57,719 matches
-
într-un pat oarecare! Ești în patul conjugal cu bărbatul tău și trebuie să te conjugi cu el, nu cu omul...din vis. Silvia se ridică și ea: uite că nu vreau, domnule, nu vreau, dacă mă iei dumneata cu patul conjugal! Acum, la ora asta, eu vreau să dorm, nu să mă conjug! -Ești sătulă? Ți-a dat bine ăla din vis! -Mi-a dat. Și sunt mulțumită. Acum vreau să dorm. Silvia îi întoarse spatele și se culcă.Gigi se
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
eu înnebunesc lângă tine! Auzi? Înnebunesc! -Iar eu vreau să dorm!a mormăit Silvia, cu nasul în pernă. Gigi a țipat și mai tare: -Nu mă înnebuni, cucoană, că sunt în stare de orice! Nervoasă, Silvia s-a ridicat din pat: -Dacă nu mă lași să dorm, îmi iau perna și plec din patul ăsta...conjugal. -Și eu ce să fac aici? Să înnebunesc ? -N-ai, decât! Silvia și-a luat perna și a plecat în sufragerie. S-a trântit pe canapea
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
Silvia, cu nasul în pernă. Gigi a țipat și mai tare: -Nu mă înnebuni, cucoană, că sunt în stare de orice! Nervoasă, Silvia s-a ridicat din pat: -Dacă nu mă lași să dorm, îmi iau perna și plec din patul ăsta...conjugal. -Și eu ce să fac aici? Să înnebunesc ? -N-ai, decât! Silvia și-a luat perna și a plecat în sufragerie. S-a trântit pe canapea și a izbucnit în plâns. Plânge... plânge...de mi se rupe sufletul, când
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
bați în mine de-mi rupi măruntaiele. Fugi! Pleacă! Să nu te mai văd! Izbucnește într-un plâs cu hohote și-l lovește nervoasă cu perna: -Toate gândurile tale numai pentru bondoacă, ai? Iar eu, cu ce mă aleg? Cu patul conjugal? Mă faci morișcă și dai cu maiul în mine, dar cu gândul la bondoacă, ai? Și eu, înghit...înghit...nu pentru mine, ci pentru bondoacă. Și plecă plângând în dormitor, cu perna la spinare. Gigi o urmă, târând după
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
durat până pe la trei, cu mai multe deplasări din dormitor în sufragerie și retur, cu cearșaful și pernele după ei. De câteva ori, vecinii au ciocănit în calorifere. Până la urmă...s-au liniștit și s-au culcat bosumflați, tot în patul conjugal. Spate la spate. Într-un târziu, Silvia s-a întors spre el: -Gigi, spune sincer! Dar...sincer de tot! Mă mai iubești? Că eu...am să mor, dacă tu nu mă mai iubești. Gigi s-a întors brusc spre
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
-l interesează dacă oamenii suferă sau se bucură. El înfășoară ața clipelor pe mosorul Timpului în același ritm. Fără milă, fără îndurare. Nu-i pasă că va trage pe mosor și puținele clipe liniștite care au mai rămas acolo în pat. Recapitulând momentele trăite în această aventură am avut unele mustrări de conștiință. Pentru faptul că intrasem în viața intimă a nefericiților din pat. Cu ce drept trebuia să asist eu la cele întâmplate? Desigur, venisem cu un scop nobil, să
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
-i pasă că va trage pe mosor și puținele clipe liniștite care au mai rămas acolo în pat. Recapitulând momentele trăite în această aventură am avut unele mustrări de conștiință. Pentru faptul că intrasem în viața intimă a nefericiților din pat. Cu ce drept trebuia să asist eu la cele întâmplate? Desigur, venisem cu un scop nobil, să descopăr pe cea care va salva națiunea disperată și am dat peste o femeie care făcea eforturi să-și păstreze iubirea partenerului de
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
Silvia să-l gâtuie. Ei, lasă...că nu va mai trezi el pe eroii mei cu țârâiturile lui infernale și tăioase, ca niște ghilotine! Și mi-a venit ideea...M-am transformat într-un piticot, m-am dat jos din pat ușurel, ca să nu-mi trezesc eroii și m-am îndreptat zâmbitor către Mister Ornic, șoptindu-i amabil: -Ce mai faci, prietenare? “Prietenarul”mă privea ironic, de sus, de pe masă, dându-mi cu tifla:șa-se,șa-se! Scotea limba la
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
Miroase, mă! Și i-am scăpat un upercut de stânga, lipindu-i două aripioare, care l-au fâlfâit pe fereastră, direct în balcon. La aterizare a provocat un zornăit îngrozitor. M-am uitat cu teamă la cei doi fericiți din pat. Sforăiturile lor erau mai puternice decât troznetul în căzătură al lui Mister Ornic. Am sărit și eu pe fereastră. Mister zăcea răsturnat printre cioburile capacului. Minutarul îi pendula moale între picioare. Se ținea, totuși, bățos și continua să scoată limba
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
simțeam că mama-mi Punea lumea la picioare. Nu mă-mbrăca din reviste, Nici celular nu aveam, O aveam, însă, pe mama Și era tot ce-mi doream. Idolul copilăriei, Universul meu era, O sorbeam din ochi când, seara, Lângă pat, povești citea. Adormeam, cu al meu suflet De copil, împăcat, lin, Și visam că-s o prințesă, Iar ea, darul meu divin. N-am dus lipsă de nimica, Am avut un trai decent, Însă-ale ei sacrificii N-au trecut, sunt
SACRIFICIUL UNEI MAME de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383812_a_385141]
-
Pe data de 15 iunie 1889, în casa de sănătate, sau mai bine zis sanatoriul de boli mintale al doctorului Șuțu, situat pe Strada Plantelor din municipiul București, la ora 4 dimineața, poetul nepreche Mihai Eminescu se stingea pe un pat metalic, la vârsta de 39 de ani . Ultima dorință a geniului care scrisese ”Luceafărul” sau ” Oda în metru antic” a fost un banal pahar cu lapte, pe care medicul de serviciu îl strecurase prin vizeta metalică a ”celulei” în care
EMINESCU DEVINE LUCEAFĂR de MIRON IOAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380106_a_381435]
-
pe fragmente, de pildă urechile, sunt cele mai frumoase urechi pe care le-am văzut vreodată. Îndepărtează șuvițele de păr de pe urchea stângă și mă mai privește încă o dată. Ne îmbrățișăm, ne sărutăm pătimaș pe gură și ne rostogoolim în pat. Rând pe rând hainele se desprind de noi, până ajungem să nu ne mai căutăm pentru că eram acolo un singur trup. Trăiri, Kundalini, extaz... Ne revenim încet din călătoria noastră astrală și ne regăsim în acest pat matrimonial generos ca
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
ne rostogoolim în pat. Rând pe rând hainele se desprind de noi, până ajungem să nu ne mai căutăm pentru că eram acolo un singur trup. Trăiri, Kundalini, extaz... Ne revenim încet din călătoria noastră astrală și ne regăsim în acest pat matrimonial generos ca spațiu, numai bun pentru o odihna binefăcătoare. Andrei, punându-și ochelarii abandonați pe noptieră, se uită la ceasul telefonului dat pe silențios și fluieră ușor a pericol. - Vai! mai am o jumătate de oră! Când a trecut
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
a observat Andrei. - De acord! Fiară felină! Și m-am cuibărit ca un pui lângă idolul protector. Am cinat fără grabă, bucurându-ne de a fi împreună. În cele din urmă lumânarea s-a stins, iar, noi am revenit în pat vegheați de lumina lunii care pătrundea pe fereastră printre dantelăriile perdelei, realizând un joc de lumini și umbre pe corpurile noastre în așteptarea arcuirilor. Așadar, nici un moment fără lumină, din nou lumină, de data aceasta rece, depărtată, dar chemătoare . - Crezi
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
om părăsit. A amiezii pentru un om flămând. Din pânza radioului - un glas hârâit. Urmașilor mei eu nu le scriu, Nu voi pleca într-un sicriu, Umblând pe două-trei picioare, Mai știi , chiar patru aripioare. Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță, Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea. Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau, Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa, Boul, vițeii se ajută, Casa ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
om părăsit.A amiezii pentru un om flămând.Din pânza radioului - un glas hârâit.Urmașilor mei eu nu le scriu,Nu voi pleca într-un sicriu,Umblând pe două-trei picioare,Mai știi , chiar patru aripioare.Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță,Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,Boul, vițeii se ajută, Casa ... XXI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Până la hotel, precum Babă Dochia din poveste, m-am ales cu un braț de haine. Era cald, mult prea cald pentru cum eram îmbrăcată de-acasă. Hotelul, frumos pe dinafara, destul de modest în interior, dar curat și cu oameni primitori. Paturile...de dimensiuni regale! Cred că doar în ... Citește mai mult Am așteptat, ca un copil, plecarea în Spania, în cadrul unui proiect Erasmus+, câștigat de d-na noastră directoare. Eram ultima echipa care se deplasa la un curs. Avionul a decolat
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
Până la hotel, precum Babă Dochia din poveste, m-am ales cu un braț de haine. Era cald, mult prea cald pentru cum eram îmbrăcată de-acasă.Hotelul, frumos pe dinafara, destul de modest în interior, dar curat și cu oameni primitori. Paturile...de dimensiuni regale! Cred că doar în ... XIV. POVESTEA CELOR 100 DE PRUNI, de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 2032 din 24 iulie 2016. Cele mai vechi amintiri ale mele de vacanță au în centrul lor cei 100
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
ajunge acolo sus, să atingă norii ce se află cu mult deasupra lui, să simtă delicatețea acestora. El a început să simtă din nou, si sunt zile în care totul e atat de dureros, încât nu se poate ridica din pat, nici măcar pentru a privi încântătorul peisaj. El încă fumeză. Unul din vechile obiceiuri pentru care nu este nevoit să cheltuiască foarte mult. Nu s-a gândit nici măcar o dată să se lase. Se gândește cu ironie care sunt șansele de a
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
ajunge acolo sus, să atingă norii ce se află cu mult deasupra lui, să simtă delicatețea acestora. El a început să simtă din nou, si sunt zile în care totul e atat de dureros, încât nu se poate ridica din pat, nici măcar pentru a privi încântătorul peisaj.El încă fumeză. Unul din vechile obiceiuri pentru care nu este nevoit să cheltuiască foarte mult. Nu s-a gândit nici măcar o dată să se lase. Se gândește cu ironie care sunt șansele de a
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
Acasă > Versuri > Iubire > IUBIRE DATĂ ÎMPRUMUT Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Iubire dată împrumut Iubire dată împrumut Dintre stele căzătoare Cum în patul așternut Redevii încet o floare? Sentiment împrumutat Să zidim ceva prin noi, Dorul zboară ne-ncetat, Ne trezim aproape goi, Goi de orice sentiment Rătăcim printre străini, Cu picioare din ciment Devenim încet...bătrâni Printre zboruri alcaline Răspândite că un vânt
IUBIRE DATĂ ÎMPRUMUT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380244_a_381573]
-
aștepte la ore fixe, își vedea de propriul program și probabil, la acea oră deja se odihnea, așa cum îi recomandase medicul. Se apropie ușor de ușa dormitorului ei și apăsând cu precauție clanța, întredeschise ușa. În semiîntunericul odăii, întinsă pe pat cu fața în sus și sforăind cu întreruperi, bătrâna dormea profund. Cu pași de felină, Florin se apropie de noptiera pe care se zăreau medicamentele. Apucă cutia lunguiață din care, văzuse că mama sa lua în fiecare seară, sau mai
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
sfetnic mai bun. Am plecat; salutare! rosti Florin și-n timp ce deschidea ușa de la intrare, blocă cu rapiditate yala și ieși trântind cu putere ușa, ca să se audă că a închis-o. Ajuns în dormitor, Vadim se prăbuși pe pat, cu picioarele atârnându-i peste marginea. Încercă să se împotrivească toropelii ce-l cuprindea, dar renunță repede să mai facă vreun efort pentru a-și schimba poziția. Patul părea că se leagănă ca o barcă pe valuri, amețindu-l. Înainte de
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
audă că a închis-o. Ajuns în dormitor, Vadim se prăbuși pe pat, cu picioarele atârnându-i peste marginea. Încercă să se împotrivească toropelii ce-l cuprindea, dar renunță repede să mai facă vreun efort pentru a-și schimba poziția. Patul părea că se leagănă ca o barcă pe valuri, amețindu-l. Înainte de a apuca să se mire de ciudata senzație, pleoapele grele ca plumbul, i se închiseră și adormi. Florin așteptă un timp în holul ieșirii din spate a blocului
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
contra unei anumite “atenții”. A doua zi, Simona începu aiurită să cuprindă cu privirea șifonierul din lemn de mahon din camera sa, întrebându-se care ar fi cea mai potrivită costumație pentru aventura ce tocmai o aștepta. Se ridică din pat cu mișcări domoale de felină la pândă și postându-se în fața dulapului, începu să scotocească cu mâinile agitate printre mulțimea de haine agățate pe umerașele ce se aflau acolo. Viu colorate, apretate și călcate de mama sa, grijulie ca fiica
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]