4,121 matches
-
din punct de vedere cultural. De obicei, acestea tind să fie insensibile la condițiile sociale, culturale și ecologice ale grupurilor-țintă. Rămânând în aceeași zonă geografică a lumii, un exemplu eșuat de dezvoltare a fost încercarea de a-i transforma pe păstorii din aceași zonă (Estul Africii) în agricultori. Proiectul respectiv era organizat în jurul unui proiect de irigație care să susțină culturile ce urmau să fie introduse. Aceasta prespunea însă o schimbare radicală a drepturilor de proprietate asupra pământului, în sensul că
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
drepturilor de proprietate asupra pământului, în sensul că pământul folosit la comun urma să fie transformat în ferme agricole private, înconjurate de garduri. După cum bine se știe, populațiile agricole muncesc mult mai mult decât cele pastorale. Combinat cu faptul că păstorii și, în general, populațiile seminomade îi disprețuiesc pe cei angajați în agricultură, în rândul grupului-țintă s-a dezvoltat o veritabilă răscoală. Câteva mii de oameni au invadat fermele comerciale, au doborât gardurile ce separau fostul teritoriu comun folosit pentru pășunat
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în sensul că toată istoria acestei populații o prezintă ca intermediară între diferite zone geografice și populații diferite, mai degrabă decât comunități izolate. Aceste recomandări nu țineau cont de pierderile cauzate de lipsa exploatării zonelor folosite de obicei de acești păstori nomazi. Un alt factor ignorat era faptul că, pentru a deveni fertil și rentabil, pământul trebuia lucrat câțiva ani, ceea ce producea nesiguranță legată de subzistență pe termen scurt. Mai mult, nu exista nici un motiv pentru care nu se puteau imagina
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mundus materialis, lumea fizică și fiziologică, natura înconjurătoare și natura corporală; a cincea este mundus artificialis; vinerea alchimică a lui Rosenkreutz, când muncești din greu, este „lumea muncii”, a străduințelor oneste ale harnicului plugar, ale curajosului corăbier și ale răbdătorului păstor - pe care Comenius nu le disprețuiește ca un dominican retrograd. Cu mundus artificialis omul pământesc începe de fapt să se înalțe spre zeitate. Căci oricare dintre aceste munci poate ajunge la măiestrie, transformându-se în artă. Unele dintre trudele acestei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
, Grigore (13.III.1900, Pătaș, j. Caraș-Severin - 15.I.1980, Timișoara), poet și memorialist. Este fiul Mariei și al lui Vasile Popiți, păstor. Învață la Liceul de Stat Maghiar și la Institutul Pedagogic Ortodox Român din Caransebeș (1916-1920), iar mai târziu urmează cursurile unor școli militare. A funcționat un timp ca profesor la Școala CFR din Timișoara, în 1929 intrând în armată, cu
POPIŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
stârnind praf alb cu tălpile/ Până la steaua în care te-ai aprins.// Din vale urca un fum albăstrui/ Și se simțea dulceața unui nor de rășină/ Ca și cum acolo un sat de dulgheri/ Și-ar fi făcut sălaș tăinuit/ Sau subțiri păstori de albine/ Ce te-au rugat să șezi cu ei la cină./ Prin pulberea lumii, copil, cu părul plin/ De viespi mari de aur și fluturi de seară,/ Până când n-ai mai fost decât un lung/ Fuior de raze-n
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
lut / cu stelele iluziei flămânde.” Mereu la persoana întâi, oficiind parcă, poetul încearcă potriviri muzicale și, uneori, mitice: „Eu l-am văzut pe Oedip, tulburătoru-i chip”; „Să-nceapă ploaia / E inutilă arca / Eu voi rămâne singurul aici”; „Rămân pe veci păstorul umbrei mele / îmbogățit de frunzele din jur / căzând atât cât drumul către stele / îmbracă forma cântecului pur”. Discursul mistic, sensibil acoperă o revenire la matcă și o coborâre în lume, cu chinurile și plăcerile ei: „Cam ce să mă mai
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
de spiritualizarea și idealizarea acesteia. P. propune un eros serafic, evanescent. Modelul p. își găsește ilustrarea și în producții ale poeților români de prim-plan, în poezii de Heliade-Rădulescu (O noapte pe ruinele Târgoviștii, Zburătorul), în versurile lui V. Cârlova (Păstorul întristat, Ruinurile Târgoviștii, Înserare), Grigore Alexandrescu (Miezul nopții, Adio. La Târgoviște, Eliza, Așteptarea, Inima mea e tristă, Candela, Cimitirul, Câinele soldatului, Meditație). Motive poetice asemănătoare, uneori chiar identice, vor apărea la simboliști, îndeosebi la cei originari din Moldova ( D. Anghel
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
al satului, care îl ține pe copil o vară în sihăstria munților, spre a-l familiariza cu obiceiurile ciobănești. Alte ipostaze ale acestui tip de om isteț și cu inimă mare pot fi întâlnite în povestirile Viscol (personajul Ion Baciu), Păstorul Domnului (preotul), Drumuri cu popas (Ion Codreanu), în care laitmotivul constă în asigurarea bunăstării urmașilor sau în buna rânduială a căsătoriei celor tineri. Între sentimentele copiilor și calculele părinților există uneori mari discrepanțe, care generează suferință și dușmănie, marcând destine
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
Brașovului, portul din Țara Hațegului și păstoritul din Săliște, Săcele, Covasna și din Dobrogea au fost, parțial, valorificate ulterior. Etnologul a lăsat una dintre cele mai vechi descrieri ale stânei din sud-estul Transilvaniei, precum și numeroase date în legătură cu obiceiurile și credințele păstorilor. Prin limitarea ariei de cercetare, însoțirea descrierilor cu schițe și desene, ca și prin notarea fonetică a materialelor culese, P. anunță școala lui Ovid Densusianu. SCRIERI: [Studii de folclor și etnografie. Texte folclorice], în Ion Mușlea, George Pitiș, folclorist și
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
total la conținutul tradițional agrar, devenind cronici ale unor evenimente locale și actuale, satira fiind aici nelipsită. Mai rar, textul urat este o baladă, poate din necesitatea adaptării textului la situația celor cărora li se face urarea (Miorița urată la păstori) sau, în unele zone, datorită preferinței pentru literatura de haiducie (balade haiducești). O formă deosebită de cele anterioare este p. lipsit complet de episodul epic ori redus ca întindere, adesea cântat, întâlnit în special în Muntenia. Se pare că acest
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
apartamente, București, str. Atena 11 Rasnov-Brașov 6914. Soreanu Atanase, 6 apartamente, București, str. Mămulari 11 6915. Segaller Samuel și Frida, 2 apartamente, București, str. Pictor Româno 24 6916. Stanciulescu Ion și Stanciulescu Elenă, 3 apartamente, București, str. Braziliei 41, str. Păstorului 75 6917. Schneer Margareta, 4 apartamente, București, str. Boteanu 3 6918. Stavropol Chiruan, 7 apartamente, București, str. Aristide Briand 4 6919. Schian Sorica, 3 apartamente, București, calea Dorobanți 62 6920. Săvulescu R. Ioan, 4 apartamente, Călărași, str. Rahova 117 București
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
forță, exploatând alte colectivități producătoare de hrană. Opțiunea pentru un mod sau altul de obținere a hranei depinde de o mulțime de condiții particulare: configurația mediului natural (prielnic agriculturii, păstoritului sau vânătorii), configurația disponibilităților interne (tradiții și abilități de agricultor, păstor, războinic), particularitățile colectivităților găsite în zonă (existența sau nu a unor asemenea comunități, disponibilitățile lor productive și de apărare). Presupunem că operațiunea este agricultura. Cum se va organiza agricultura depinde iarăși de posibilul acțional existent: condițiile de mediu (surse de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
închisă în diamant, București, 1937; Femeia de aer, București, 1943; Moș Ioniță Făt-Frumos, București, 1956; Cartea cu oglinzi, București, 1962; Să ne iubim visele, București, 1967; Stăpâna viselor, pref. Miron Radu Paraschivescu, cu un portret de Jules Perahim, București, 1968; Păstorul de umbre, București, 1971; O lăută de frunze, București, 1977; Păsări de fum, București, 1982; Arbori cu aripi de harfe, București, 1986; Fata pescărușului, București, 1988; Păduri de oglinzi, pref. Nicolae Țone, București, 1998; Bună dimineața, noapte frumoasă, București, 1998
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
Baltazar, „Să ne iubim visele”, „Romanian Review”, 1967, 4; Dumitru Micu, „Stăpâna viselor”, RL, 1968, 11; Alexandra Indrieș, „Stăpâna viselor”, O, 1969, 2; Florin Muscalu, „Stăpâna viselor”, TMS, 1969, 2; Valeriu C. Neștian, „Stăpâna viselor”, IL, 1969, 6; Dan Cristea, „Păstorul de umbre”, RL, 1971, 51; Sanda Radian, „Păstorul de umbre”, VR, 1972, 9; Crohmălniceanu, Literatura, II, 431-433; Doina Uricariu, „Lăuta” și „goarna” poetului, LCF, 1977, 47; Al. Raicu, Un cântăreț al mării, TMS, 1978, 3; Liviu Călin, Euforie imagistică, SPM
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
4; Dumitru Micu, „Stăpâna viselor”, RL, 1968, 11; Alexandra Indrieș, „Stăpâna viselor”, O, 1969, 2; Florin Muscalu, „Stăpâna viselor”, TMS, 1969, 2; Valeriu C. Neștian, „Stăpâna viselor”, IL, 1969, 6; Dan Cristea, „Păstorul de umbre”, RL, 1971, 51; Sanda Radian, „Păstorul de umbre”, VR, 1972, 9; Crohmălniceanu, Literatura, II, 431-433; Doina Uricariu, „Lăuta” și „goarna” poetului, LCF, 1977, 47; Al. Raicu, Un cântăreț al mării, TMS, 1978, 3; Liviu Călin, Euforie imagistică, SPM, 1978, 377; Grigurcu, Poeți, 432-435; Mara Nicoară, „Păsări
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
abecedar” al poeziei, parcurs cu devoțiune și fervoare. Iar cea mai importantă lecție este, fără îndoială, lecția argheziană, pe care N. o exersează cu meticulozitate obstinată, perfect conștient de importanța ei pentru devenirea spirituală a oricărui poet: „În adăpostul stânei păstorul lâncezește / Și tot mai grea în suflet turburarea-i crește; / Gândul îl doare, îl frământă ca un cui / Și-l înglodește piatra pusă căpătâi. / Zile întregi și săptămâni, pe brânci, / S-a cățărat prin bolovani și stânci, / Prin bălării și
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
nuvelei sovietice (1945-1965), I-II, București, 1965 (în colaborare); I. Semionov, În serviciu comandat, București, 1966; Ilya Ehrenburg, Oameni, ani, viață, I-VII, București, 1967-1972; V.A. Kaverin, În fața oglinzii, București, 1972; Leonid Leonov, Vifornița, București, 1973; Viktor Astafiev, Un păstor și o păstoriță, București, 1974; Viktor Goleavkin, Tăticul meu drag, București, 1975; Vladimir Piskunov, Andrei Belâi, București, 1975 (în colaborare cu Madelaine Fortunescu și Leonid Dimov), Romanul sovietic, Iași, 1978 (în colaborare cu Alexandra Nicolescu); Irina Guro, Drumul spre Rübezahl
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
MIHADAȘ, Teohar (9.XI.1918, Turia, Grecia - 29.XI.1996, Cluj-Napoca), poet și prozator. Este fiul Vasilenei (n. Cunduiani) și al lui Mitri (Dumitru) Mihădaș, păstor aromân. Face școala primară în comuna natală și patru clase gimnaziale la Liceul din Grebena, unde se preda în limba română (1932-1935). În 1935, după venirea în țară, se înscrie la Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni. După ce își susține bacalaureatul
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
să deschidă accesul spre sensurile încifrate ale miturilor. Atât legenda, cât și basmul se dezvoltă pe obsesia „misterelor orfice”, scriitorul refăcând mitul potrivit accepțiunilor recunoscute. Orfeu e întemeietor al cântecului și totodată pelerin în căutarea absolutului, dar înfățișându-l ca păstor cu valențe războinice, M. îl înscrie în spațiul de cultură autohton. Extinzându-i aria, scriitorul are darul de a introduce mitul, sub forme de expresie adaptate realităților contemporane, în romanul social pentru copii, construit pe tema călătoriei, fie „în căutarea
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
plaiului este prezentă în cadrul variantelor de tip moldovenesc, în cele transilvănene fiind substituită de cea a spațiului muntos. Odată cu prezentarea turmelor care coboară, își fac apariția și personajele. Cei trei ciobani, din varianta Alecsandri, se întâlnesc întâmplător. Spre deosebire de alte variante, păstorii nu sunt frați de cruce și nici nu provin din aceeași zonă geografică: „Unu-i moldovean, / Unu-i ungurean / Și unu-i vrâncean”. Se pare că denumirea „vrâncean” a fost introdusă de Alecsandri, substituind-o pe aceea de muntean, deoarece
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
hotărârea luată de ungurean și vrâncean de a-și ucide tovarășul de drum. Ciobanul moldovean trebuie să moară fiindcă e „mai ortoman / Și-are oi mai multe, / Mândre și cornute”. În varianta Alecsandri cauza omorului o constituie invidia celor doi păstori, provocată de averea celui de-al treilea. Variantele presupuse a fi arhaice cuprind ideea judecării ciobanului pentru abateri de la îndatoririle păstorești. O categorie aparte o alcătuiesc variantele de dată mai recentă, în care cauzele crimei sunt rivalitatea în dragoste sau
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
magic, de îndepărtare a acțiunii malefice pe care ar putea-o avea mortul nelumit asupra celorlalți membri ai colectivității, și menirea de a alina durerea celor dragi. De aceea, mioara năzdrăvană trebuie să vestească numai sub formă alegorică faptul că păstorul a murit. Cadrul și personajele nunții din Miorița sunt elementele naturii. Nașii sunt soarele și luna, nuntașii sunt brazii și paltinii, păsările țin loc de lăutari, iar mireasa este, în unele variante, „un luceferel”. Frecvența elementelor de bocet în structura
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
pământ / Nevastă mi-o luat, / Sfântă bătrână, / Cu mușchi pe bârnă”. Finalul nunții mioritice proiectează alegoric, la dimensiuni cosmice, durerea în fața morții: „Și la nunta mea / A căzut o stea”. Miorița este rugată să o consoleze pe bătrâna măicuță a păstorului, vorbindu-i de aceeași înșelătoare nuntă. Cununia este acum prezentată mai succint, pentru că măicuța cunoaște sensul limbajului figurat din testament. Ea trebuie să afle numai că feciorul ei s-a însurat „C-o fată de crai, / Pe-o gură de
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
însurat „C-o fată de crai, / Pe-o gură de rai”. Testamentul ciobanului constituie nucleul tematic principal al baladei, episodul care îi susține osatura. Aproape de sfârșitul versiunii Alecsandri, portretul moral al ciobanului este completat cu portretul fizic. Tinerețea și frumusețea păstorului accentuează sentimentul de durere pentru dispariția lui timpurie. Ceea ce impresionează în testamentul ciobanului, cu care se încheie varianta Alecsandri, este împletirea dintre dragostea de viață și sentimentele sugerate de contemplarea morții. În versiunea moldovenească, răspândită și în Muntenia, Oltenia și
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]