2,791 matches
-
său, că tocmai nimicul, moartea și putrefacția, și ruinele și fecalele și jegul, și suferința și atrocitatea sânt adevărul, că lumea este un infern pe care înflorește mucegaiul precar al paradisului, iluzoriu ca globul de păpădie. Oricât de mirific colorat, păianjenul rămânea o fiară și veninul său era omorî-tor. Despre toate astea aveam să scriu acolo-n mansardă. Deși hidos, eu aveam să rămân și nu ei, despre mine și nu despre ei se va vorbi peste zeci de ani, cartea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Lulu, care mă urmărea neînduplecat. Marea ușă era dată de perete. Lemnul ei părea să fi stat mii de ani sub o ploaie țârâitoare. Am pășit din nou sub enorma cupolă, pe podeaua 146 putredă, pierdut în ceața pânzei de păianjen și-n duhoarea de urină cristalizată. Am intrat în tunel, călcând pe pâsla moale, care făcea imposibil orice sunet. Doar inima îmi bătea dureros în piept, în ochi, în degete, în tot corpul. M-am pierdut în întortocherea tunelului de sub
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mult, ca de un tors de pisică. Acum știam ce se află în centru. înaintam prudent, pas cu pas, iar când drumul a luat-o în sus m-am cățărat încet până la marginea cuibului, de unde doar ghearele din față ale păianjenului, cu căngi înspăimîntătoare, păroase, dar colorate floral, se puteau zări. Am rămas acolo, pe buza cuibului, adâncit într-un strat alb ca laptele de pânză proaspătă de păianjen. Animalul colosal fremăta, mormăia, își agita labele, făcând să se zgâlțâie întreaga
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am cățărat încet până la marginea cuibului, de unde doar ghearele din față ale păianjenului, cu căngi înspăimîntătoare, păroase, dar colorate floral, se puteau zări. Am rămas acolo, pe buza cuibului, adâncit într-un strat alb ca laptele de pânză proaspătă de păianjen. Animalul colosal fremăta, mormăia, își agita labele, făcând să se zgâlțâie întreaga plasă. Totul în cea mai năucitoare tăcere. Au trecut poate minute, poate ore până când, în josul tunelului, l-am zărit, am zărit-o pe Lulu. Privea în jur, dezorientat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
zărit-o pe Lulu. Privea în jur, dezorientat, apoi se uită-n sus și începu să se cațere. Striga ceva din când în când, rimelul și rujul i se-n- 147 tinseseră pe față, peruca îi era plină de pânză de păianjen. Pierduse și un pantof undeva. Când Lulu ajunse aproape de marginea cuibului, păianjenul încetă deodată orice mișcare. Vibrația plasei se opri. Lulu suia încet, ajutîndu-se de mâini, metru cu metru, până ajunse în dreptul meu și mă depăși. Abia când se îndreptă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sus și începu să se cațere. Striga ceva din când în când, rimelul și rujul i se-n- 147 tinseseră pe față, peruca îi era plină de pânză de păianjen. Pierduse și un pantof undeva. Când Lulu ajunse aproape de marginea cuibului, păianjenul încetă deodată orice mișcare. Vibrația plasei se opri. Lulu suia încet, ajutîndu-se de mâini, metru cu metru, până ajunse în dreptul meu și mă depăși. Abia când se îndreptă de mijloc pe buza cuibului văzu fiara. Rămase încremenit, cu ochii măriți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
metru cu metru, până ajunse în dreptul meu și mă depăși. Abia când se îndreptă de mijloc pe buza cuibului văzu fiara. Rămase încremenit, cu ochii măriți, obrajii contractați și gura căscată într-un urlet neauzit și cu atât mai neomenesc. Păianjenul zvâcni înainte. Se roti rapid în jurul femeii-bărbat, înfășurîndu-l, înfășurînd-o în fire subțiri și cleioase. Aș fi vrut să privesc în jos ori în altă parte, sau să-mi pun palmele peste față, și totuși mâncam din ochi spectacolul atroce cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sensibil încă, de marginile cuibului, privit de ochii minusculi, grupați câte doi și trei, ochi de safir, de smarald și de opal, el deveni Victima, cea dintotdeauna, cea fără puteri și fără scăpare, privindu-se ochi în ochi cu călăul. Păianjenul studie o clipă păpușa cu plete roșcate și brusc se repezi înainte înfi-gîndu-și chelicerii în carnea ei. Și-i retrase la fel de brusc, pliindu-și-i sub cefalotorace. Mi s-a făcut greață, iarăși, de frumusețea caleidoscopică, nepământească, a culorilor lui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
atâta pâlpâire de culori trecând cu o dulceață nesfârșită una-ntr-alta, aprinzîndu-se și stingîndu-se, răvășind ființa celui care l-ar fi contemplat. Lulu, în schimb, devenise cenușiu și inert. Ochii îi erau acum roșii-fosforescenți, morți, deși arzând cu flacără. Păianjenul scoase de sub torace un ac lung, curb, pe care-l înfipse cu un ușor troznet în pieptul celui martirizat, acolo, între mizerabilii falși sâni de vată. După un timp de nemăsurat, acul se retrase și păianjenul își strânse iarăși labele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
deși arzând cu flacără. Păianjenul scoase de sub torace un ac lung, curb, pe care-l înfipse cu un ușor troznet în pieptul celui martirizat, acolo, între mizerabilii falși sâni de vată. După un timp de nemăsurat, acul se retrase și păianjenul își strânse iarăși labele pe lângă el, ghemuindu-se-n fundul cuibului. Spînzu-rată de un singur fir, păpușa-Lulu se rotea ușor în voia curenților de aer și așa avea să se rotească, uscată, multă vreme încă (șaptesprezece ani), cu coama sârmoasă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de vreo trei metri. Am crezut mai întîi că sânt prins, căci nu zăream nici o ieșire-n pereții uniformi. Trebuia ori să rămân aici și să mor pe mozaicul rece, ca un gândac, ori să mă-ntorc și să-nfrunt păianjenul. Curând însă, cum stăteam nemișcat în tăcerea țiuitoare, un strop de cafeniu, aproape neobservat, începu să difuzeze în mijlocul peretelui opus scării. Foarte încet apăru un dreptunghi, încă nedeslușit, pentru ca în cele din urmă să 150 prindă contur tot mai apăsat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe unul dintre culoare. M-am așezat pe un scaun, de parcă aș fi așteptat în fața unui cabinet dentar, privind țintă linoleumul gălbui de pe jos. Eram obosit dincolo de limită. Noaptea aceea mă terminase, mă storsese ca pe un tub de vopsea. "Păianjeni mulți - recitam buimac - păianjeni mulți îmi caută inima." Mă-nconjura o singurătate spectrală, de parcă aș fi trăit într-o fotografie veche. Unde mă aflam? Și de ce știam atât de bine că mai fusesem aici? Că mai stătusem, la îngînarea serii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
M-am așezat pe un scaun, de parcă aș fi așteptat în fața unui cabinet dentar, privind țintă linoleumul gălbui de pe jos. Eram obosit dincolo de limită. Noaptea aceea mă terminase, mă storsese ca pe un tub de vopsea. "Păianjeni mulți - recitam buimac - păianjeni mulți îmi caută inima." Mă-nconjura o singurătate spectrală, de parcă aș fi trăit într-o fotografie veche. Unde mă aflam? Și de ce știam atât de bine că mai fusesem aici? Că mai stătusem, la îngînarea serii cu noaptea, pe un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
clinică-n clinică. Nevroza mea refractară la psihanaliză, psihotropice, sex, băutură. Refractară, mă tem, până și la această ultimă soluție, la bandajul strâns al acestui text, acestei texturi, acestei textile rare și complicate ca un tifon sau ca pânza de păianjen... Când am aflat, la nici un an după întîlnirea de la Budila, că Lulu a murit călcat 172 de un tramvai pe undeva prin Calea Rahovei, am rămas cu lingurița în aer și am privit-o pe Michi încremenit. Ne întîlnisem întîmplător în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
zăcut doar în pat amestecând, în mii de viziuni și reluări obsesive, cele două scenarii ale morții lui Lulu, fără să pot discerne care este real și care doar o halucinație: Lulu preschimbat în femeie, urcând tunelul de pânză de păianjen, încremenind la vederea monstrului enorm, apoi martirizat și supt ca să atârne, coajă uscată, păpușă spânzurată, de un fir scânteietor, răsucindu-se în curentul din adâncurile minții mele; și Lulu, puștan vesel, în cămașă cu mânecă scurtă, mergând pe scara tramvaiului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
asupra viorii, o urmez fără a mă putea opune farmecului ei tăcut, neputându-mă smulge din vraja pe care o țese inconștient în preajma mea, și cu cât încerc să mă zbat mai mult, asemeni gângăniei neajutorate prinse-n plasa de păianjen, tot mai puternic se leagă în jurul meu firele ce mă fac prizonier, nu doream nimic, o urmam doar cu supunere fără să mă pot rupe din parfumul discret ce părea că-mi pătrunde toate simțurile, nu-mi amintesc despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
polița pe perete, aparatul de fotografiat, cele câteva casete audio, dulapul din colțul odăii, ligheanul cu apă rece în care mi-am înmuiat compresa, dezordinea din jurul meu, praful adunat sub masă pe podelele de lemn, nu s-a mai măturat, păianjeni în colțul din, musca ce se izbește cu forță de ochiurile de geam, e încă soare afară, sar din pat și dau perdeaua transparentă din ușă la o parte, nehotărât în prag, să mă duc să-i cer ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
jos, care se deschise, scârțâind. Ne-am lipit de perete de-o parte și de alta a ușii, apoi eu m-am întors brusc și am pătruns în cameră, cu pistolul în față. Nici un sunet, nici o mișcare. Doar pânze de păianjen și o dușumea de lemn presărată cu ziare îngălbenite și pneuri uzate. M-am retras. Lee mi-o luă înainte pe scări, mergând în vârful picioarelor. Ajuns pe palier, zgâlțâi clanța, clătină din cap spre mine, după care îi trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din două scaune de mașină ocupa cea mai mare parte a podelei. Era acoperit cu câlți de tapițerie și prezervative folosite. În colțurile camerei erau îngrămădite sticle goale de vin, iar unica fereastră era murdară și acoperită cu pânze de păianjen. Duhoarea mi-a întors stomacul pe dos, așa că m-am dus și am deschis fereastra. Când m-am uitat afară, am văzut un grup de polițiști în uniformă și bărbați în civil adunați pe trotuarul străzii Norton, spre intersecția cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
începe să se hâțâne. I-am tras un șut ușurel și s-a deschis. Lumina de afară m-a ajutat să găsesc un întrerupător. Am aprins lumina și am dat cu ochii de o cameră pustie, plină cu pânze de păianjen. Am ieșit pe verandă și am închis ușa. Draperiile de camuflaj nu lăsau să se vadă nici urmă de lumină. Am intrat din nou în casă, am închis iar ușa și am blocat-o cu ajutorul unor așchii de lemn vârâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când au descoperit că Împăratul iubea mătasea - nici mai mult, nici mai puțin -, scumpă, impalpabilă, strălucitoare. Era un fir obținut dintr-o plantă, ca bumbacul? Era blana unui animal necunoscut? Era un soi de bale, un soi de pânză de păianjen? Mătasea ajungea, pe căi necunoscute, în porturile egiptene de la Marea Roșie și era vopsită în Aegyptus, asemenea inului, în cele mai strălucitoare culori. Împăratul purta mantii spectaculoase de mătase purpurie, țesute uniform în cele mai rafinate textrinae de meșteșugari cu mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de plictisitoare... 28.09.1960 Ce să mai discutăm acum, când bubele au dat În copt În toată pielea pământului (Amare sunt Întrebările cu logica neagră și clară) Mă Împiedicai de toate rădăcinile rușinos crescute sub ierburi. O plasă de păianjen imensă ascunsă-n laboratoarele lumii Dotate cu instrumentele necesare torturării de suflete Ha, ce-mi mai cârâie popii aceștia despre legea conștiinței? Am să le tai bărbile de țapi impenitenți pentru ștergerea Încălțărilor mele Aud cum sirenele cântă-n culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă obișnuiesc cu distanța, chiar să o doresc uneori din exces de zel. Zilele se apropiau tot mai mult de data hotărâtă. Nopțile Însă nu voiau să treacă deloc. Aveam insomnii și coșmaruri. Mă vedeam spânzurând de un fir de păianjen deasupra unui infern de flăcări. Mă visam abandonând totul și rămânând cu Încăpățânare pe loc. Mă visam zdrențuită de căderi și purtată pe brațe apoi, iar eu Încăpățânându-mă totuși să mă mai uit la Albastră. Ieșind din traseu, Învingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de a intra În apa statică a oglinzii și mi-a dat un brânci puternic să mă ajute. Am intrat cu totul și am trecut prin ea; dincolo nu era nimic, decât un spațiu complet gol plin de pânze de păianjeni. M-am Îngrozit când am văzut că nu mai am În ce să mă uit, am Început să urlu, fără să spun un cuvânt, când sora mea a susținut că am spart oglinda ca să văd ce era dincolo de ea; Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o geantă cu tot felul de ustensile, pe care o căra de altfel oriunde mergea să investigheze locul unei crime, Amelia Sachs păși pe coridorul îngust. Simți miros de pământ jilav și lemn putrezit. Tavanul era înțesat de pânze de păianjen, iar pereții erau plini de pete verzi de mucegai. Cum naiba să studiezi muzică într-un loc ca ăsta? Aducea mai degrabă cu decorurile descrise de Anne Rice prin cărțile pe care mama ei le citea. - Înspăimântător, o auzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]