3,023 matches
-
nuclee narative. În Icoane de lemn este prezentată o lume deformată grotesc, plină de răutăți, de pofte lumești, amintind de atmosfera din Psalmi, iar în culegerea Poarta neagră, poetul evocă secvențe din închisoare, trimițând indirect la Florile de mucigai. Arta pamfletului arghezian este remarcabilă în Tabletele din țara de Kuty, adevărată satiră swiftiană a societății românești, și în culegerea Pravilă de morală practică. Dar pamfletarul iese în evidență și în romane: Lina înfățișează o florăreasă frumoasă râvnită de boieri; Ochii Maicii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Goga începe cu descrierea Rășinarilor. De multe ori a folosit și metoda antropologică, urmărind ascendența scriitorilor: armean, grec, evreu și totodată psihologia raselor, metoda psihologică, medicală. Tuberculoza i-a sugerat numele unei grupări: tuberculoșii. În ceea ce privește polemica, portretistica sub formă de pamflet are un rol principal. Unele analize sunt de un mare rafinament; cele la operele lui Sadoveanu, Iorga, Goga, Eminescu, Topârceanu, Rebreanu, Arghezi. La acestea se adaugă flexibilitatea ideativă, pasagii descriptive de romancier, asociații personale de idei și de fapte. Istoria
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
templului și peisajul, pare destul de impersonală. Dacă FP ("eu") nu s-ar fi identificat prin folosirea pronumelui personal la persoana întîi, în "lîngă mine" și "ne înconjoară", aceasta ar fi părut, la suprafață, o descriere "obiectivă", luată poate dintr-un pamflet sau o carte de geografie. La o analiză mai atentă, se observă că lucrurile nu stau așa. Fie că FP ("eu") este sau nu este numit în mod explicit, poziția "internă" a focalizatorului este, de fapt, deja stabilită prin expresii
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Wilhelm”, șef de secție în Ministerul Economiei Naționale (1936-1939), șef de secție, apoi director în Ministerul Comerțului Exterior (1940-1941), șef de secție în Ministerul Apărării Naționale (1941-1944), director de studii în Ministerul Economiei Naționale (1944-1948). În 1929 debutează cu un pamflet în „Chemarea tinerimii române”, organul clujean al Partidului Național Român, în care până în 1932, folosind și pseudonimul Observator, dă numeroase texte. În 1932-1933, venit la București, scrie la săptămânalul „Stânga”, subintitulat „Linia generală a vremii” (unde iscălește cu pseudonimul P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
glumețe (1891). Deși nu mai era membru al Junimii, X. nu i-a contestat unele principii literare, pe care a căutat să le răspândească. Pe plan politic însă a fost un adversar neîmpăcat al junimiștilor, împotriva cărora a scris numeroase pamflete, pline de trivialități. Între 1885 și 1888 a fost șef de cabinet al lui I. C. Brătianu, iar din 1895 deputat, senator și, scurt timp, ministru (1912-1913). A condus în 1904-1916 revista „Le Mouvement économique”, iar în 1911-1912 „Țara nouă”, ajutat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290680_a_292009]
-
Voronca va face și el uitată respingerea ideilor lui André Breton ca necorespunzînd „ritmului vremei” și exigențelor „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, pentru a-și orienta atenția către promisiunile stării de vis și „semitrezie” - cum scrie el Însuși, În numele Întregii grupări, În pamfletul Coliva lui Moș Vinea. În sfîrșit, ruptura cu unu va Însemna despărțirea de programul strict avangardist și afirmarea unei alte angajări a poeziei, larg umanitaristă, pe care creația sa de limbă franceză o va afirma (după 1933) cu și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cultivat în clanuri și caste mânate de interese obscure, dezumanizante.” Fidelă obiectivelor propuse, O.l. reușește să strângă în jurul său atât scriitori și critici cunoscuți, cât și începători într-ale literaturii. Încă din primul număr Magda Ursache semnează rubrica de pamflet literar „Mânie liberă”, Virgil Panait susține rubricile „Scriitori în agora”, devenită „O scrisoare pierdută”, cuprinzând puncte de vedere despre unele aspecte ale literaturii actuale, și „Revista revistelor”. Aria rubricilor se extinde treptat, iar cercul de colaboratori se îmbogățește. Astfel, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288511_a_289840]
-
situat în apărarea inteligenței, păstrându-și „mângâierea gândirii lucide”. El a fost, în tradiția lui Montaigne (unul din scriitorii preferați), un moralist sceptic, iar în tradiția lui Caragiale - un ironist incisiv și un artist al cuvântului. Structură nonconformistă, cu vocația pamfletului măsurat, de o jubilație rece, sarcastică, Z. pune în discuție mai toate ideile curente ale epocii, de la doctrinele filosofice (intuiționism, freudism) și politice (liberalism, comunism, fascism) până la ultimul strigăt al modei. S-a regăsit adesea pe pozițiile junimiste și ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
și a colaborat la „Curentul”, „Gândirea”, „Ideea literară”, „Realitatea ilustrată”, „Societatea de mâine”, „Viața literară”, „Ziarul științelor și călătoriilor” ș.a. O oarecare vâlvă locală a produs, la momentul apariției, Clasa VII A. Observația directă, neprelucrată, din schițele cu caracter de pamflet, unora le-a părut „lucidă” și a trecut drept talent, altora, însă, intenționat malițioasă la adresa corpului profesoral, în special a celui feminin, născută dintr-un veșnic spirit de frondă al unei eleve protejate de un tată universitar. Dacă acest volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
trecerea timpului, marginea „raționalistă” a acțiunii sale critice se înăsprește, întunecându-se tot mai mult la culoare, în sensul unui misionarism logic intratabil, de o unilateralitate inchizitorială aproape fascinantă.”3 Ni se dă și modelul acestei implacabile atitudini justițiare: „excesivul pamflet, camuflat în eseu, „Tremuricii 4”. Iată acum și cea de-a doua axă: „în aplicațiile datorate fiecărui scriitor în parte, fiecărui univers artistic de unică tonalitate, înțelegerea critică (...Ă se nuanțează nemăsurat, într-o infinitate de percepții locale și cu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
transfere clandestin unele manuscrise fățiș anticomuniste la Paris, fie personal, fie încredințându-le valizei editorului Claude Durand. Scrisă în 1985 și făcând parte din lotul "exportat", prima piesă a dipticului mai sus citat, Fiica lui Agamemnon, poate fi considerată un pamflet politic pe adresa stalinismului în stil albanez, un cocteil menit să desfigureze sufletul și soarta urmașilor străvechilor iliri, și totodată una dintre cele mai frumoase povești de iubire din opera lui Kadare. Naratorul, nu altul decât iubitul de taină al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mila, regretul (...)", slujeau eficient triumful crimei, inițiativele sângeroase, al căror malign promotor nu era altul decât Conducătorul. A spune lucrurilor pe nume, înseamnă totodată eliberarea sufletească a naratorului, de fapt al lui Kadare, autor al unuia dintre cele mai incendiare pamflete antidictatoriale și anticomuniste, chiar dacă scris la un an după dispariția fizică a lui Enver Hodja (1985). Succesorul, în schimb, terminat la Paris în 2003 unde Kadare se autoexilase încă din 1991, odată cu prăbușirea comunismului în Albania, evocă anii '80 ai
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dedică eliminării celor mai apropiați colaboratori; este cazul urmașului său desemnat, și tată al Suzanei. Romanul de dragoste, având-o de data asta protagonistă pe fiica sacrificată (din nou) pe altarul carierei politice a tatălui, merge mână-n mână cu pamfletul politic, cu thriller-ul și intriga polițistă, cu fresca de moravuri și fișele psihologice ale vârfurilor conducătoare. Pe fundalul enigmei diseminate de moartea Succesorului sinucidere sau crimă Kadare lansează alte personaje, cum ar fi Arhitectul sau ministrul de interne Hasobeu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ideologul stângii franceze a luat apărarea teroriștilor palestineni, legitimând terorismul ca unică armă de răzbunare a săracilor față de cleptocrația capitalistă 2. O variantă moderată a aceleiași poziții o reprezintă mesianismul estetic al lui Walter Benjamin, cel care într-un faimos pamflet din 1921, intitulat „Zur Kritik der Gewalt”, lansa întrebarea „mereu deschisă” privitoare la violență „ca principiu (als Prinzip)”3. Simpatetic față de „noua orânduire” din Rusia bolșevică (pe care a vizitat-o, nu fără dezamăgiri, în 1927), Benjamin scrisese acest text
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o arată lectura paralelă a agendelor lui Lovinescu și a notelor zilnice camilpetresciene, făcută de Florica Ichim) -, relație al cărei moment polemic culminant este reprezentat de apariția, ca răspuns la portretul acid făcut scriitorului în memorialul lovinescian din 1932, a pamfletului Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile (publicat inițial în mai multe numere ale „României literare” din 1932). Revenit în București (1922), după ce fusese primit, la 1 noiembrie 1921, în Societatea Scriitorilor Români, P. își începe colaborarea la „Revista vremii”, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
3.3.1. Cronica / 72 3.3.2. Reportajul / 74 3.3.3. Eseul, critica literară / 75 3.3.4. Poezia / 77 4. Albatros / 78 4.1. Programul revistei în texte teoretice / 83 4.2. Poezia / 88 4.3. Insectar - pamfletul și parodia / 90 4.4. Albatros nr. 8 - cenzurat / 92 5. Prelungirile unui fenomen publicistic - Gândul nostru / 95 6. Puncte de convergență. Reveniri / 98 POEZIA ALBATROSISTĂ / 103 1. Preliminarii / 103 2. Imaginarul poetic. Tematizarea unor obsesii / 119 2.1. Acvatic
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la manierism și o "revenire" la realism. Titlul însuși al revistei (sugerând o poezie care să-și urmeze drumul în pofida vitregiilor vremurilor) trebuia să țină loc și de manifest. Poezia publicată aici este și ea inegală ca valoare, mai degrabă pamfletele de la rubrica Insectar par să atragă atenția. Numărul 8 al revistei este cenzurat tocmai pentru caracterul protestatar, dar "negativiștii" vor încerca să se regrupeze, preluând pentru scurt timp publicația Gândul nostru sau își vor reafirma opiniile în paginile unor ziare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
expresia presiunii din perioada de după război, dar ele vorbesc despre un univers claustrant, lipsit de dumnezeire, de ideal, despre încătușare și decădere (Flautul descântat, Ogor pustiu, S-a culcat o fiară, Un plop uscat). Nu lipsește nici poemul de tip pamflet, cu bine cunoscutele mărci ale grotescului ("Și Dumneata a cărui gură pute/ Ce fel de viermi și ce fel de ciuperci/ Hrănești cu vorbele stătute?", Și Dumneata?). În cazul lui Arghezi se observă poate cel mai bine ritmul rapid cu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
promovarea valorii, prin seriozitatea abordărilor. Notele definitorii ale celor două reviste, așa cum încearcă să le surprindă autorul celor două articole, ar fi legate de caracterul antifascist al orientării publicațiilor în discuție. Se menționează în consecință acele articole, texte literare, cronici, pamflete care denotă spiritul protestatar, nonconformist. În acest sens se amintește articolul din numărul 7 semnat Felix Anadam, Între poezie și cuvintele încrucișate, unde se definește refuzul generației lui Geo Dumitrescu de a se alinia "noii ordini"70. Emil Manu se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Se realizează, de asemenea, o enumerare și a altor poeme apărute în Albatros, fără a se insinta însă asupra lor, a prozei, a criticii literare, se menționează și "interviul nonconformist" luat de Felix Anadam lui Perpessicius. Nu sunt omise nici pamfletele publicate în revistă la rubrica Insectar "unde se iau atitudini net antifasciste, mai ales sub semnătura Ion Călimară, pseudonim colectiv al redacției"72. Și aici trebuie făcută o precizare: sub semnătura aceasta, se ascunde chiar Geo Dumitrescu așa cum afirma Sergiu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
extinzând mitul Albatros și în zona realului. În aceeași lucrare se prezintă pe scurt și numărul interzis al revistei, cel care n-a mai apucat să apară, număr în care elogierea Istoriei lui Călinescu, articolul dedicat lui E. Lovinescu, precum și pamfletul Greierele borțos nu lasă vreo urmă de îndoială cu privire la orientarea revistei, chiar dacă, e drept, aceasta nu era cristalizată în primele apariții ale ei. Dacă urmărim articolele din celelalte reviste în care vor publica albatrosiștii și pe care Lucian Valea le
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
n'au să merite niciodată osteneala unui răspuns"138. Când atacurile se înmulțesc Geo Dumitrescu va răspunde, dar clarificările pe care le va aduce nu schimbă poziția adoptată inițial și textul (Răspuns D-lui de la "Chemarea Vremii") se transformă în pamflet. Virgil Untaru anunță, în numărul 5-6, la rubrica Relief, pregătirea apariției cărții lui G. Călinescu, Istoria literaturii române, în speranța că "fluviul de inteligență și competență al excelentului critic va inunda catastrofal toată ambianța de ieftin refractarism al ortodoxiei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trebuie să mai amintim și un text al lui Edwin Ioanis - Nocturnă - și unul al lui Stere Popescu - Drumul din vis, pentru a încheia tabloul unei publicații care promovează o literatură eterogenă din punct de vedere valoric. 4.3. Insectar - pamfletul și parodia Rubrica Insectar apare pentru prima dată în numărul 3-4 al revistei și tinde să devină una permanentă. Sunt articole semnate neutru Ion Călimară, pseudonim sub care, se pare, se ascunde Geo Dumitrescu. Considerațiile teoretice cu privire la necesitatea unei asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
permanentă. Sunt articole semnate neutru Ion Călimară, pseudonim sub care, se pare, se ascunde Geo Dumitrescu. Considerațiile teoretice cu privire la necesitatea unei asemenea rubrici - ironice, e drept - sunt avute în vedere de abia în numărul 8 al revistei, cel neapărut. Primul pamflet, apropiindu-se ca stil de violența celor argheziene, schițează portretul "naționalistului" păstrând și în titlu ghilimelele acestea care par a-l enerva cumplit pe "d. D.", cel care și-a descoperit vocația de luptător, în copilărie, "încă de când traversa gârla
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literaturii..." ca pe un eveniment de seamă"151. Cazul Călinescu este un alt articol, semnat de data acesta Raul Teodorescu, care se opune campaniei declanșate în presă împotriva criticului, și notele de la rubrica Relief 152 îi sunt în parte dedicate. Pamfletul din acest număr de la rubrica Insectar îl viza pe D. Caracostea sub numele de Greierele borțos 153, semnat tot Ion Călimară. Insectarul se îmbogățea acum cu o parte teoretică despre ce înseamnă "vânătoarea de insecte", adevărată "artă pentru artă" aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]