemenea), și scutindu-mă de sarcina prezentării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
căscate. Negustori cu ochii mici și ascuțiți vorbeau aspru, din gâtlej, cu palmele întoarse în laturi, de o parte și de alta a bărbilor. Câte-un țigan uscat, cu ilic peticit, cu căciula jerpelită în cap, se strecura prin norod, pândind în toate părțile cu ochii ca două picături de catran. Se uită și Dumitrache Hazu la unul, lung și adus de spate ca o cobâlă, cu obrazul negru și uscat ca o coarnă, cu privirile agere și cu nasul coroiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tăcură. Stăteau pe coaste și focul le rumenea fețele. Erau oameni nelămuriți, și fețe nelămurite; și Petrișor Damian, privindu-i cu ochi tulburați, se simțea mai tare și mai cu curaj decât toți - deși din umbra neagră a hanului poate pândea bărbatul hangiței... — Eu nu mă tem de nimica! zise el cu tărie. Și spre încredințare parcă, se așeză grecește, se trase mai aproape de focul moșneagului, aduse oala de vin la gură și sorbi câteva înghițituri lungi. Tot îmi zice boierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
este fata lui Sanis ca nainte vreme? De ce a început să vorbească așa, înfrigurată, despre atâtea? De ce spionează? De ce dă tot mai rar prin casa ei, și-n schimb, una-două, dă năvală ziua în maghernița roșie a Reizei? Începu să pândească dughenița din față. Căuta să înțeleagă ce se spune acolo, între cele câteva rafturi sărace. De auzit nu auzea vorbele; dar mânile Reizei ș-ale Haiei se zbăteau, se încâlceau, parcă erau purtate de un vânt năprasnic. Și li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pe urmă umbli cu poșta prin toată mahalaua... Stăi, stăi, nu vorbi, că te-am înțeles... Acu văd și din ochii tăi... Tu ai spus la toată lumea! Tu ai răspândit vorba, ș-acu toate femeile se uită la mine, mă pândesc și mă cercetează... Să-ți fie rușine, Haie! Eu am avut credință în tine și tu te-ai purtat ca o mizerabilă. Așa prietină mi-ai fost?... Fata lui Sanis privi întăi în pământ. Cercă pe urmă să zâmbească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la ușă și o deschise. Ieși în prag cu ochii încruntați. Izbucni iar: Da’ ce-i aici? iarmaroc?... Femeile se trăgeau înapoi; Haia Sanis intră în maghernița roșie a Reizei; și de acolo și ea, și ovreica lungă și osoasă, pândeau scoțând în fiecare clipă capetele și cercetând casa de peste drum... IVtc "IV" Sara, după o zi înăbușitoare, începu a bate un vânt răsunător, șuierând prin podurile goale ale caselor, bubuind în tablele acoperișurilor: parcă umbla cineva cu cizme grele pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dumneata. Apoi ai s-auzi ș-ai să știi de-acu nainte. Vei fi vrednic, te-i împăca cu mine. Dacă nu, greu! - Să vezi cum umblă cuconu Nastratin după cai! strigă Faliboga, ridicând capul și râzând răgușit. L-am pândit eu din vârful muncelului, într-amurgul. Apoi cu noi nu se pune el, cuconu Nastratin. Eu îs mare hoț și știu sama la cai, și la toate. Tot intra herghelia lui pe moșia noastră... Boierul nostru găsea fânaț călcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la deal, drept sub streșina neagră a pădurii. Deci ursul venea asupra lor. Culi a stăruit cu binoclul, a mai cercetat în jurul locului ciutelor. Ursul nu s-a mai văzut. Totuși părea că se află acolo, undeva, un ochi care pândea oblic înapoi. Paznicul se scărpină în cap, nehotărât. Căută în juru-i puncte de sprijin, ca să deslușească locul unde se găsea. Nu se putea bine lămuri. Între acel alb violent al iernii și verdele sumbru al brădetului se alcătuiau, sub lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poruncește el cu asprime. A izbit ușa și i-a prins coada. Vidra a dat un țipăt ascuțit. Nana Floarea face un semn plictisit cu mâna. Adică: Lehamite! așa face acest Culi totdeauna. Bolnava râde puțintel strâmb; soacră-sa o pândește cu coada ochiului. Culi se duce la căsuța calului și a vacilor. Alăturea, în bucătărie, doarme sluga. Ce slugă, de unsprezece ani? Iaca, Ion Bezarbarză n-are decât unsprezece ani vârstă și slujește cum se cuvine, după puterile lui. Mulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a mai întrebat și s-a dus cu badea Toma și cu Traian mai sus, pe o rovină cu jipi, ca să caute vatra unei scroafe de mistreț, care începea să iasă cu godinii după ea, privindu-i cum se joacă. Pândind el într-acel fund de vale, i-a plăcut priveliștea și avea coraj. A mas la Braniște și nu-și mai aducea deloc aminte de întâmplările ce povestise badea Toma Orășanu. S-a întors la Prelunci în ziua de 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai mult vorbește decât culege, căci are oaspete din Laz. Încă din ajun Culi înțelesese cine vine cu copilul și-i era puțin frică de o dezamăgire. Așa că, de bună-samă, se afla lângă nana Floarea - părând c-o ascultă și pândind cu ochii altceva - acea odraslă din Laz, fata Serafinei văduva. Cum se ducea la vale, îi venea să întârzie și să ocolească în altă parte. Se opri un timp, ca să urmărească în lumina poienii zborul rândunelelor; privi pe luciul pârăului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
simțea însă într-însa ceva străin și vechi. Versurile cuprindeau unele vorbe crude, pe care, în alte împrejurări, le-aș fi socotit cu totul lipsite de cuviință. Copiii aceștia continuau însă, cu nevinovăție, un ritual al generațiilor. Ștefan Gâdea rânjea, pândindu-mă cu coada ochiului. Îndată după corul pe care îl închinau rudărașii soarelui de sânziene, au urmat poiana și grindul unde își întocmiseră satul meșterii de albii. Era o așezare de nomazi; cai, porci și vaci umblau slobod în jurul căruțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]