8,430 matches
-
nu ne dăm seama decât În momentul În care Începem să reflectăm asupra specificului acestor fenomene psihice). Μ Faptul că determinarea naturii unui lucru nu se poate face decât prin raportarea lui la alte lucruri este dovedit și de următoarea paradigmă: „Orice gând trebuie interpretat prin alt gând” (acest lucru este Însă Încurajator pentru efortul nostru de cunoaștere, deoarece stadiul cunoașterii noastre prezente va fi determinat Întotdeauna de nivelul cunoașterii noastre anterioare; altfel spus, cu cât o cunoștință anterioară este mai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
au împărțit puterea cu aceia, în calitate de responsabili minori față de responsabilii majori (și nu e sigur, ca în cazul americanilor, că ei sunt neapărat mai buni). Aceasta ar fi, în definitiv, adevărata lovitură de stat. 25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene 1tc "25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene1" Pentru un profan, poziția lui Donat-Cattin2 în Partidul Creștin-Democrat pare a fi destul de bizară: el vorbește despre CD ca despre un partid al „păturilor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu e sigur, ca în cazul americanilor, că ei sunt neapărat mai buni). Aceasta ar fi, în definitiv, adevărata lovitură de stat. 25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene 1tc "25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene1" Pentru un profan, poziția lui Donat-Cattin2 în Partidul Creștin-Democrat pare a fi destul de bizară: el vorbește despre CD ca despre un partid al „păturilor medii”, dat fiind faptul că se contopește cu clasa muncitoare. Dar CD
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
propriu, devin ridicole și „provinciale”, dacă sunt înălțate la nivel național, și ajung să fie monstruoase, dacă sunt instrumenta lizate de către Biserică, dat fiind că religiozitatea lor nu este catolică (probabil că nici măcar în cazul părții sărace a regiunii Veneto). Paradigma culturală, în acest sens, este furnizată Creștin-democrației de către Vatican. Iar pentru a vedea în ce stare mizerabilă se află ea, este suficient să-i citim revistele, ziarele oficiale, publicațiile (mai ales acel înfiorător corpus, în întregime pragmatic și formalist în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
într-un conformism de stat atroce, stupid și represiv: conformismul puterii fasciste și democrat-creștine. Provincialismul, grosolănia și ignoranța - atât ale elitelor, cât și, la nivel diferit, ale maselor - erau la fel în timpul fascismului și în prima fază a regimului democrat-creștin. Paradigme ale acestei ignoranțe erau pragmatismul și formalismul Vaticanului. Toate acestea sunt clare și fără echivoc astăzi, deoarece pe atunci intelectualii și oponenții nutreau speranțe nesocotite. Se spera că toate acestea nu erau pe deplin adevărate și că democrația formală, în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
înfrângere a PCI la „referendum” 79 22 septembrie 1974. Micul discurs istoric de la Castelgandolfo 85 6 octombrie 1974. Noi perspective istorice: Biserica nu îi este utilă puterii 90 14 noiembrie 1974. Romanul masacrelor 95 25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene 100 19 ianuarie 1975. Copularea, avortul, falsa toleranță a puterii, conformismul progresiștilor 104 30 ianuarie 1975. „Sacer” 111 25 ianuarie 1975. Thalassa 115 Februarie 1975. Câini 119 1 martie 1975. O inimă 125 1 februarie 1975
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sale devin devastatoare pentru persoana celui implicat nemijlocit în procesul de producție” (Pitariu, 1994, p. 2). Interesul științific și cercetările privind problematica stresului cauzat de muncă/profesie și implicațiile sale pentru sănătatea și securitatea în muncă, abordată prin prisma modelelor/ paradigmelor din medicină, psihologie clinică și consiliere, psihologie inginerească (ergonomie) și, în special, psihologia muncii și organizațională, s-au intensificat datorită conștientizării „costurilor” și consecințelor negative (efecte imediate sau de lungă durată) ale acțiunii variatelor tipuri de agenți stresori asupra indivizilor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ani - în special în țările occidentale - s-au înmulțit considerabil studiile privind costurile, respectiv impactul S.O. asupra individului/organizației (boli profesionale relaționate muncii) și eficienței intervenției strategiilor de management și au apărut noi reviste de specialitate prestigioase, care promovează paradigma sănătății ocupaționale sau „starea de bine”, operaționalizată prin intermediul indicatorilor de sănătate mentală și fizică a individului (de exemplu orientarea patogenetică: psihopatologia muncii sau industrială a primit un nou impuls, fiind rafinată/transformată în „umanizarea muncii”, respectiv orientarea salutogenetică). Acestea s-
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
dinamice și specifice dintre multitudinea de stresori (antecedente), moderatori, mediatori și efecte ale S.O., ținând cont de situația particulară de muncă (stresori specifici sau nespecifici), tipul de ocupație și organizație. 2. Discuții critice privind utilitatea metodologică și aplicarea/testarea paradigmelor teoretico-experimentale ale stresului ocupațional Multitudinea și varietatea modelelor de stres (și în special S.O.) formulate și testate până în prezent utilizează diagrame schematice, care reprezintă relațiile dintre variabilele implicate în procesul stresului. În majoritatea modelelor se poate constata o notă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
O. domină și în prezent literatura de specialitate, care abundă în aplicații, reconceptualizări, îmbunătățiri sau critici la adresa lor, dar sunt semnalate (elaborate și testate) și unele modele noi ale S.O. (pentru aprofundare, vezi Brate, 2001: o prezentare sistematizată a paradigmelor teoretico-experimentale asupra S.O.). Pe parcursul ultimilor aproximativ 20 de ani s-au putut constata progrese remarcabile în studiul teoretico-experimental al relațiilor dintre hazardurile psihosociale/ocupațional-organizaționale din mediul muncii și efectele S.O. asupra individului sau organizației, datorită utilizării într-un
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
organizație, pe termen scurt/imediat, mediu sau lung). Majoritatea modelelor S.O. susțin că stresorii din mediul muncii produc schimbări majore (perceptibile sau nu) la nivel psihologic, fiziologic sau comportamental, care conduc la efecte negative imediate sau mediate. În majoritatea paradigmelor moderne se propune implicit sau explicit că relația dintre stresorii ocupaționali-organizaționali și efectele S.O. este moderată/mediată de o multitudine de factori (caracteristici individuale genetice, dobândite sau situaționale specifice). Există modele care preferă focalizarea pe factori direct (ușor) măsurabili
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
corporal, psihic și social și nu doar la lipsa bolii, înlocuind-o cu una nouă, care punea accentul pe sănătate în termenii capacității și motivației de a duce o viață activă din punct de vedere economic și social. De asemenea, paradigma patogenetică clasică (a te îmbolnăvi din cauza solicitărilor și stresului) a fost treptat înlocuită (în țările care-și permit și stimulează acest lucru) de „noua” paradigmă salutogenetică (a rămâne sănătos în ciuda solicitărilor și stresului), introdusă de Antonovski. Evoluțiile tehnologice, macroeconomice, sociale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de a duce o viață activă din punct de vedere economic și social. De asemenea, paradigma patogenetică clasică (a te îmbolnăvi din cauza solicitărilor și stresului) a fost treptat înlocuită (în țările care-și permit și stimulează acest lucru) de „noua” paradigmă salutogenetică (a rămâne sănătos în ciuda solicitărilor și stresului), introdusă de Antonovski. Evoluțiile tehnologice, macroeconomice, sociale și ecologice ale ultimilor ani au modificat considerabil spectrul solicitărilor psihosociale, ergonomice, fizice și chimice la care este supus omul secolului XXI în mediul său
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
globale ale activității psihice individuale sau grupal-organizaționale”). Capitolul II se ocupă pe larg de definirea și clarificarea organizațiilor. Aparent simple și cu valoare mai mult didactică, aceste aspecte se dovedesc a avea o mare importanță metodologico-teoretică, ele diferențiind orientările și paradigmele de abordare a problemelor specifice de conținut. Dacă luăm numai chestiunea definirii organizațiilor, vom constata marea diversitate de opinii și schimbările propuse de-a lungul timpului în conținutul definiției, până să se ajungă la exprimarea ei în termeni de „performanță
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și de o metodologie umanistă de probare a validității studiului, care, deși nu folosește cuantificări sau teste de semnificație, ar funcționa totuși pentru aceleași Întrebări și ar avea aceleași scopuri științifice. Ca versiuni ale strategiei ipotezei alternative plauzibile, există două paradigme ale metodei experimentale pe care cercetătorii În științe sociale le pot adopta. Ca urmare a formației noastre profesionale, În primul rând ne gândim, pe de o parte, la modelul alocării randomizate a tratamentelor, care ne parvine de la centrele de experimentare
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
ale statisticienilor. Randomizarea are pretenția de a controla un număr infinit de ipoteze alternative, fără măcar a le specifica. Alocarea randomizată nu controlează niciodată pe deplin aceste alternative, Însă le face implauzibile Într-o măsură estimată de modelul statistic. Cealaltă paradigmă, mai veche, provine din laboratoarele de fizică și este ilustrată de izolarea experimentală și controlul de laborator. Aici se află pereți izolatori și acoperiți cu straturi de plumb, se controlează presiunea, temperatura și umezeala, se reproduc condițiile de vid și
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
discuțiilor din comunitatea științifică din acea vreme. Mai târziu s-a putut vedea, retrospectiv, că sunt necesare și alte metode de control. După cum este prezentată aici, abordarea studiului de caz - și, la modul mai general, a cvasiexperimentului - este mai aproape de paradigma izolării decât de cea a modelului alocării randomizate a tratamentelor, În sensul că fiecare ipoteză alternativă trebuie specificată și controlată În mod caracteristic. Gradul de certitudine sau consens pe care comunitatea științifică Îl poate atinge va fi În general mai
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
ale reflecției contemporane asupra istoriei și a scrisului istoric. Riscul principal pe care această abordare Îl presupune este dispariția referințelor axiologice ale fiecărui domeniu, a liniilor de demarcație dintre domenii, dintre discipline, dintre știință și metodele sale de cercetare. În paradigma de cunoaștere În care ne aflăm, conceptele operaționale de care dispunem nu ne permit o definire clară, fără ambiguități și fără interpretări arbitrare. Această afirmație ar putea să fie contrazisă de ideea că relativismul este tocmai spațiul privilegiat al lipsei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ceea ce denotă o colaborare susținută Între majoritatea celor care au făcut parte din exil. În analiza sa asupra literaturii române din exil, Eva Behring consideră că, În cazul primei generații, „exilul a Însemnat pentru scriitor, fără excepție, o modificare de paradigmă În cel mai sensibil domeniu al vieții sale: procesul de creație. În acest punct, reorientarea nu a Însemnat neapărat asimilarea unui alt canon estetic, cîtă vreme modalitățile scriitoricești vest-europene curente fuseseră și În România prelucrate temeinic și original”. În argumentația
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
privilegiat concretizat nu doar prin invitarea de a adera la NATO, ci și prin unele avantaje economice (acordarea statutului de „economie de piață funcțională”). Nu aderăm la o teorie ciclică asupra istoriei, Însă nu putem să nu remarcăm că, Întrucît paradigma de acțiune a Statelor Unite nu s-a modificat radical, promovînd același realism politic ofensiv de la care păreau să se abată la un moment dat ( În sensul acesta, John D. Mearsheimer face o demonstrație convingătoare În The Tragedy of Great Power
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
circulă, tot așa ideile în momentul în care s-au oprit nu înseamnă nimic.” Bazat pe această convingere exprimată chiar din primele pagini, Idei în mers (I-II, 1975-1981) dezvoltă motive și întrebări prioritare în dezbaterile epocii, structurându-le în „Paradigmele viitorului” - despre existență și dezvoltare - și în „Paradigmele formației umane” - despre educație. Între ele sunt inserate, în virtutea prețuirii dialogului și a reflecției critice, punctele de vedere a zece renumiți autori asupra unor probleme vitale: pace, război, creștere economică, relațiile est-vest
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
s-au oprit nu înseamnă nimic.” Bazat pe această convingere exprimată chiar din primele pagini, Idei în mers (I-II, 1975-1981) dezvoltă motive și întrebări prioritare în dezbaterile epocii, structurându-le în „Paradigmele viitorului” - despre existență și dezvoltare - și în „Paradigmele formației umane” - despre educație. Între ele sunt inserate, în virtutea prețuirii dialogului și a reflecției critice, punctele de vedere a zece renumiți autori asupra unor probleme vitale: pace, război, creștere economică, relațiile est-vest, oferindu-se și o viziune asupra evoluției istoriei
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
ar fi constituit dintr-o îmbinare a structurilor epice europene curente cu elemente literare autohtone de mare circulație, precum epistolaritatea, retorica, dramaturgia istorică și baladescul. Demonstrația se întemeiază pe argumente literare, culturale și de istoria mentalităților, plecându-se atât de la paradigme intertextuale, cât și de la posibilitățile oferite de interacțiunea dintre „lectura” textului de bază și „interpretarea” lui. Pelerinaj spre ființă (1999) este un „eseu asupra imaginarului poetic eminescian” condus de principiul diacroniei. Autorul apreciază că opera lui Eminescu reprezintă una din
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
joc de copii. Structura este adesea narativă, dar narațiunea nu este decât veșmântul unei alegorii, al cărei sens rămâne obscur sau poate fi doar unul din semnele neliniștitoare ale absurdului. Al doilea volum, Către Ieronim (1970), marchează evoluția spre o paradigmă livrescă, epurată de sensibilitatea acestui expresionism „elementar”. Erotismul - imposibil, tragic, funest - devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează mai degrabă sub semnul unui romantism maudit, eminescian (Strigoii
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
statutului criticii, în timp ce primul - care pornește de la Arca lui Noe, eseul lui Nicolae Manolescu - reprezintă o încercare de (re)definire a romanescului. În acest scop, M.C. scotocește cu răbdare prin bibliografia problemei, constatând fie relativismul definițiilor, fie tendința generalizărilor forțate. Paradigma pentru care optează are în centru conceptul de complexitate, caracteristic pentru oricare din termenii ecuației lume-existență umană-viață. În secțiunea Lecturi posibile, modelul propus este ilustrat prin comentarea unor scrieri de Marin Preda, Al. Ivasiuc, Augustin Buzura sau E. Lovinescu. Criticului
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]