1,958 matches
-
Se lăsă în genunchi la marginea patului, iar palma aspră i-a atins ușor obrazul dogorit de arșiță, care acum era neted și rece. Se cutremură, și își șterse pleoapele, din care se prelinse câteva lacrimi pe obraji, apoi, vorbi parca și-ar fi continuat un gând... „ O, Doamne, cât sânt de nevolnic și neputincios!“... Durerea de pe fața ei chinuită, a dispărut pe dată, și totodată i-a revenit viața în obraji și frumusețea, care i-a smintit mințile pădurarului cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de ușoara boare și de schelălăitul unui șacal înfometat. Gacel se înveli în pătură, își sprijini capul pe șa, aruncă o ultimă privire spre barăci și vehiculele parcate în rând într-un garaj rudimentar și adormi. Zorii îl găsiră în vârful palmierului cel mai bogat în roade, aruncând la pământ ciorchini grei de curmale coapte. Umplu un sac; de asemenea umplu cu apă toate gerbele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
familia lui? N-am nici cea mai vagă idee, Excelență. — Ia legătura cu El-Akab, ordonă. Vezi ce s-a întâmplat cu familia nebunului ăstuia. Căcat! spuse printre dinți, în timp ce arunca mucul afară și privea cum cade chiar pe mașina lui, parcată într-un capăt al grădinii. De parcă n-aș avea destule pe cap cu Abdul - îl privi în ochi. Ce dracu’ fac oamenii tăi la Paris? — Nu pot face nimic, Excelență, se scuză colonelul. Francezii îl țin sub protecție. Nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trezi, în sfârșit, în fața cunoscutului Minister de Interne. Respiră ușurat. De aici știa să ajungă la ascunzătoarea lui, dar pe când grăbea pasul și era pe punctul de a intra pe întortocheata străduță ce urca spre cartierul indigen, farurile unei mașini parcate lângă trotuar se aprinseră, orbindu-l, și o voce autoritară strigă: — Hei, tu! Vino-ncoa’! Primul lui impuls fu s-o ia la fugă în susul străzii, dar se stăpâni și se apropie de geamul din față, căutând să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
performante. L-a dotat, apoi, pe fiecare, cu cei trebuie unui turist de lux, pe deasupra - și membru al clubului redactorilor de agende turistice de lux. și au pornit la treabă. Ziua îmbrăcați ca niște turiști autentici, apăreau în localitatea stabilită. Parcau în același loc, mai ochios. Coborau. Se răsfirau. În mâna stângă, cu un caet de luat note și de schițat contururi; în dreapta - carioca, de care se folosea, presupusul membru al clubului amintit. și porneu, pe ulițe, ori pe străzi, depindea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mult, te accept în ea... Ieși în strada pustie. La patru dimineața, Santa Cruz părea un oraș mort și putu să se plimbe liniștit pe mijlocul drumului, bucurându-se de răcoarea zorilor. O umezeală vâscoasă venind dinspre mare acoperea vehiculele parcate lângă trotuare și umezeala nopții strecurându-i-se sub cămașa subțire. Privi giganticele edificii cu apartamente în care oamenii se îngrămădeau ca niște termite. Pe strada lungă se zărea doar o fereastră aprinsă și se întrebă cine o fi locuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că acuma îți trag una cu patul puștii. — Are toate motivele! interveni alt muncitor. Toată ziua dormind la umbră cu puștile neîncărcate. Grozavă apărare împotriva yubani-lor! Nici eu nu vreau s-o sfârșesc ca ăia - o porni spre un camion parcat sub copaci. Eu o șterg la tabără. Cine vrea să vină, să urce. — Întoarce-te aici, Sancho! porunci șeful de echipă. Nu poți pleca până nu dau eu ordin. — Căcat! Încearcă să mă împiedici... Dacă pleci, ești concediat. — Mulțumesc! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de Sfînta Maria Mică, adică pe 8 septembrie. Să nu rămînă măcar bucătăreasa, mamă? întreabă mama Ralucăi. Ne descurcăm, fii fără grijă. Nu vom face prostii, o asigura Raluca. Mașinile au sosit simultan și toate patru erau trăsnet. Au fost parcate frumos și după îmbrățișări, rîsete și alte manifestări zgomotoase de bucurie, prietenii au făcut un plan de bătaie, împărțind misiunile ca în armată. Vreau o bere rece, spune un băiat. Și noi, îl acompaniază ceilalți. Cu măsură, intervin fetele. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
obiectul metalic din broasca ușii. Trase de ea și ușa se deschise spre exterior. — Poftim, zise ea. Nu e nici o alarmă. Nici un dispozitiv de blocare. Ți-amintești ce am spus despre cutiile de puzzle chinezești? — Așadar, datorită faptului că am parcat jeepul în spatele tomberoanelor de la McDonalds alarmele de la Waterstones nu se declanșează atunci când forțezi ușa? Ridică mâncarea și cușca pisicii. Vino. — Scout, asta-i... — Important e că am intrat, nu? Vino. Am urmat-o înăuntru și-am tras ușa după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
legătura cu cel de-al doilea fiu al ei, ca să salveze ce se mai putea salva. Janine nu-și făcea iluzii În ce privește sentimentele bunicii lui Michel față de ea; fu chiar mai rău decât Își imaginase. În momentul În care Își parca mașina, un Porsche, În fața casei din Crécy-en-Brie, bătrâna ieșea cu sacoșa În mână. „Nu te pot opri să-l vezi, e fiul tău, Îi zise ea abrupt. Eu plec la cumpărături; peste două ceasuri, când mă Întorc, vreau să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rățoi din plastic. Mai jos de tricouri nu purtau nimic, japițele. Bruno le urmări din priviri; Îl ardea mădularul. Tricouri ude, Își zise el melancolic, da, e ceva. Apoi le văzu schimbând direcția: mergeau desigur la campingul de alături. Își parcă mașina și se Îndreptă spre o mică gheretă din lemn deasupra căreia, pe un panou, scria „BINE AȚI VENIT”. Înăuntru, o femeie de vreo șaizeci de ani era așezată turcește. Sânii slabi și zbârciți Îi ieșeau puțin din tunica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Câteva mostre?“ Mă Întrebam dacă nu cumva biroul meu arăta ca un depozit plin cu mături. Când Kuznețov și-a Început siesta, am lăsat camera cu teleobiectiv pornită și am plecat spre casă. O jumătate de oră mai târziu, Îmi parcam automobilul În fața clădirii unde Îmi târâiam de obicei zilele. De cealaltă parte a drumului, la o distanță respectabilă, aștepta limuzina cu geamuri Întunecate, În care, mai mult ca sigur, se aflau Fred și Barney În varianta horror. Am mers la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de un vârtej, alături de rămășițe de ziare și frunze, iar apoi părăsise vesela horă pentru a se prinde În siajul unui camion care mergea spre linia orizontului, pe care se decupau trabucurile verticale ale turnurilor de gudron. Mașina mea era parcată de cealaltă parte a drumului, așa că am sărit Într-un taxi. Era gol. Am ieșit și am sărit În următorul. Șoferul dormea, cu scaunul dat pe spate, scoțând prin colțul gurii o limbă ca de clopot. În cel de-al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar ei n‑o apucă pe acolo fiindcă vor să ajungă la viile din Grinzing. Șoseaua urcă ușor, atât cât să ai o priveliște care, văzută de pe Cobenzl, Häuserl am Roan sau Kahlenberg, a căpătat o oarecare faimă. Cei trei parchează mașina și pleacă la plimbare. La stânga, viile se întind în sus, pe colină, la dreapta coboară spre Dunăre, care e și ea o panglică argintie, numai că mai îndepărtată. Aerul e limpede, dar încă atât de rece, încât cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
probabil de fabricație 1999 doamnă vârstă probabilă 37-39 ani probabil unguroaică probabil blondă naturală piept voluptuos posibil 1,70 ochi verzi chip oval mulțumit de sine probabil matroană posibil producătoare filme porno recomandăm filaj AR 29 SIM Volkswagen Passat bleumarin parcat zilnic față liceul de artă orele 8-14 În ultima săptămână pe bord crăcănat volumul Pizdeț Vakulovski brunetă mignonă posibil profesoară desen sugerăm percheziționarea portbagajului suspectă trafic marijuana liceu B 40428 Nissan Patrol roșu-Ferrari tânără 19-20 ani sandale Mihai Albu tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la bătaie. Să tot fie de vreo mie de euro, Îți puteai schimba mașina, Adeline, Îi spune Leac. Într-adevăr, Adelin e modest și circulă cu un Oltcit. Ceilalți nu știu ce mașini au, unul cred că are un Volvo, văzusem așa ceva parcat În fața clubului. Poate că-i ăsta În costum care trage primul, mai Întâi o linie, inspirată strașnic cu banii vârâți În nas, cu un deget apăsându-și o nară. Hai, așa, trage până la capăt! Ne privești apoi, preț de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fiecare câte ceva. Trebuia să ne Întâlnim și cu Alexi, voluntarul american care prinsese gustul cluburilor de noapte. Când am ajuns În fața clubului, aflat pe o străduță liniștită Într-un cartier de case, am văzut jeep-ul argintiu din ziua arestării parcat peste drum, pe aleea de acces spre o vilă frumușică. Am făcut repede legătura, am ținut-o pentru mine. Când a venit Adelin să ne Întâmpine, l-am Întrebat Într-o doară: - Al cui e jeep-ul de vizavi? Kia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și în plus deține și una bucată blondă, tânără, tânără, pe scaunul din dreapta, pentru credibilitate. Acționează, de obicei, în parcările marilor megamarketuri, unde e mult mai ușor să intri în dialog cu alți șoferi, decât în alte locuri unde se parchează haotic și poți s- aștepți și 8 ore până să te poți apropia de un alt mânuitor al volanului. Dacă e refuzat, nu-i nimic, își disimulează aproape perfect dracii și nu scoate ranga din portbagajul BMW-ului, la tine
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sec că Gigi, puradelul familiei Zane, era la poliție. Împreună cu niște prieteni, atacase stația de benzină din Băneasa. Lovitura fusese hollywoodiană: își trăseseră cagule pe țeste, apoi unul dintre ei tăiase curentul și telefoanele, în timp ce altul dădea foc unui Aro parcat în față, pentru diversiune. Îl furaseră de undeva din cartier. Trei dintre ei dăduseră buzna în stație, puseseră cuțitele la gâtul vânzătorilor și înșfăcaseră toți banii din casă. Cum pe strada Muzicuței își făcuse o casă arătoasă fiul unui ambasador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un fel de barăci ridicate din prefabricate ușoare, ondulate. Ferestrele lor mici sunt luminate, dar dinspre ulița care vine de la șoseaua principală nu pot fi văzute din cauza pereților groși, Înalți ai fostei mori. Aceasta e industria locală. Două camioane sunt parcate Într-o latură a curții, urmele lor În noroi pot servi de potecă. În ateliere se lucrează, e vorba de schimbul de noapte și Încerci să ghicești, după zgomotele care se aud, ce anume fac acolo Înăuntru acei oameni. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
orașului. Singurul efort pe care a trebuit să-l facem, a fost să mergem la administratorul cimitirului să ne alegem un loc. Am mers, ne-am întors, iar am luat-o în direcția bună, în sfârșit am găsit cimitirul. Am parcat și am intrat în clădirea administrației, o clădire mică, din sticlă, luminoasă și primitoare. Un birou luminos, un administrator tânăr ne-a invitat să luăm loc, iam spus ce dorim; a deschis calculatorul și a început să ne ofere locuri
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
zornăit. — Aud clar un zornăit. Parcă ar fi un șurub, o piesă care se desprinde. Se întoarse spre tata. Care parte a mașinii a fost proiectată de tine, Ted? Scrumierele, nu-i așa? — Direcția, spuse tata. — Uite, Michael, oi! Am parcat pe faleză. Fuoiarele de nori care se încolăceau pe cer m-au dus cu gândul la vata de zahăr, declanșând o asociație de idei care a dus inevitabil la o gheretă de lângă chei, unde bunicii mi-au cumpărat o bilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe un plan înclinat. — Exact. De ce întrebi? Pentru că afară par să fie doi bărbați care îl bagă într-o furgonetă... — Ce naiba... Alan sări în picioare și se duse la fereastră. Se uită în jos și văzu o furgonetă pentru mutări parcată lângă scară și conținutul biroului lui stivuit pe pavajul scăldat în soare: cărțile lui, scaunul rotitor, plantele, rechizitele și tablourile. Hilary zâmbi. — Noi ne-am gândit că este modalitatea cea mai blândă de a-ți spune. Chestiile astea trebuie rezolvate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
weekend întreg singură cu Roderick Winshaw? O masă cu el fusese mai mult decât de-ajuns. O îngrozea ideea. — Bine, spuse ea. Mi-ar face plăcere. 2 Roddy aruncă o privire spre terenul primăriei și se decise să nu-și parcheze acolo Mercedesul Sport. Nu prea-l încânta nici ideea de a-l lăsa pe panta dealului, în fața a ceea părea a fi o școală sau un centru comunitar: doi derbedei tineri care se uitau la el în timp ce cobora din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de vorbă? — Oriunde. — Sunt desigur pe aici câteva localuri unde se adună domnii cu aceleași orientare ca mine. Dar poate că acum nu e momentul. În fond, nu vrem să fim distrași. Intimtatea este de maximă importanță. Am o mașină parcată la câteva străzi mai încolo, dacă nu cumva băieții în albastru nu mi-au ridicat-o. Nu sunt un mare admirator al poliției, suntem în conflict de mulți ani: este unul din lucrurile pe care le vei afla curând despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]