1,945 matches
-
lui de lăcustă, ca să le arate calea. Cum haina de piele îl strângea, Maca sărea cu oarece greutate. Pe Jenică hainele nu-l strângeau, dar tocmai pentru că erau largi îl stânjeneau, căci lărgimea cămășii era menită tocmai să-i ascundă pântecul care, de atâta stat pe scaun, începuse să se rotunjească. Tili ar fi avut cel mai puțin de suferit de pe urma hainelor și a trupului. Numai că, între timp, coroanele castanilor începuseră să se rărească, dacă nu cumva, din loc în loc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din loc în loc, copacii nu dispăruseră de-a binelea. Într-o altă lume, copiii mergeau în față, fără să se uite înapoi. Maca gâfâia pe urmele lor, dar se mai înviora când vedea eforturile lui Jenică de a-și sălta pântecul rotofei. Tili fusese, la un moment dat, cât pe ce să-i ajungă pe băiețandri, spunea, la fiecare salt, câte un nume, de parcă Maestrul păpușilor răscolea prin cutie. Astfel încât, fie din cauza coroanelor rărite ale copacilor și a crengilor sleite de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aici ? întrebă Jenică, potrivindu- și pasul după mersul grăbit al lui Maca și săltându-și nădragii care-i cădeau sub burtă. Celălalt se opri brusc și-l împunse cu degetul în cămașa largă, unde socotea că ar trebui să fie pântecul rotofei. — Mereu e ceva de cucerit... spuse, arătând priveliștea dinaintea lor, dar care nu era totuși de natură să-i îndreptățească entuziasmul. Habar n-ai... Te întrebi, poate, cum e să existe o stradă largă, lipsită totuși de case și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu tot, dar nu avea unde, căci umerii erau dezgoliți. Bluza, dintr-un material lucios și elastic, cobora de la jumătatea umerilor, strângând sânii și împingându-i să stea bombați. În strădania ei, bluza nu reușea să-i acopere șoldurile și pântecul, care se buclau peste fusta neagră, prea strânsă pe coapse și terminată, la jumătatea pulpelor, într-un tiv de dantelă care se continua în banda ciorapilor negri. Pantofii erau atât de săltați pe tocuri, încât fata părea suspendată deasupra pământului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îmbrățișare disperată, așa că nu mai știură care era unul și care celălalt. Nici nu trebui să-și coboare mâna ca să se ajute, fata îl înconjură cu totul și îl trase în ea. Erau atât de tulburați, cu piepturile tresăltând și pântecele zvâcnind, încât nici nu a fost nevoie să se miște ca să se simtă palpitând unul în altul. Toate cercurile, ale brațelor, ale pulpelor, ale luminii, se strânseseră într-unul singur atunci când bărbatul trecu, vâscos și întretăiat, în femeie. Ea nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce-ți spuneam. Îmi vine să vărs, șopti Jenică. Maca se aplecă și-i strânse fruntea între palme. Dă-i drumul, spuse. Altfel nu trece. Jenică se aplecă într-o parte, icni de câteva ori, spuma alburie mânji frunzele uscate. Pântecul i se mai strânse, convulsiv, de câteva ori, până ce se întoarse cu fața spre cer, respirând adânc. — Nu trece oricum, spuse Tili. Asta ușurează doar stomacul. Se priviră. Bătrânul avea dreptate, socoti Maca. Poate că ar fi bine să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling Sânul, asemănător unui bot însetat de cămilă, m-așteaptă și nu știe mila, fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice inseparabili, ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
vreodată plăcerea adevărată. Am impresia că nu. Nu pare a fi familiar cu afecțiunea. Dar cum aș putea să-l învinuiesc? El trebuie să conducă o țară, și în fiecare noapte e de datoria lui să-și depoziteze sămânța în pântec după pântec. Cine nu s-ar simți impotent? Aud pași îndreptându-se în tăcere. Eunucii vin după mine. Împăratul Hsien Feng rămâne nemișcat. Îmi iau un adio tăcut, când se aude un ciocănit ușor în ușă. Stau în lumina lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adevărată. Am impresia că nu. Nu pare a fi familiar cu afecțiunea. Dar cum aș putea să-l învinuiesc? El trebuie să conducă o țară, și în fiecare noapte e de datoria lui să-și depoziteze sămânța în pântec după pântec. Cine nu s-ar simți impotent? Aud pași îndreptându-se în tăcere. Eunucii vin după mine. Împăratul Hsien Feng rămâne nemișcat. Îmi iau un adio tăcut, când se aude un ciocănit ușor în ușă. Stau în lumina lunii. Ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lungi, din țesături înfățisând stele, astrologii se ghemuiesc în genunchi. Cu nasurile aproape atingându-li-se de pardoseală, ei studiază vergelele și interpretează imaginile fantomatice de pe pereți. În cele din urmă, se pronunță că bebelușul pe care-l port în pântec posedă echilibrul corespunzător de aur, lemn, apă, foc și pământ. Ritualul continuă. Spre deosebire de prezicătorii de la țară, astrologii imperiali evită să-și exprime adevăratele opinii. Observ că tot ce se spune e menit să fie pe placul împăratului Hsien Feng, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
milei și îmi spune să încetez să-mi mai fac griji. Raționamentul meu este că aș putea să mă descurc cu o Nuharoo, dar nu cu trei mii. S-ar putea întâmpla orice, de vreme ce ele au făcut o țintă din pântecul meu. Am aproape douăzeci și unu de ani și deja am auzit despre prea multe crime. Îl implor pe împăratul Hsien Feng să ne mutăm înapoi la Yuan Ming Yuan până nasc. Majestatea Sa se înduplecă. Știu că trebuie să învăț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bebeluș. Împăratul mi-a mărit de curând alocația, și folosesc banii în plus pentru a cumpăra daruri cu aceeași valoare pe care să li le ofer. Sunt sătulă să mă prefac că mă bucură vizitele lor. An-te-hai păstrează ca prioritate pântecul meu. Pe măsură ce acesta crește, el devine din ce în ce mai implicat. E în fiecare zi cu nervii întinși la maximum, entuziasmat și înspăimântat în același timp. În loc să mă salute pe mine dimineața, el îmi salută pântecul: — Bună dimineața, Tânăra Voastră Majestate. Solemn, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bucură vizitele lor. An-te-hai păstrează ca prioritate pântecul meu. Pe măsură ce acesta crește, el devine din ce în ce mai implicat. E în fiecare zi cu nervii întinși la maximum, entuziasmat și înspăimântat în același timp. În loc să mă salute pe mine dimineața, el îmi salută pântecul: — Bună dimineața, Tânăra Voastră Majestate. Solemn, face o plecăciune adâncă: Ce pot să vă aduc la micul dejun? Mă apuc să studiez manuscrise budiste. Mă rog ca pruncul meu să fie mulțumit și fericit înăuntrul meu. Mă rog ca dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eu fără nici o jenă la un bordel ca să învăț trucuri ce aduc plăcere bărbaților? Împăratul nu m-a mai vizitat de când am plecat. Dorul de el mă face să mă gândesc la funiile de mătase albă. Însă micile lovituri dinăuntrul pântecului mă obligă să-mi revin și îmi întăresc voința de a supraviețui. Reflectez acum la viața mea, luptându-mă să-mi păstrez firea. Din capul locului, Hsien Feng nu a fost niciodată al meu. Lucrurile sunt exact ceea ce par a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vreme. Când deschide gura, vorbește despre țânțari, cum îl scot din minți. Îi învinovățește pe eunuci și se plânge că doctorul Sun Pao-tien nu a reușit să-i vindece mâncărimea de sub bărbie. Nu întreabă de mine și se poartă de parcă pântecul meu mare nici nu ar exista. Am tot jucat un joc cu astrologul meu. Se numește „Palatele pierdute“, zice Majestatea Sa, ca pentru a rupe tăcerea dintre noi. Are multe capcane care te-ar putea duce la raționamente greșite. Sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
numește acum în mod oficial mei-mei, „sora mai mică“. Norișor este cea mai bună dintre toate patru, zice Nuharoo. O să-mi fie greu să mă despart de ea. Dar tu ești prioritatea mea. Speranța de renaștere a dinastiei stă în pântecul tău. Împăratul Hsien Feng este încântat. O laudă pe Nuharoo pentru bunătatea ei și apoi se ridică să plece. Evită să mă privească atunci când își ia la revedere. Îmi murmură pe un ton uscat: — Multă sănătate. Sunt incapabilă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ton uscat: — Multă sănătate. Sunt incapabilă să-mi ascund tristețea. Inima mea continuă să caute un semn al căldurii pe care noi am împărtășit-o. Însă nu e aici. E ca și cum nu ne-am fi cunoscut niciodată. Aș vrea ca pântecul meu să nu fie aici, atât de ieșit în afară, cerând atenție și atingere. Aș vrea să pot șterge amintirile. Îi privesc pe împărat și pe Nuharoo cum pleacă. Aș vrea să mă arunc la picioarele iubitului meu, să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împărătesei, după care părăsește încăperea. Din patru părți, apar gărzi care își pun mâinile pe mine. Mă împotrivesc. — Port copilul împăratului Hsien Feng! Eunucul-șef Shim se întoarce și îmi răsucește brațele la spate. Mi se împleticesc genunchii și cad. Pântecul meu se izbește de podea. Mă târăsc în genunchi la Nuharoo și o implor: — Îmi pare foarte rău pentru ce i s-a întâmplat lui Norișor, Majestatea Voastră, dar a fost un accident. Dacă trebuie să mă pedepsiți, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un exercițiu de rutină. Începeam să înțeleg de ce atât de multe concubine devin obsedate de religie. Pentru că altfel ar înnebuni fără doar și poate. Îndur cea mai grea iarnă din viața mea. E mijlocul lunii februarie a anului 1856, și pântecul meu e de-acum cât un pepene. Împotriva sfatului lui An-te-hai, am ieșit afară pe pământul înghețat. Voiam să-mi vizitez grădina și tânjeam să respir aer curat. Frumusețea pavilioanelor și pagodelor acoperite de zăpadă mi-a adus un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nou-născut? Toată lumea o felicită pe Nuharoo. În momentul în care ea îmi ia copilul din brațe și îl arată mândră celorlalte, simt cum teama mă împresoară. Mă tot gândesc: Acum, că au ratat ocazia de a-mi omorî pruncul în pântec, îl vor omorî oare în leagăn? Îi vor otrăvi mintea, răsfățându-l? De un lucru sunt însă sigură: nu vor renunța niciodată la ideea de a se răzbuna pe mine. Împăratul Hsien Feng îmi conferă un nou titlu: Mama Norocoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mă ca femeie, căci sunt vinovată față de Majestatea Sa. Este neîmplinirea mea faptul de a nu-i putea dărui copii. Tung Chih este însă șansa mea să-i dovedesc loialitatea. Am simțit că sunt deja mama lui Tung Chih atunci când pântecul doamnei Yehonala a început să se mărească. Zâmbește la propriile-i cuvinte: Sunt îndrăgostită de fiul meu. Nu e nici urmă de ironie în vocea ei și aș vrea din tot sufletul să mă înșel în legătură cu intențiile ei. Dacă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-l privesc pe Yung Lu în ochi. Ce rost are să continui? La amiază, ușa spre lumea de afară se va închide permanent. În mod curios, teama mea a dispărut acum. E o pace stranie aici, primitoare și caldă precum pântecul mamei. Îmi aduce mângâiere să mă gândesc că toate necazurile mele se vor sfârși dacă aș rămâne aici. Nu m-aș mai chinui în vise și nici nu m-aș mai trezi doar ca să-l aud pe An-te-hai povestind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din Milano sau magazinul-mamut de pe Fifth Avenue. Se pare că toată lumea din avion primise Înștiințarea că Louis Vuitton era alegerea corectă pentru bagaje. Trei hamali În uniforme roșii se luptau să le mute din terminalul numit subtil „Million Air“ În pântecele Gulfstream-ului, dar Înaintau lent. Elisa, Davide, Leo și cu mine luaserăm o limuzină până la Teterboro În urmă cu câteva ore, ca să ne asigurăm că totul era pregătit pentru sosirea elicopterului care-i aducea pe Philip și pe cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sunt multe de spus în favoarea delicioasei și negrăbitei anticipări ce însoțește siguranța că totul e pregătit și te așteaptă, că tot ce ți-e hărăzit, ca să spunem așa, ți-e pus deoparte". Gândul că Leslie îi va deschide larg brațele, "pântecul ei lacom" și porțile raiului îl umple de extaz pe tânăr. Din nefericire, în vreme ce el așteaptă Edenul, lui Stingo i se pregătește, fără știrea lui, un coșmar mai sordid decât toate cele de care avusese parte până atunci. Totul părea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
douăzeci și patru de stânjeni de lemne [...] avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele. Și ori de câte ori se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de o palmă. Mă rog, foc de ger era, ce să vă spun mai mult..” (p. 257) Povestitorul este astfel cel care, în ultimă instanță, îmbină realul cu fabulosul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]