2,818 matches
-
gură, erai ținut de mîini și de picioare și bătut peste spate, fese și la tălpi de către doi dintre ei, care se schimbau, cînd oboseau, cu alții doi, așezați de o parte și de alta a mesei, cu nuiele, bețe, pari, picioare de la caprele priciurilor, cozi de mătură, bucăți de scîndură, cabluri, curele împletite, vînă de bou. După bătaia la tălpi, te puneau să joci pe cîrpe ude, pentru ca tălpile să se dezumfle și să poată continua bătaia. După ce tocau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
împingă ușa peste tine..." Condamnat la 20 de ani de închisoare, va executa 13 fără o lună, fiind eliberat în 1964. Din condamnare, aproape 8 ani a "petrecut" la Gherla. "Aici, își amintește, se bătea fără milă. Erai bătut cu parul, călcat în picioare, pus la carceră, iar de era cumva iarna, plăcerea lor era să te lase la izolare, în pielea goală. Tatăl meu a avut, săracul, acest nenoroc." Constantinescu apreciază ca necesar un proces al comunismului: Această doctrină trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acolo un cioban de care toți se temeau: că el singur ridicase un butuc de fag, o curmătură, pe care zece oameni nu putuseră s-o clintească. Și cum se tot răcăduia și nu voia să mă asculte, am umflat parul de la cazan, l-am pleznit la cap și l-am culcat la pământ. Și nu m-am mulțămit cu atât: l-am pisat pân-ce m-am hrănit. După aceia l-am învălit tot în pâne muiată în rachiu." Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
curți stricând zidăria până ce unul, un boer scăpătat, Alexandru cel Nebun, s-a dus la Domnie la Grigore Ghica și a venit cu ordin către Priveghetor: să iasă fiecare om din satele din jos cu câte trei nuele și cu pari și să împresure cetatea cu gard. Și așa s-a făcut ș-apoi după aceia nu prea s-a luat piatră. În jur munți de piatră sfărămicioasă. Flori nenumărate, buchete mari, grele, de sânziene umplu coasta muntelui și dau miros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dorm supt polog, afară. Într-un târziu lumina lunii se tamisează prin pânza albă și subțire. 25 Iulie Dimineața vedem Razelmul. Pornim apoi îndărăt. Sălașuri improvizate de păscari. Câteva boarfe trântite pe mal între stuhării, copii, căței, purcei, babe, patru pari strâmbi, deasupra trestie și câteva maldăre de iarbă. Pologuri Câteva capete buhoase... parc-ar fi niște bizare sălașuri africane, așa cum se văd în stampele unor desenatori. Apucăm pe gârla Cernețului. Stoluri mari de rațe trec pe de-asupra. Un bâtlan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vechi leul la 1709 valora 2 florini ungurești. Hun Boldun, mongolul, după ce intră în oraș cucerit, pune să se înalțe în fața lui un triunghiu de suliți cu flamuri roșii semn că dă pe trei zile cetatea în pradă soldaților săi. Pari înfipți în fața corturilor, cu cușme în vârf semn c-au murit oameni, din acele corturi. Tușgan tama răzbunătorul Urmașii lui Gengis-han și Tamerlan. Natura nu cunoaște decât viața și mișcarea; moartea nu-i pentru ea decât un popas de-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
l-a făcut mama. Femeia care primește daruri de la un bărbat contractează o datorie cu primejdie. Conséquence. Voltaire, despre nebunii logici. Vol. 24, pag. 191. Numai geometrii și dihăniile nu se schimbă necontenit: unii din pricina demonstrațiilor, ceilalți din pricina instinctului. De par le Roi, défense à Dieu De faire miracle en ce lieu. Țărănimea în sec. 18 și 19. Le dernier degré de perversité c'était de faire servir les lois à l'injustice. L'histoire n'est autre chose que la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
crezi că ai fi putut face în viață? Pune-te în situația borgesianului personaj din "Grădina cărărilor ce se bifurcă" și care în fiecare clipă are o infinitate de posibilități de a accede în lume. După cum te definești în "Fragmente...", pari a fi incapabil să faci altceva pe lumea asta, în afara literaturii. Spui în altă parte: "... sunt un-ins-carescrie, un ins dependent de text, un ins care fără scris, fără literatură nu are rost". Cât e literatura spaimă, cât e necesitate a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-i chiar un cor de osanale la fiecare carte apărută. Nu toate cărțile sunt primite cu salve beatificante. Se mai dau ghionturi, se mai practică pișcătura, la nevoie și răstălmăcirea. Criticii sunt însă oameni civilizați și rareori dau chiar cu parul. Iar bădărănia nu intră în chimia criticii, care e o artă a delimitărilor, nu a resentimentelor. Dar lucrurile nu rămân nespuse, fie și cu delicatețe. Nu cred că o observație promovată galant lasă mai puține urme în conștiința unui critic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dacă e să-mi reproșez ceva din "acea" perioadă, îmi reproșez numai faptul că mi-am riscat viața pentru niște idioți care nu prețuiau nimic, și astfel, mi-am primejduit familia și i-am nefericit pe cei dragi din jurul meu, "...par délicatesse/ J'ai perdu ma vie". Se zice că o carte are trei dușmani: focul, apa și propriul conținut. În acest sens credeți că reevaluarea literaturii române din patru decenii de comunism trebuie lăsată doar pe seama timpului și pe uitare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
armatele ruso-moldovene și turco-otomane. Costișa până spre pădure, tot câmpul până la Huși, au fost acoperite de focurile turcilor și ale tătarilor. La 9 iulie, armatele rusești au luat poziția de luptă și „au slobozit părcanele la pământ” (întărituri făcute din pari și scânduri, n.a.). Folosind artileria, rușii au reușit să-i respingă pe turci și pe tătari, cu mari pierderi: „Și așe căde turcii, ca când ar căde niște pere coapte dintr-un păr, cându-l scutură oamenii”. Deși atacul principal al
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Munca făcută cu plăcere nu e niciodată istovitoare. * Lenevia nu este o stare de odihnă. * Nimic din ce a creat Dumnezeu nu este de prisos. * Salutul de complezență este o impolitețe mascată. * Nu da vrabia din mână pe cioara din par; dă-o pe pielea ursului din pădure. * Egalitate există doar în aspirațiile celor tratați ca neegali. * Medicul îl tratează pe om cu medicamente; politicianul cu indiferență. * Îndepărtarea celor apropiați lasă loc însingurării. * Soarele răsare pentru toți, dar nu toți știu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
fost el însuși o capodoperă complexă, complexitate mascată de discreție, aproape timidă, de o delicatețe despre care, într-un moment de sinceritate, pe când mă bucuram de oarecare amiciție din partea sa mi-a șoptit odată în franceză (iarăși reticență... iarăși discreție) ) "par délicatesse j'ai raté ma vie"; prin delicatețe, și-a ratat, oare, viața, într-adevăr, academicianul Jules Nițulescu? Răspunsul devine, în sine, nedelicat. Ce viață ratată, ca academician, ca profesor adulat de intelectualitatea celui mai "intelectual oraș" românesc? Totuși, cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un material afânat, precum nuielele de la curățatul pomilor, acoperită cu un strat de vreun metru grosime de pământ (nici o grijă, când zeama mineralizată ajunge aici, nuielele nu putrezesc); el, reactorul, poate fi o groapă căptușită, ca să nu se dărâme, cu pari groși sau chiar spalieri, având grijă să se lase Între ei câțiva centimetri, necesari pătrunderii rădăcinilor. Oricum, deasupra acestei incinte se așează un strat de pământ, iar incinta trebuie să aibă măcar 5 metri cubi. E, după părerea mea, cea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
veche, dar mult mai mari și mai grei, pe care un om normal de abia putea căra câte unul. Am văzut și oameni puternici care pentru a-și scurta pedeapsa prin depășirea normei, duceau câte patru maldări deodată, folosind doi pari în care înfigeau la fiecare capăt câte un maldăr de stuf și pe care îi cărau ținând de mijlocul parilor. Stabilirea normelor de lucru se făcea în mod pervers. Normatorii veneau mai deveme și se ascundeau în copaci, de unde fără
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
văzut și oameni puternici care pentru a-și scurta pedeapsa prin depășirea normei, duceau câte patru maldări deodată, folosind doi pari în care înfigeau la fiecare capăt câte un maldăr de stuf și pe care îi cărau ținând de mijlocul parilor. Stabilirea normelor de lucru se făcea în mod pervers. Normatorii veneau mai deveme și se ascundeau în copaci, de unde fără a fi văzuți, observau și cronometrau munca disperată a oamenilor. Am discutat cu un deținut care lucra ca un fel
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
putea fi salvat, îi ruga pe tovarășii lui iar rugămintea lui era întotodeauna onorată ca și cum ar fi fost ceva sacrosanct să-i taie capul și să-l ia cu ei, astfel ca dușmanul să nu-l poată înfige într-un par și să-l poarte apoi prin orașe și sate.13 Grecii și alți locuitori ai Balcanilor își dădeau seama că războaiele în care erau implicate puterile europene aveau un efect profund asupra propriei lor evoluții. Înainte de secolul al optsprezecelea, influența
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
populația creștină și conducătorii musulmani, dar chiar și între naționalități. Multe dintre obiceiurile timpului erau profund respingătoare pentru observatorii occidentali. Am văzut mai sus în cadrul acestui studiu că trimiterea unui cap tăiat sultanului era o practică curentă. Infigerea capetelor în pari și tragerea în țeapă erau metode obișnuite de controlare a marii mase a populației. În unele zone primitive, colecționarea capetelor făcea parte din cultura locală. Pentru muntenegreni, de exemplu, practica aceasta avea o mare importanță simbolică. Un cunoscut scriitor iugoslav
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cu ochii galeși, cravată lavalieră la gât - și În bătaia tuturor vânturilor... ...Prin 1908, În toiul avatarelor unei existențe Încă boeme, dar, lucru curios, preocupat totuși de o ambițiune unică: aceea ca să-mi trec neapărat toate clasele liceului, dar În par ti cular, adică cu un minimum de școlaritate - și asta nu la gândul vreunei viitoare cariere În viață, ci dintr-o simplă prejudecată sau conformism de natură mic-burgheză - [să am] măcar studiile liceale terminate, prin 1908, așadar, m-am găsit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tului“, dimpreună cu toți camarazii mei, tineri Însu răței ca și mine, din regimentul de țărani ilfoveni cojani, În care nu știu cum nimerise un papugiu de bucureștean ca mine. și am participat, așa-și-așa, la două războaie: În 1913, la par tea sedentară a regimentului meu de militari deghizați În salopete de măturători de stradă, ca să salveze, chipurile, Bu cureștii de holeră; și În 1916-1917, sub ordinea unui colonel de stat-major cu eghileți la umăr, care mă tot Îndemna să ne
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Strindberg. Pentru aceea piesa a putut fi jucată și gustată (pe românește) la teatrul L’Oeuvre din Paris sub direcția lui Lugné Poe, cu Puiu Iancovescu și cu Elvira Popescu, care a rămas de atunci să joace și să cucerească Pari sul cu rolurile ei de cochetă ispititoare până la ai săi, de astăzi, 57 de ani. Iar tot ce a dat Mihail Sorbul după această Patimă roșie este, după vorba de azi-noapte a lui Puiu Iancovescu la cârciuma lui Dobrică din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu și-a refuzat nimic În viață, cheltuind, inteligent și artist, șaizeci de milioane aur În doisprezece ani, mărturisește În me moriile scrise Înspre apusul, În sărăcie (L’Art d’être pauvre), al existenței sale prestigioase de prinț adorat al Pari sului galant 1900. Pentru nu mai știu nici eu ce anume virtuți sau metehne ale mele, femeile, ba chiar și unii bărbați prieteni, m-au răs fățat cu diminutive, unele ridicole, de mi-e și rușine, sau mă car nepotrivite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Iosif Sabău, Fr. Eugen Blăjuț, Fr. Iosif Gabor, Fr. Alois Donea. Aceștia au format primul lot. Procesul s-a pregătit la Securitatea din Bacău. Pentru a da declarații compromițătoare am fost supus la grele torturi corporale. Am fost bătut cu parul, pălmuit, tras de barbă și pus la curent electric. Anchetele au durat un an și jumătate, după care am fost duși la Galați și acolo am fost judecați de un tribunal militar. Eu am fost condamnat la 6 ani muncă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
acțiunea s-a dovedit a fi ineficientă. Erau mari și mulți și de o îndrăzneală extraordinară. Orificiile astupate ziua de tata cu resturi de cărămizi și cioburi de sticlă introduse în găurile lor și presate, înghesuite, bătute zdravăn cu un par, nu rezistau în fața lor, fiind dislocate fără probleme. Noaptea își făceau apariția cu o impertinență incredibilă dupăind pe dușumeaua proaspăt muruită, trecând cu nesimțire peste picioarele noastre, încât ne sculam în toiul nopții în strigăte de groază. Orice rest alimentar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
felul ei, era la fel de subversivă și incomodă ca și punkerița de pe tubul de Impulse roșu. Mi-era însă imposibil la vremea aceea să fac asemenea conexiuni. Frida Kahlo. Îmi plăcea să fiu la modă. Mă machiam cu negru, îmi tapam parul și mi-l dădeam cu bere sau cu apă cu zahăr, purtam cercei mari de plastic rotunzi și roșii, ciorapi negri de plasă. De ciorapi eram tare mândră, mai ales că mă umilisem destul ca să fac rost de ei de la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]