3,151 matches
-
în bună parte orientali, dependentă de marea persecuție din anul 303, începe să capete o importanță covârșitoare pentru mentalitatea populară creștină și cea militară. Armata occidentală a lui Constantin, dependentă de înrolările din această parte a Imperiului, la început era păgână și ca atare fost declarată și de izvoare. Pentru secolul III și începutul secolului IV nu putem vorbi despre armata romană, cu anumite excepții, ca despre instrumentul efectiv al propagării susținute a creștinismului, ca în cazul cultului mithraic. Voința împăratului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a contribuit la formare creștină a armatei ce va dura peste un secol. O întreagă serie de informații explicitează compoziția pestriță a armatei romane prin rugăciunile care preced bătăliile decisive, exprimând un compromis sincretist-unitar, explicat lesne printr-o majoritate militară păgână. În armată există supunere numai față de împărat. Asistăm la o fidelitate față de suveran, oricare ar fi religia lui, superioară oricărei influențe discutabile a diferitelor crezuri religioase coexistente în epocă. Indiferența și conformismul din armata iuliană (excepție făcând ofițerii din preajma sa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împărat. Asistăm la o fidelitate față de suveran, oricare ar fi religia lui, superioară oricărei influențe discutabile a diferitelor crezuri religioase coexistente în epocă. Indiferența și conformismul din armata iuliană (excepție făcând ofițerii din preajma sa) erau note predominante; coborând cu trupe păgâne din Gallia spre Orient împotriva lui Constantius (337-361) care deținea trupe creștine, mai mult sau mai puțin, ne arată că evanghelizarea Galliei era încă departe. Arătându-și simpatia față de viitorul împărat prin scrierea și devotamentul său, Ammianus exprimă starea sufletească
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spre Orient împotriva lui Constantius (337-361) care deținea trupe creștine, mai mult sau mai puțin, ne arată că evanghelizarea Galliei era încă departe. Arătându-și simpatia față de viitorul împărat prin scrierea și devotamentul său, Ammianus exprimă starea sufletească a soldaților păgâni sau creștini ai epocii. Atitudinea soldaților creștini și poate păgâni, care au îmbrățișat creștinismul din oportunism, a determinat o pronunțare inevitabilă din partea Bisericii în materie de morală și conștiință, fapt explicabil prin revenirea teoretică la ostilitatea războiului în general. Motivația
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai mult sau mai puțin, ne arată că evanghelizarea Galliei era încă departe. Arătându-și simpatia față de viitorul împărat prin scrierea și devotamentul său, Ammianus exprimă starea sufletească a soldaților păgâni sau creștini ai epocii. Atitudinea soldaților creștini și poate păgâni, care au îmbrățișat creștinismul din oportunism, a determinat o pronunțare inevitabilă din partea Bisericii în materie de morală și conștiință, fapt explicabil prin revenirea teoretică la ostilitatea războiului în general. Motivația are un caracter generic și nu atinge esența problemei inițiale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la fel de importantă, ca pentru ofițerii din anturajul lui Iulian Apostatul (361-363), existând o mediere diversă. Principalele caracteristici ale problemei militare sunt diferite: sălbăticirea, absența culturii și a eficienței îndeosebi în Occident erau tot atâtea tematici prezente și în considerațiile istoriografice păgâne, străine prezenței creștine ori influenței sale (de ex. la Ammianus, Vegetius și anonimul operei De rebus bellicis). O situație diferită întâlnim în Orient unde sensul și validitatea statului sunt majore, iar numărul martirilor militari predomină, obiecția față de serviciul militar nemaiavându
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
preluare a conducerii Imperiului, tot astfel istoria secolului IV tindea să se încheie printr-o altă viziune în favoarea lui Theodosius (379-395) și a Bisericii creștine: un soldat visează biruința armatei creștine împotriva celei păgâne. În fața pătrunderii barbarilor în Imperiu, soldații păgâni se solidarizează cu cei creștini îmbrățișând treptat religia acestora cu multe lipsuri dar și cu multe progrese, pentru a rezista în fața pătrunderii barbarilor atât în imperiu cât și în armata romană ce aparținea de-acum Bisericii imperiale, care se pregătea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un prim capitol dedicat analizei Creștinismului în Imperiul roman, plecând de la diaspora iudaică și realitatea creștinismului în ascensiune și despre situația religioasă greco-romană existentă în Imperiul roman la întâlnirea cu creștinismul, concepțiile reciproc trăite sau exprimate și creștinismul în istoriografia păgână greco-romană. Al doilea capitol a luat în considerație Serviciul militar și războiul drept în concepția creștină în izvoarele biblice și patristice. În al treilea capitol am vorbit despre Participarea militarilor la viața Bisericii prin prezența și rolul lor în răspândirea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a lui Ștefan. Păgânii încep a alerga în toate părțile. O învălmășeală mare se iscă iar Ștefan se răpede ca un trăsnet, cu cele patru pâlcuri ale oastei, cuprinde pe turci din toate părțile și începu a-i bate vitejește. Păgânii, răzbiți, o iau la fugă; Ștefan îi urmărește și-i seceră mereu, mereu, până ce-i trece peste Dunăre. Și așa, și de data asta, tot Ștefan iese învingător. VLAD VODĂ Prin pedepse aspre, ca tragerea în țeapă, Vlad Vodă Țepeș
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
d. Chr., unele prezente până în secolele IX-X d. Chr.. Abia construcția din necropola de la Mihălășeni pune în evidență o realitate creștină, închegată, care nu a mai fost surprinsă, încă, nicăieri. Apariția mormintelor creștine nu a însemnat și dispariția multor practici păgâne, între ele existența obolului lui Charon, inventarul mormintelor, în special cel legat de diferite ofrande etc., multe din ele existente și astăzi. Trebuie să consemnăm totuși, faptul că această nouă religie a fost adoptată într-un timp relativ lung. Chiar
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
urme și amintiri scumpe din trecutul Moldovei ; că fiii acestei țări, umăr la umăr cu frații lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori, au apărat de a lungul veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și cotropirile păgâne ; că în 1774 prin vicleșug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de a sila alipită la Coroana Habsb urgilor ; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
paralelă a vieții din Principatele Române în contextul vieții europene, dovedindu-și viziunea largă pe care o avea asupra momentului vremii la care făcea trimitere. Sau cum să nu rostești despre Ștefan cel Mare, care visa la eliberarea de sub jugul păgân, chema creștinătatea la unire și la lupta comună? Înscriindu le faptele o ri gândurile, ne reamintim alte nume celebre care citite aproa pe d in aproape, tot europenism înseamnă: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Carol I, Carmen Sylva, Mihai Em
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
astăzi, „de o bogăție, varietate și utilitate deosebite în domeniul circulației textului biblic, al istoriei creștine și universale, al doctrinei dogmatice și morale, al filosofiei, al unui număr de științe, al formării spiritualității europene, al literaturii, al artei, al mentalității păgâne în perioada de declin a imperiului roman”<footnote Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, EIBMBOR, București, 1984, p. 5. footnote>. Teologia actuală nu trebuie să se abată de pe temeliile statornicite de Părinți și să nu rătăcească pe
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
înghesuite de ploaia înaltă, purtau un fel de targă prelungă cu contururi neregulate. Călcau încet și poticnit, ca și cum de fiecare dată ar fi vrut să se apropie de pământul mustind de apă, într-un gest de închinare către cine știe ce zeu păgân. Poate, din partea spre care înaintau ei, sau poate de aiurea, se auzi un vaiet stins, prelungit peste șes până spre pădurea de sălcii, încremenind acolo laolaltă cu ultimele licăriri ale zilei înecate de ploaie, stârnind sufletele păcătoșilor pierduți la vreme
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Augustin s-a născut în orașul Thagaste din Numidia (astăzi Algeria), într-o zi de dumunică, pe data de 13 noiembrie 354, din părinții Patricius și Monica. Tatăl său, om dur ce se ocupa cu lucrul în curia orașului, era păgân, însă mama sa era o creștină adevărată a Bisericii, o femeie de o rară blândețe și dragoste, care i-a insuflat și i-a dăruit multă dragoste. Monica a jucat un rol deosebit în îndreptarea fiului său. Ea a rămas
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
creștină, în concepția despre lume și modul de viață creștin; și 2) de a-i ajuta să evalueze și să reunească viața lor creștină cu ceea ce este mai bun din cultura seculară adunată în studiile retorice și filosofice ale școlilor păgâne. Sfântul Apostol Pavel i-a sfătuit pe părinți să nu îi întărâte la mânie pe copiii lor, ci să îi crească „în mustrarea și învățătura Domnului” (Efeseni 6, 4). În primul deceniu al secolului I, Ignațiu din Antiohia a repetat
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
autoritatea Sinodului I ecumenic de la Niceea și autoritatea Părinților Bisericii care au formulat doctrina cea adevărată, întemeiați fiind pe Sfânta Scriptură. Sfântul Niceta se numără printre cei mai iscusiți apărători ai Bisericii Ortodoxe împotriva arianismului și macedonianismului, precum și împotriva superstițiilor păgâne, infiltrate uneori în credința creștină. El insistă, îndeosebi, asupra dogmei Sfintei Treimi ca bază a ecumenismului actual, făcând din ea „regula credinței”, pe care Sfinții Apostoli au primit-o de la Domnul și au predat-o urmașilor ca „singura credință în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lucrările sale teologice, ele pot fi împărțite în două categorii: unele catehetice, prin care autorul a făcut cunoscută credința creștină catehumenilor săi sau i-a întărit în credință pe fiii săi duhovnicești, apărându-i de rătăcirile eretice și de superstițiile păgâne; altele practice, referitoare la cult și la viața liturgică a comunității, atitudinea în biserică, cântarea în comun, ținuta vestimentară. Din prima categorie fac parte lucrările: De diversis appellationibus; catehismul, descris de Ghenadie de Marsilia, De ratione fidei; De Spiritus Sancti
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la îngerii tăi, fiindcă am crezut în Dumnezeu cel viu și în Fiul Lui cu al cărui Duh am fost însemnat”. Sfântul Niceta dovedește grija sa pentru apărarea ortodoxiei credinței într-o perioadă și într-un mediu în care credința păgână și superstițiile erau încă puternice. 4. Dragostea și pacea creștină ca principii de viață morală Întregul misionarism al Sfântului Niceta s-a desfășurat sub pecetea unui cald umanism, care își avea temeiul în dragostea lui față de Dumnezeu, față de oameni și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Existența în număr foarte mic a dovezilor și mărturiilor arheologice în primele secole creștine ar putea fi explicată mai ales prin faptul că primii creștini de aici aveau modeste posibilități materiale, erau oameni săraci, dar și prin prudența față de autoritatea păgână romană care pedepsea aspru pe credincioșii creștini. La sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, numărul creștinilor a crescut, avându-se în vedere mulțimea de martiri din Scythia Minor din timpul persecuției lui Dioclețian (284 - 305
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Bretanion, cu ajutoare venite din alte colțuri ale Imperiului roman, din Capadocia (episcopul Eutihie este amintit în scrierile sale de însuși Vasile cel Mare), au organizat activitatea misionară a Scythiei Minor. Misionarii de pe aceste meleaguri nu urmăreau doar creștinarea populațiilor păgâne (episcopul Teotim I a desfășurat activitate misionară printre huni și goți), ci căutau și să combată cu tărie ereziile din ținutul lor (episcopul Bretanio) ori din alte părți ale spațiului creștin (episcopul Ioan de Tomis, Sf. Ioan Cassian ). d. O
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de așanumitul an bisect, mijloc de restabilire a echivalenței dintre cele două noțiuni întrebuințate, „calendaristică” și „astronomică”. O dată cu numărul de 12 al lunilor anului (reechilibrate în privința numărului zilelor), calendarul iulian a păstrat echinocțiul de primăvară la 24 martie. Acest instrument păgân de măsurare a timpului a fost moștenit și de creștini, suferind unele transformări. Astfel, pe lângă numerotarea inversă a elementelor ei, octada romană a fost înlocuită cu o unitate mai mică de timp, grupa de șapte zile. Tradiția aceasta provine de la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
odihnă și de sărbătoare, creștinii au acordat acest rol și însemnătatea cea mare Zilei Domnului, duminica, în care a înviat Mântuitorul Hristos. Câtorva dintre celelalte zile ale săptămânii li s-a schimbat ordinea numerică, primind cu timpul, numele unor zeități păgâne. Romanii aveau o credință astrologică puternică, socotind că oamenii stau sub influența planetelor. De aceea denumirea dată de ei zilelor săptămânii, provenite de la egipteni, a prelevat, cu timpul în întreaga lume, iar nu aceea a manierei iudaice. În locul sărbătorilor păgâne
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
păgâne. Romanii aveau o credință astrologică puternică, socotind că oamenii stau sub influența planetelor. De aceea denumirea dată de ei zilelor săptămânii, provenite de la egipteni, a prelevat, cu timpul în întreaga lume, iar nu aceea a manierei iudaice. În locul sărbătorilor păgâne, creștinii au introdus noile sărbători. Tot așa, ca o contrabalansare a închinării fiecărei zile a săptămânii și a fiecărui ceas din ea unei planete, cu nume de zeitate, ei au fixat pomenirea cotidiană a unuia sau a mai multor sfinți
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
închinării fiecărei zile a săptămânii și a fiecărui ceas din ea unei planete, cu nume de zeitate, ei au fixat pomenirea cotidiană a unuia sau a mai multor sfinți. Aceasta este cea de a doua mare deosebire dintre calendarul roman păgân și cel creștin, pe lângă alte rânduieli în legătură cu praznicele, pomenirile și posturile bisericești. În primele veacuri creștine, a existat ca preocupare de bază întocmirea tabelelor pascale..0 Sărbătoarea cea mare a creștinătății era retrăită anual de către credincioșii de atunci, ca și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]