8,628 matches
-
agățându-te de câte un arbor cu rădăcini colosale. Obosită de povara literelor ce alunecau în cuvinte care mai de care mai scorțuroase, am abandonat cartea ce mi-a atras inițial privirea ca prima rază solară din zori și am pășit spre un dulap aflat într-un colț mai întunecat pe a cărui rafturi se odihneau niște cărți foarte vechi. Am înțeles că acele cărți erau comori neprețuite. Pe unul din rafturile acelui dulap era un loc gol, un loc în
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
și adâncime. Florile primăverii au țesut pentru ea veșmânt mai frumos decât o ploaie străpunsă de curcubeu. Iar păsările i-au dat glas. Glasul cu care mi-a cântat copilăria. Mama. Înainte de ieri s-a născut și dincolo de mâine va păși printre luceferi. POEM ÎN LIMBA ROMÂNĂ La un colț de masă plânge-o lumânare, Peste-o țară-ntreagă luminează un soare. Pe pământul negru, iarba-și țese urma, De tine, Românie, mi-e dor întotdeauna! Iubim în limba noastră, sperăm
MAI POETIC de IRINA STAVER în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383868_a_385197]
-
multe peripeții, apoi Corintul, iese prin Bosfor și trece în Pontul Euxin, stabilindu-se la Tomis. Acum începe marea lui decepție. Clima aici e foarte aspră, iarna un frig cumplt, vara o căldură înăbușitoare. Pe străzi geții bărboși și pletoși, pășesc înfășurați în cojoace și ițari. Locuitorii vorbesc o gracă împestrițată cu getică și sarmată. Peste tot vede paragină, bordeiele sunt sub pământ,rar se văd pluguri arând și vite păscând. Tomitanii l-au primit cu plăcere, l-au scutit de
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
Un ultim zâmbet, Și-apoi plec spre toamnă, Fără regrete, Fără remușcări, C-aș fi putut rămâne Printre ierburile verii, Un fluture, O floare de salcâm . M-am șters la ochi, De lacrima tăcută, Alung tristețea, Duca-se-n pustiu! Pășesc încrezătoare Către culme, Spre viile Și codri aurii. Un anotimp de binecuvântare, Îl port pe umeri, Ca un dar de preț, Ca, toamna infloreste-n fiecare, Sublima, radiind de frumuseți. Referință Bibliografica: Un ultim zâmbet / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare
UN ULTIM ZAMBET de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383880_a_385209]
-
doar peretele rece îi dădea senzația existenței susținând-o să nu cadă în nesimțire. Cineva din interior, o ființă diafana și albă că o lumină, ca un înger, a deschis ușa și a șoptit: -Intrați puțin să-l vedeți! A pășit sfioasa parcă plutea o lumină slabă învăluia pătuțurile despărțite cu paravane.Unde era al ei, puiul ei mic și drag? Ceva parcă o ducea chiar acolo că pe un orb auzul: zgomotul de locomotivă în manevre...O, nu se poate
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
își mută privirea în altă parte. Mergând pe culoar, văzuse pe pereți reclamele acestor pungi. Acum le vedea în realitate și putea înțelege cum se folosesc. Împinse farfuria deoparte și ieși din sala de mese. Pe coridor, o tânără fată pășea cu dificultate sprijinita de o altă femeie. „Păcat de ea” - auzise venind din spate vocea femeii din salonul alăturat, care se plimba cu vecina ei de pat. Atât de tânără - șaptesprezece ani doar - și uite ce nenoroc, cancer la ambii
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
nume pentru tabără: „O să vă mărturisesc faptul că eu sunt bucovineancă la obârșie și mă mândresc cu asta. „Dor de Bucovina” poate pentru că niciodată, oriunde merg în lumea asta mare, nu simt fiorul acela al veșniciei așa cum îl simt atunci când pășesc pe meleagurile bucovinene, meleaguri binecuvântate de Dumnezeu printr-o frumusețe mioritică. Dacă Dumnezeu are o casă cu certitudine o are în Bucovina. De asemenea, de fiecare dată când pășesc pe iarba de un verde crud, cu miros de fân proaspăt
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
mare, nu simt fiorul acela al veșniciei așa cum îl simt atunci când pășesc pe meleagurile bucovinene, meleaguri binecuvântate de Dumnezeu printr-o frumusețe mioritică. Dacă Dumnezeu are o casă cu certitudine o are în Bucovina. De asemenea, de fiecare dată când pășesc pe iarba de un verde crud, cu miros de fân proaspăt cosit, sufletul meu simte acea chemare a locului de unde îți tragi seva, de unde te hrănești spiritual și emoțional.” Ei bine, eu nu sunt bucovinean. Sunt născut la Caracal, în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
imaginea vieții”, poetul știe să deschidă dimineață cuvântului” și va răsări soarele în vers. Începe o luptă interioară dinspre noapte înspre zi, intru poezia unei lumi că o floare deschisă, în care “numai Dumnezeu este liber”. De aici încolo poetul pășește pe lumină dincolo de spațiu - timp, acolo unde “vârful verde al unei pietre de pe sânul colinei/ înțeapă norul din care curge laptele zilelor/ și nu va mirați/ scormonesc câteodată eternitatea/ după ciudate ceasornice”. “Câteva considerații lirice”, așa își definește poetul această
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
Păcii cu tot dragul, Căci mi-a purtat în mersul vremii steagul Și m-a făcut prin El, biruitor. Îți mulțumesc Isuse, pentru harul De-a fi un om schimbat și înnoit, Ai suferit și crucea și calvarul, Să pot păși cu-ncredere hotarul, Ce mă va duce sus, în infinit. N-aș fi putut s-aleg singur cărarea, Aș fi trăit mai rău ca un ateu, Prin mila Ta, am auzit chemarea Și-abia atunci privit-am altfel zarea, Gândind
CĂLĂTORIA-APROAPE E SFÂRȘITĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383970_a_385299]
-
umeri de gânduri, pe urme de dor de zbor, sus pe creste luminoase, atât de profund respirăm! Și fiindcă mai fulguiește o tristețe, sub frigul iernii, o lăsăm topirii în miraj de toporași și brândușe-violacee cu inimi de dragoste să pășească, într-o nouă viață! Fiindcă ne așteaptă, cel care, ne vede perfecți și lângă acesta suntem cel mai bun, mai frumos din ceea ce putem fi! Referință Bibliografică: Dans / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08
DANS de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384006_a_385335]
-
micile cascade până ajunse la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră. Se abătu instinctiv din drumul său pe lângă masiv și păși pe o vale îngustă, fără apă, un fel de povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
faci frate cu dracul decât cumnat cu el. • Să trăiești sănătos, treaca, meargă... Dar să mori sănătos mi se pare risipă (Nae Cernăianu). • Invingătorii nu sunt judecați. Că nu are cine. • Apa Sâmbătei se varsă în cea a Duminicii... • Dacă pășești exact pe urmele altora, e firesc să nu se vadă pe unde ai trecut. • Ce sunt marțienii? Cei născuți într-o marți. • Cel mai greu e să fii responzabil peste iresponzabili (Beatrice Vaisman). • În orice casă există cineva care deschide
ZICERI (221/222) – SURPRIZE & FRATE CU DRACUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384020_a_385349]
-
acestei necunoscute rămâne impasibil și în timp ce celelalte colege îi zâmbesc reținute, Ștefan își ia tălpășița abătut, sperând la vremuri mai bune. Poate, poate pe cincisprezece ale lunii următoare, la plata unei noi rate, o să-l lovească norocul. Timpul trece implacabil, pășește tiptil sau în salturi și la orizont apare sfios decembrie, cu miros de cetină, cu farmecul irezistibil al colindelor și bucuria încărcată de semnificații ale cadourilor. Din nou, Ștefan se îndreaptă spre bancă și, deși este iarnă și un ger
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ce te are și sufletul, dacă-l mai ai Nu te ascunde sub o floare, cu aspect de mucegai. * E chipul tău și ți-a fost dat să te poarte-n veșnicie Pe drumul care ți-e lăsat, să-l pășești cu omenie. * *(ca o morală) De ce să ai pe chip o mască dacă nimic nu ai de-ascuns? Cât viața o să te trăiască, o mască, nu-ți va fi de-ajuns! Referință Bibliografică: Chipul / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CHIPUL de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384105_a_385434]
-
a văzut într-o țară dezvoltată că Germania iar oamenii de acolo nu îl credeau aveau impresia că le istorisește ceva din domeniul fantasticului. Bineînțeles omul îmi povestea primele lui impresii de acum douăzeci și șapte de ani când a pășit prima oara în Germania. Acum am înțeles că în unele țări din America de sud lucrurile sau schimbat mă refer la țări precum Chile, Brazilia însă este trist faptul că există oameni bogați și oameni săraci. De ce totuși susții că
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
frunză broda covor minunat peste pământul reavăn, iar când am călcat pe el am simțit în suflet o părere de rău... fiindcă la fel suntem și noi sortiți de Creator ca să ne contopim cu țărna din care ne-a zămislit. Pășesc pe covorul roșu, trec pragul palatului - Teatrul „TONY BULANDRA” cu ale sale arcade în dantelării de crizanteme nemuritoare ce-mi aruncau zâmbete din gingașele petale, și poposesc în sala mare de spectacole, (împodobită cu gust și înaltă măestrie) opera distinsului
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
m-au impresionat podurile din Budapesta, care leagă orașul nou de cel vechi - Buda de Pesta, 9 poduri peste Dunăre iluminate. Ploua mărunt în acea seară... Am traversat unul dintre poduri, perpedes, cuprinsă de morbul singurătății, deși nu eram singură... Pășeam pe un drum necunoscut, obligată să nu mă abat de la calea ce ducea pe celălalt mal al Dunării. Pășind greșit, apa neagră, zgomotoasă și hulpavă mă putea înghiți. Priveam malul spre care înaintam cu teamă și nerăbdare, străzile luminate de
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
Dunăre iluminate. Ploua mărunt în acea seară... Am traversat unul dintre poduri, perpedes, cuprinsă de morbul singurătății, deși nu eram singură... Pășeam pe un drum necunoscut, obligată să nu mă abat de la calea ce ducea pe celălalt mal al Dunării. Pășind greșit, apa neagră, zgomotoasă și hulpavă mă putea înghiți. Priveam malul spre care înaintam cu teamă și nerăbdare, străzile luminate de felinare, clădirile - palate mari care-și așteptau turiștii, luminate feeric de policandrele de cristal... Cu adevărat mă simțeam o
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
Exista o trecere de pietoni bine marcată la câțiva zeci de metri de la ieșirea din spital. Cum era destul de riscant să încerc traversarea celor patru benzi la întâmplare, am mers la zebră. Am așteptat să se rarefieze traficul, și am pășit pe zebră. În acest timp am văzut cum dinspre Călimănești venea spre noi cu mare viteză un autoturism Dacia, albă, cu indicativul 1 VL 276. Mi-am făcut socoteala repede că acea dacie nu va opri, și am făcut pasul
PASUL ÎNAPOI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383366_a_384695]
-
Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un alt miracol al toamnei Coboară amețitor, în zări, Fiind leagăn lent al frunzei, Ce se așterne, căzând în scări! Pe drum de covor ruginiu, Pășind agale, oameni, păsări Își întâlnesc al lor pustiu, Și-n ochi par a li se cuibări... Tristeți, ori dulci melancolii Se revarsă-n sublime magii, Lăsând mister și emoții, Peste liniști ori clipe hazlii... La porți stă carul cu roade
ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383409_a_384738]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > ASCENSORUL VIEȚII Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Viața e un ascensor programat doar să urce! Odată ce am pășit în el, acesta doar urcă, treptat, spre infinit, iar niciodată nu coboară, în pofida orizonturilor ce se deschid împrejur permanent, și a ființei, ce uneori și-ar dori din răsputeri să reia un drum de la început, de la o anumită răscruce a
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
așa, obosită după o zi de muncă și după cumpărături, femeia a insistat să intrăm și ne-a poftit la ea în locuință, să stăm jos, să servim un pahar de apă. Bunicii mei, unchii mei, mătușile mele, mama au pășit pe aceste trepte, s-au sprijinit pe balustrada din fier forjat, au ridicat ochii spre fresca de pe tavan, au stat pe balcon și au contemplat forfota din stradă. În birourile comunității - arată ca o locuință cu mobilă veche si macrameuri
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
Acasa > Poeme > Emotie > BUNICII Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe strada cu zăpadă-acoperită, Pășea cu greu, ținându-se-n baston, Un bătrânel cu faț-adânc asprită, Sărac la trup și numai cu veston. Din ceruri iarna scutura iar fulgii, Ce se-așezau pe umerii-i lăsați, Părea un mucenic în fața crucii, Printre cei sfinți de pe
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
să și editeze și să tipărească poezioare adecvate vârstei celei neatinse de trufia vremurilor și-a oamenilor lor (cam pe la 10 ani...). Iat-o acum, tânără adolescentă, elevă în clasa a IX-a a Liceului Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara, pășind cu sfiiciune și curățime pe drumul scrisului, mai închegat, mai profund, uneori chiar tulburător prin tematica socială abordată, dar fidelă versului rimat de început. Ne dăruiește astăzi o carte în care adună poezie scrisă cu gingășia și puritatea lacrimii călduțe
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]