3,617 matches
-
începe să dispere. Se simte prizonier aici, la Fatehpur; nu cu sufletul, ci din rărunchi, de parcă ar avea pietre la fiere sau ar fi înghițit ceva din greșeală. Este singur, extirpat din lumea în care a trăit, fără să-i pese nimănui de el. Când, într-o seară, aude că Flowers îl va aduce din nou pe maior în camera chinezească, sparge o oglindă și își taie adânc încheietura mâinii. Cineva aude zgomotul. Curând, este înconjurat de hijra, care-l imobilizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și ar fi putut la fel de bine s-o facă și călătorind ascuns în vreo valiză, din câte știe Firoz. Zice că are douăzeci și unu de ani, dar oamenii nu-i dau mai mult de șaptesprezece. De fapt, nu i-ar fi păsat nimănui câți ani are, dacă n-ar fi fost acea proeminență devenită deja de notorietate a pantalonilor săi, revoltător de strâmți. — Dragă Jean Loup, mă gândeam să faci ceva mai puțin ortodox, știi tu, cu maiorul Privett-Clampe, iar tu, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu se poate ține pe picioare. Odată ce a ajuns pe stradă, nu-și aduce aminte unde se află vaporul său. — Numele vaporului? Cum se cheamă? îl întreabă Bobby, clătinându-se sub greutatea bărbatului. — Cui îi pasă? Mie, nu. — O să-ți pese dimineață. A fost o remarcă necugetată. Marinarul capătă brusc un aer belicos și face eforturi să se țină singur pe picioare. — Ticălosule mic! Bobby îi dă drumul și marinarul se prăbușește greoi, simulând o luptă scurtă și prost coordonată. Restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Elspeth. O, Dumnezeule! Toate eșecurile sale. Toate zidurile ridicate. Nici n-ar fi fost necesar, dacă el n-ar fi dat greș atât de des și atât de rău. Nu știa cum îl vedea restul lumii și nici nu-i păsa.Conta doar ce vedea Dumnezeu și el știa cum trebuia să apară în fața acelui ochi albastru, imens. El era doar o găleată găurită. Un sac de piele descusut. O vreme se gândi să așeze cărămizile în formă de pătrat. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să fie astăzi? Cu toate că locuiește încă la misiune, toată lumea știe că situația lui Bobby ca servitor al familiei Macfarlane este doar formală. Cei doi Macfarlane țin foarte mult la el, se spune. Și nu sunt singurii. Nu că mi-ar păsa. Defel. Și eu l-as învăța câte ceva dacă aș avea ocazia. Bobby a fost ocupat. Afacerile sale s-au extins considerabil. Nu e bogat însă. Cine ar fi în locul lui? Dar poate că el e mai mult decât bogat, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de parcă ar fi fost un perete sau un stâlp. Curând, Flanagan face prima încercare să plece, dar partenerul său se grăbește după el și beat fiind, aproape îl strivește de un perete de pe scara principală a Majesticului, fără a-i păsa de privirile consternate ale bărbaților și femeilor care se duc la culcare. Întâlnirea se termină urât și când Flanagan se grăbește să părăsească clădirea, renunțând la invitația portarului de a-i oferi o trăsură, se trezește cu poala hainei sfâșiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le-a spus la cina dată de Waller-Walton. Se vede că aceste ocazii sunt fatale și majoritatea celor prezenți erau în grupuri de peste trei, cu excepția celor care aveau invitație la recepția de la ambasada Elveției, ceea ce Muskett nu avea. Nu-i păsa, pentru că se așteptase că va fi și mai teribil (lucrurile legate de ambasade sunt întotdeauna așa) și desigur, după aceea Toată Lumea a spus că a avut dreptate. Muskett a terminat deja doi ani la universitate, are datorii pe care Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
planurilor tânărului Henry de a deveni fizician și, astfel, a fost atras de studiul culturilor și popoarelor, aplicând societăților umane același spirit riguros de clasificare pe care a sperat să-l folosească la stele sau particule elementare. Nu i-a păsat prea mult, pentru că plăcerea de a așeza formele dezordonate ale vieții în limitele clare ale teoriei, a rămas aceeași, indiferent care-i era obiectul. Dolarul de argint... sâmburele de cireașă... solenoidul... locuitorul insulei Andaman... Aha! A urmat chemarea Oxfordului, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
măcar să aibă un motiv ca să se întoarcă. Examenele trec într-o totală ceață. Îi este imposibil să se concentreze asupra Reconquistei, sau devastării Romei, când Star este la câteva zile depărtare de el. Mâzgâlește răspunsurile pe hârtie, fără a-i păsa prea mult de argumente, dacă datele sunt reale, sau dacă au rezultat din acea parte a creierului, care este acum ocupată doar de prețul biletelor și orarul vapoarelor. Uneori, mintea lui ajunge cu totul în altă parte, tavanele înalte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cap și mormăieli printre dinți. Morgan își trage scaunul să-i facă loc. Îi pun câteva întrebări: — Greu, nu? Ai dat de vreun necaz? Dar nu sunt interesați de răspunul lui, fiind prea afundați în disperarea lor ca să le mai pese și de altul. Conversația care se desfășoară este legată de ororile climei, de starea generală de degenerare a populației Fotse, care nu se ridică la așteptările lor antropologice. Lui Jonathan părerile lor îi par a veni de undeva de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scenei de acțiune. Maimuțele, în patru labe, sunt conduse de regele lor în timp ce își împresoară dușmanul, Vulpea Albă, care e pe moarte și care cântă spre public: De-i vrea să-mi asculți sfatul, prietene, De bogății să nu-ți pese. Ci cât ești încă tânăr Cruță clipa prețioasă. De-s florile bune de cules, Strânge-le cât încă poți. O, nu aștepta până-i floarea ofilită Ca să rupi o rămurea. Audiența aplaudă și doamna Yun se ridică. Presupun că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu regularitate să-i citesc documentele. Sunt atât de mânată de dorința de a-l ajuta, încât ignor regula potrivit căreia unei concubine îi este interzis să afle despre treburile Curții. Împăratul e mult prea obosit și bolnav ca să-mi pese de restricții. Tocmai am ordonat decapitarea a doisprezece eunuci care au devenit dependenți de opiu, îmi spune într-o seară Majestatea Sa. Ce au făcut? îl întreb. Aveau nevoie de bani ca să-și cumpere drogul, așa că au furat din vistierie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sa. Ideea că toată lumea din Orașul Interzis trăiește pentru a-i sta lui la dispoziție i-a fost inoculată de mic. Se așteaptă la devoțiune și e foarte puțin sensibil la nevoile altora. Își programează întâlnirile în zori, uitând sau nepăsându-i că persoana convocată trebuie să călătorească noaptea. Nu se acordă niciodată o promisiune cu privire la ora exactă a întâlnirilor. Adevărul e că nu sunt respectate toare programările. Când chestiunile se complică și orarul inițial e decalat sau anulat, funcționarii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doctorului revine. Mai mulți eunuci îl conduc la scaun, și mâna îi este împinsă dincoace de perdea, în mod evident nemulțumită. Stă pe marginea patului meu cu degetele încovoiate înspre înăuntru, ca un păianjen. Nici c-ar putea să-mi pese mai puțin. Vreau să aud din nou cuvântul „însărcinată“. Ridic mâna și o așez pe încheietura mea: — Asigurați-vă că este așa, doctore! pledez eu. — Succesul este în toate părțile corpului dumneavoastră. Vocea doctorului Sun Pao-tien nu e grăbită, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tung Chih e din nou băgat în cadă. Stă în apă de o oră și cincisprezece minute. Soarele strălucește, însă luna mai e o lună răcoroasă. Fiul meu ar putea foarte ușor să răcească, dar nimănui nu pare să-i pese. După ce Tung Chih strănută de două ori, îi spun lui An-te-hai să aducă un cort ca să-l ferească de briză. Însă Nuharoo respinge ideea. Ea zice că acesta i-ar îndepărta norocul lui Tung Chih: — Scopul băii este de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iert niciodată că..." Urmau niște idei care i se atribuiau marelui om de cultură. Dacă e să ne gândim că valorile trăiesc în cărți și în conștiințe, asta înseamnă că fostul critic era supărat nu pe Maiorescu, căruia puțin îi păsa de el, ci pe cărțile lui și pe cei care le prețuiau, susținând astfel, fără voie, curentul de opinie al spiritului primar agresiv care cerea smulgerea lui Titu Maiorescu din spiritualitatea noastră. Era adusă creația pe terenul gândirii celei mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
asemeni unui părinte Sergiu, cu însăși Ispita, apărută fără veste în chilia lui și dorind să-l piardă? Biata Borivoica îl iubea pe dunăreanul nostru din tot sufletul, îl dorea ca bărbat, dar nu-l ispitea pe credincios, nu-i păsa de credința lui, nu voia să-i corupă sufletul, să-l rupă din armonia unei aspirații către care, eventual, s-ar fi chinuit. De aceea și bietul preot nici nu e silit să-și taie, ca în Tolstoi, vreun mădular
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
toate temerile. Spunem că n-au mai fost locuri șî gata. Altfel îți închipui ce rău o să fie. Ce-o să te faci tu, cum o să te arănești? Lăsând la o parte faptul că n-o să se poată să nu-ți pese de toți proștii care or să râdă de tine. Mă uitam la el și ca totdeauna glasul cu care îmi spunea aceste cuvinte mă făcu să înțeleg mai puțin ceea ce spunea. Cum o spunea, asta era uimitor. O veșnică surpriză
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
era uimitor. O veșnică surpriză. Reieșea în acele clipe că lumea n-ar fi atât de greu de suportat, dacă n-ar fi împănată cu proști. Ei, ce-o să fac? Sânt eu în stare, așa ca el, să nu-mi pese de ei? N-o să fiu, cum o să fiu? Sânt un copil, puțini sânt cei care cu adevărat se pricep să le facă față. Și atunci? ― Și ce vreai tu acum de la mine? ― Te întreb. Știi?! ― Ce să știu? ― Cum ce
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Un cititor nu poate citi nimic după ce a murit, dar nu se poate spune că un scriitor, după ce moare, nu va mai fi citit de nimeni. În acest sens nu este exclus ca unui scriitor, la nevoie, să nu-i pese dacă nu e citit de contemporani. Unii cititori au într-adevăr aerul că dacă nu le place lor un scriitor, cu asta relația acelui scriitor cu cititorii în general prezenți și viitori s-a încheiat și sânt mirați când alții
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu care au umplut-o de la un capăt la altul, cu necurățiile lor. 12. Să nu dați deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luați pe fetele lor de neveste pentru fiii voștri, și să nu vă pese niciodată nici de propășirea lor, nici de bunăstarea lor În chipul acesta veți ajunge tari, veți mînca cele mai bune roade ale țării, și o veți lăsa pe veci moștenire fiilor voștri." 13. După tot ce mi s-a întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
aceasta se ridică brusc, ca o cumpănă de fîntînă. Eșafodajul dispăru, mistuind dedesubt pe interpreți. Pantomima distră de minune babele care, dezmorțite, șușoteau între ele: „Vezi, fa, Dumnezeu nu bate cu ciomagul!” Cum toți se îmbătaseră, nimănui nu-i mai păsa acum de noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
muncea: îi dirija pe ei la treabă. Din exemplele pe care de obicei la folosea Jugan, reieșea că cea mai mare bucată de putere îi revine lui Mitică Tanasă, fiindcă era bețiv. De cum se îmbăta, lui Mitică nu-i mai păsa de nimeni. Se așeza cu curul pe șine în gară și cînta: Calic e rău, Chiabur e greu; Da-i mai bine cum fac eu: Toată ziua beu și cînt Și sara mă culc flămînd. Dacă ai chef să nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
n-ai bani să-ți cumperi ață ca să-ți cârpești pantalonii-n tur. Mă-ntorc. Abia apucai să te amețești nițel dintr-o vadră care era jumătate spumă, dar pe care dăduseși cât pe douăzeci de halbe. Dar cui Îi păsa? Cârciumarul era cel mai Îndrăgit și cel mai urât om din sat, iar de la băuturile lui nu murise nimeni. E adevărat că berea lui avea gust de pișat de măgăriță fecioară - cum zicea poetul Foiște - și, dacă nu turnai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Se apucară de foc. Lică meșteșugise o Întreagă clădire de uscături și bucăți de buturugă. Zicea că pentru o friptură bună Îți trebuie jar ca lumea. Făcuse așa de mult, că ar fi putut frige un bou. Dar nu le păsa. Se bucurau la vederea focului, urmăreau cum limbile galbene și roșii cuprindeau lemne din ce În ce mai groase. Când flăcările se potoliră, stropiră jarul cu apa adusă În gură și În pumni din Gropan. Proptiră, În sfârșit, țepușa Între două crăcane Înfipte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]