3,556 matches
-
ediție a Ragtime-ului (tradus foarte recent, iată, și la noi*), text ce avea să fie considerat capodoperă peste ani și în care "istoria ficțională", așa-zicînd, devine "personajul" central prin excelență. Doctorow nu abando nează mobilul epic-ideologic al "interferenței" dintre palierul istoricității și cel al ficționalității (pentru a-l parafraza pe Braudel!) nici mai tîrziu, cînd scrie romanele World's Fair (1985 premiat cu National Book Award în 1986) ori The Waterworks (1994). "Simbiozele" sale de "ficțional" și "istoric" au intrigat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
volum și formă proprie înspre literatură, după principiul vaselor comunicante. Textualizarea istoriei nu înseamnă neaparat desacralizarea ei, ci investirea unei realități (trecute) hipertrofiate de memoria mitologizantă a oamenilor cu semnificație, o semnificație mediată narativ. Nu în ultimă instanță, pe acest palier, se conturează și un profil mentalist (identitar) al Americii, ridicate, în mod similar, din istorii "mari" și "mici". Intersecția lor devine locul geometric al unui "spirit național" și, de aceea, nu găsesc eronată opinia critică după care Doctorow rămîne un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ilustrează (poate cel mai pregnant între autorii moderni) voința titanică de a deveni scriitor și, mai ales, de a trăi ca un scriitor. Non-conformist pînă la anihilarea instinctului de conservare, el refuză orice formă de "prizonierat" social, urmîndu-și frecvent, pe paliere existențiale insalubre, aparent suicidale destinul creator. Învie din propria cenușă, transformîndu-și experiența boemă, de individ periferic, ieșit din conturul tipologiilor sociale, în material estetic. Viața sa (investită cu sens artistic) e materia primă a miilor de pagini epice, lăsate de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
aceluiași autor. În mod similar, nuvelele din volumul de față (re)compun o Americă a "momentelor cruciale", ce se îmbină fabulos de la primii ani ai veacului trecut, prin conflagrațiile mondiale și marele crah capitalist, pînă la debutul postindustrializării. Liantul tuturor "palierelor" istorice rămîne Bellow însuși, în postura unui "observator" jamesian care nu irosește nimic din bogatul și, în egală măsură, complicatul material de viață trăit. Chiar și la nivelul temelor narative, diversitatea dă tonul construcției textelor din volum. The Bellarosa Connection
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scene din viața americană, unde patriarhalitatea coexistă cu postmodernitatea, datorită capacității de observație, cum ziceam, a unui scriitor longeviv. O altă nuvelă din volum (simptomatică pentru în treaga carte) trimite direct la aceste abilități bellowiene, de preluare a realității pe paliere și segmente diferite ale istoriei. E vorba despre proza intitulată, simbolic, Zetland: A Character Witness/Un raport la prima mînă despre Zetland, în care personajul principal (Zetland) e urmărit, cu ochi naturalistici, în "creșterea" și "descreșterea" sa ontologică (înzestrat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Franzen (distins cu National Book Award în 2001). Ceea ce la postmoderniștii ultimelor decenii ale seco lului XX era perspectivă fragmentară și narațiune segmentată (în buna tradiție a poststructuralismului anilor șaizeci-șaptezeci) devine la prozatorii actuali arhitectură orga nică, îmbinată armonios pe palierele distincte și în tiparele clasicizante ale realismului tîrziu. Totuși, autoreferențiali tatea (Eugenides recunoaște, într-un interviu cu David Weich, că, dacă o parte dintre trăsăturile scrierilor sale sînt "tradiționale", multe altele rămîn "postmoderne", între cele din urmă incluzîndu-se "autoreferențialitatea" și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o relație adulteră, concomitent, cu propriul patron și cu ... soția acestuia. Rezultatul social și psihic al aventurii duble este dezastruos, împingînd-o pe singura fiică a familiei Lambert către o însingurare asemănătoare celor experimentate de către frații săi. Artefactul de construcție a palierelor narative, în romanul lui Franzen, îl constituie dorința lui Alfred și a lui Enid de a reuni familia pentru un ultim Crăciun (Al, în fază terminală a bolii Parkinson, pare complet decrepit). Reuniunea are loc greu și doar pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cel dintîi. Lectorul e liber să-și aleagă varianta de "preluare" care-i convine, în romanele lui Franzen. Poate citi "istoria mică" și, astfel, aprecia inventivitatea epică a prozatorului, dar, concomitent, poate citi acolo și "istoria mare", iar, de pe acel palier, are șansa, ultimativ, să sesizeze strălucirea literaturii adevărate. Eugenides și Franzen scriu după unii critici romane anti-consumerism, despre moarte și disoluție (îndeosebi în cazul Corecții-lor s-a spus că e creația prin excelență a unei societăți americane descompuse, ulterioară atentatelor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
1985), care se implică în acțiuni teroriste, ironic, din intenții pozitive (mediate de convingeri socialiste), sperînd ca astfel să-și descopere "spațiul interior". Deși mai sche matice, psihologic vorbind, decît Anna Wulf, toate aceste personaje o "egalează", așa zicînd, pe palierul "proiectului social" singurul care, ultimativ, contează. Lessing a reușit să redacteze în Carnetul auriu ceea ce s-a și numit, de altfel, "o biblie a feminismului", însă a pierdut ocazia de a plămădi un personaj inubliabil. Am chiar sentimentul că a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în politica internațională). Ele accentuează starea de "final", de "sfîrșit al istoriei", pe care Coe o acreditează la un nivel subliminal. Decepțiile și nostalgiile vieții nu reprezintă apanajul prin excelență al individului supus timpului, ci și fenomenalități istorice, răsfrînte pe palierul de manifestare a unor întregi colectivi tăți. "Istoriile" personale merg în paralel cu "istoria" comunitară, în care se reflectă aidoma frunzelor în apa unui lac gigantic. Gestica eroilor, chiar atunci cînd e profund individuală și adesea intimă, are un coeficient
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și astăzi țara!) ori Station Island/Insula nemișcării (1984) aceasta din urmă fiind, integral, o aluzie (codificată literar) la Donegal, insula irlandeză devenită loc de pelerinaj încă din Evul Mediu (tema identității naționale pare explo rată aici pe mai multe paliere: de la cel spiritual și cultural, pînă la cel etnic și istoric). Se poate însă observa că poezia "activistă", cu cifru politic, nu ajunge să dețină un caracter exclusivist în acti vitatea lirică a scriitorului. Argumente sînt volumele The Haw Lantern
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ca la preromanticul Blake), fie sub forma unei emoții extatice (ca la Yeats). Heaney le revelă pe amîndouă în creația lui fiind "profetic" (precum Blake) și trăind, totodată, "emoții sacrificiale" (precum Yeats). "Viziunea" în cauză nu se limitează doar la palierul intern al eului poetic (menționata introspecție), ci și la cel extern (construcția poetică a alterității), unde Heaney se dovedește la fel de complex. "Deschiderea" poeziei lui Heaney trebuie, neîndoios, legată și de experiența anglofonă mai amplă a scriitorului. După studii la Belfast
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
superficială cu textul lui Murakami. Acțiunea se petrece, într-adevăr, în Japonia anului 1984, iar personajele de prim plan se referă, în cîteva rînduri, la faimoasa parabolă orwelliană, dar interac țiunea genuină dintre cele două narațiuni se petrece pe un palier mai degrabă metatextual. E vorba despre planul semnificației ultime din alegoria lui Haruki Murakami. Orwell, se știe, imaginează un univers concentraționar, unde maleficul Big Brother controlează tiranic destinele tuturor. Aparent, în 19Q4, un astfel de control psihedelic lipsește. Lipsește și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
deschis Cutia Pandorei. Își pierde liniștea vieții, participînd, fără voie, la activarea unui carusel al dezastrelor personale, încheiate cu posibila sa moarte. Cel puțin, așa încearcă să-l convingă personaje stranii, apărute brusc în existența sa. În fond, pe acest palier, se produce joncțiunea dintre ficțional și real, pe care o descriam ceva mai devreme. Atît Tengo, cît și Aomame "ies" din viață pentru a "pătrunde" în literatură. Realismul lui Murakami se termină acolo unde începe simbolismul său. Scriitorul vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din actul artistic, devenit, iată, subiect de roman. Entuzi asmul "încifrator" al lui Murakami reactualizează marile epopei alegorice ale mitologiei, unde fiecare gest auctorial reprezenta o mișcare înspre lumea tropilor, o rotație către zona translucidă a semioticii. În pofida faptului că palierul simbolic al romanului ocupă prim-planul construcției, scriitura lui Haruki Murakami nu rămîne criptică. Firele intrigii țesute "între lumi" și legate subtil de Ushikawa (și, parțial, de celelalte personaje) conduc lectorul spre epifania finală: cu toții ne trezim suspendați, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Magic, sub îndrumarea saxofonistului Pablo (un guru primordial, travestit însă în aparențele modernității). În ambele cazuri, "renașterea" eului etern (și real) întocmai ca în filozofiile orientale nu poate avea loc decît după ce sinele vechi (și fals) "moare" simbolic, disipîndu-se pe palierele elementare ale existenței. Călătoria inițiatică a lui Siddharta îl duce pe erou, la un moment dat, în zona plăcerilor lumești, înșelătoare, numai pentru a-i indica, epifanic, precaritatea condiției umane, în timp ce manus crisul introspectiv al lui Heller (manuscris ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
bijutierului evreu Isaac Amin care deține o afacere profitabilă, în Teheran, pînă la debutul evenimentelor. Într-o dimineață de septembrie însă, inevitabilul se produce. Isaac este arestat și închis într-o pușcărie imundă, unde umanitatea prizonierilor se esențiali zează, atingînd palierele instinctualității primare. La început, eroul nu poate să intuiască rațiunile întemnițării, dar, treptat, prin intermediul dialogurilor "maieutice" cu anchetatorul (acoperit de o cagulă!), înțelege că e acuzat de... sionism și spionaj în favoarea Israelului. Totuși, experiența-limită devine una inițiatică pentru Isaac. Realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Culoare politică și cenzură, Stil, stilistică, limbaj, semioză, Duplicitate lingvistică. Într-o oarecare completare, dar și accentuare a mizei principale, este realizat, de asemenea, un studiu comparativ, între poezia Anei Blandiana și a Ilenei Mălăncioiu -, două autoare unite, nu prin palierul ideologic, în care sunt incluse de către critici, ci prin încercarea comună de a crea o realitate interioară, așa cum este percepută de ele însele, fără a o neglija, însă, pe cea exterioară, existentă deja, realizând, astfel, două modele de poetică a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literaturii române contemporane (1941-2000), București, Editura Mașina de Scris, 2005, 1176 p. și cea a lui Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Pitești, Editura Paralela 45, 2008, 1528 p.92, cărora le urmează pe același palier dicționarele de opere literare și de scriitori, care stau, de obicei, sub egida Academiei Române, sau a institutelor de cercetare (reprezentative sunt, fără îndoială, Academia de Științe Sociale și Politice, Institutul de Istorie și Teorie Literară, "George Călinescu", Literatura română contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și uitare, Capitolul II. Vârstele creației Repere teoretice, Ipostaze ale eului: eul senzorial, eul inocență, eul jubilare, eul meditativ maturizat, eul suprimat, eul tainic, eul străfulgerat și Realitatea între simbol și construct, Capitolul III. În căutarea unui limbaj poetic original Paliere lingvistice: expresivitatea sunetelor, între avatarurile sinelui și câmpurile semantice, expresivitatea modurilor și timpurilor verbale și Constructe metaforice ale creației), lucrarea își propune să identifice acele principii supraordonatoare specifice Anei Blandiana, dispuse "într-o serie de criterii originale, personale și exclusive
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îl conferă încercarea de a prezenta conexiunile culturale ale operei blandiene, atât cu spațiul literaturii universale, cât, mai ales, cu pictura lui Corneliu Baba, dar și viziunea de ansamblu a operei acesteia, teza de doctorat urmărindu-și obiectivul pe întreg palierul scriitoricesc al autoarei: poezie, proză, eseistică, publicistică într-o abordare istorică, teoretică, estetică si stilistică. * Considerând poezia neomodernistă un meșteșug al metaforei, pe care autorii acestui tip de texte o exploatează în întreaga sa profunzime, meșteșugind până ajung la forme
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
două modele de poetică a deconstrucției Fără pretenția de a construi și de a impune un model paradigmatic individual, ne propunem să realizăm un studiu stilistic comparativ, între poezia a două autoare Ana Blandiana și Ileana Mălăncioiu -, unite, nu prin palierul ideologic, în care sunt incluse de către critici, ci prin încercarea comună de a crea o realitate interioară, așa cum este percepută de ele însele, fără a o neglija, însă, pe cea exterioară, existentă deja. Cu alte cuvinte, ne punem problema dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
afirmația derridiană conform căreia critica deconstructivistă, în analiza pe care o face, are, întotdeauna, în vedere textul sau, mai degrabă, contextul. Cu alte cuvinte, orice interpretare în afara sau desprinsă de context este nulă, Derrida punând funcția referențială aproape pe același palier cu rolul pe care îl deține codul, în cadrul actului de comunicare propriu-zisă. În acest sens, considerăm pertinent un astfel de periplu, pentru posibilitatea ulterioară de contextualizare a poeticii interzise a Anei Blandiana, în vederea unei mai bune recepționări. Astfel, pe parcursul câtorva
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
contextul în care canonul paradigmatic al Generației '60 cuprinde două laturi: canonul ideologic și canonul estetic, în încercarea noastră de a lansa constructe teoretice cu privire la poezia interzisă a Anei Blandiana, vom porni de la încadrarea acesteia în primul dintre cele două paliere. Fără a face o separație definitivă între cele două, trebuie menționat cum canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist, de care Mircea Martin se ocupă, într-un articol publicat, în "România literară", având
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o nouă realitate, aceasta fiind, totodată, și etapa absenței metaforei). Într-o oarecare completare, dar și accentuare a mizei principale, am realizat, de asemenea, un studiu comparativ, între poezia Anei Blandiana și a Ilenei Mălăncioiu -, două autoare unite, nu prin palierul ideologic, în care sunt incluse de către critici, ci prin încercarea comună de a crea o realitate interioară, așa cum este percepută de ele însele, fără a o neglija, însă, pe cea exterioară, existentă deja, făcând din poezia lor două modele de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]