8,290 matches
-
descurce cum poate! Să devii din nou Copil este singura soluție de evadare spre Adevăr, singura soluție de supraviețuire în matricea sistemului social. Să privești viața cu înțelepciunea și veselia ochilor de copil, să dai și să primești iubire cu patimă unui copil este, poate, TAINĂ de început și RĂSPUNSUL FINAL. Iubirea! Dora Groza DOR DE AMĂRĂȘTI poetului Alex Cetățeanu Motto: triști și negri mai sunt norii pe la Amărăști. tu, pe unde, Alexandre, pașii ți-i târăști?... lume...d-aia-mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Negruzzi, directorul Convorbirilor literare de la Iași, de definire a epocii în vederea proiectului românesc Naturi Catilinare, cu determinări la diferite nivele ontologice în planul artei și al societății) până la “monoloagele” lui Philippide, viziunile într-un dincolo ale lui Mircea Ciobanu din Patimile și descripțiile într-un aparent dincoace ale lui Marin Sorescu din La lilieci, sau atitudinea lui A. E. Baconsky, din Declinul metaforei (1961) și Poeți și poezie (1963). Firește, referitor la prima situație, linia descărcării de metaforizare însoțește poezia din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de cuvinte aliniate sub titlul poemului Capra nici nu ar fi acolo. Din tot ceea ce știm despre noi, durerea ne este cea mai familiară. Matisse în capela de la Vence renunțase să figureze altceva decât chipul durerii. Celelalte personaje din ciclul Patimilor conceput de el au rămas fără expresie facială, doar siluete. Recunoaștem în interior chipul durerii, el este același în fiecare din noi. E drept, însă, lăsăm un anumit timp să treacă până începem să-i întrezărim trăsăturile. De obicei, copilăria
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
regimului ceaușist? Au avut loc la sfârșit de an și dezbateri televizate; mi-a reținut atenție cea de la televiziunea națională moderată de doamna Culcer, care a știut să-i țină în frâu pe unii participanți incapabili să se dezbare de patima monologului, dezbatere unde s-a ilustrat din nou irascibilitatea fostului președinte Ion Iliescu când se formulează opinii care nu-i sunt pe plac și insolența semidoctă și parvenită a lui Gelu Voican Voiculescu; n-am aflat însă nimic nou din
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
lovească; Lovească! Sau de mă crezi nedemnă de loviri... în loc, dă-mi spada ta... Dă-mi-o!... Enona Ce faceți, Doamnă? Ah, vai, nu se cuvine! Ne-aude lumea... Veniți, ne facem de rușine... Fedra Nu mai e timp; el patima-mi cunoaște, Rușinea fără margini, severă-acum mă paște! Fedra Ah!... iată... Hipolit!... în ochii-i ne-mblânziți pieirea îmi văd scrisă Să faci ce vrei cu mine, mă las, ție promisă; în turburarea-mi asta nimic eu nu mai pot
Fedra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10987_a_12312]
-
cele mai multe ori, din partea interlocutorului ridicări neputincioase din umeri sau răspunsuri monosilabice, cel mai adesea insiprate chiar de felul în care este formulată întrebarea. Citind în zilele de sărbătoare dintre Crăciun și Anul Nou excelenta carte a lui Mircea Mihăieș, Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen. Cu 32 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu, am lăsat vreme de multe ore televizorul pe postul VH1 Classics, unde timp de mai multe zile au fost difuzate cele mai bune piese muzicale din toate
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
momentul/ Toată lumea-așteaptă semnul nevăzut,/ Toată lumea știe că războiu-i gata,/ Toată lumea știe că cei buni au pierdut./ Toată lumea știe că jocu-i trucat/ Săracu-i sărac și bogatu-i bogat,/ Ai o șansă la mie,/ Toată lumea știe." (Toată lumea știe, p. 277) Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen, de Mircea Mihăieș este o carte încântătoare care, cu siguranță, va fi citită pe nerăsuflate de fanii români (deloc puțini) ai artistului canadian. Este o carte aflată la granița dintre publicistică și eseistică, scrisă de
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
mereu nouă, de la un poem la altul... o nouă formula de a percepe trecerea, timpul. în poezia din Budapesta, era jocul timpului, de la prezent la trecut și zborul său spre infinit, aici saltul în trecut, doar că atmosfera, trăirea cu patimă a vieții, poate fi oricând valabilă și contemporană. Cântecul păsării răzbate un timp dar și un spațiu. O alegorie a mișcării. O mișcare verticală a păsării în spațiu, dar și în timp, este o relație ontologica. Poemul o sugerează cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Munca este o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place”. Efortul fizic sau intelectual făcut în vederea atingerii unui scop este virtutea ce dă sens și bucurie vieții, pe când lenea este o patimă ce degradează sufletul, considerată a fi un simptom al patologiei psihice și spirituale. Munca însă trebuie făcută cu cap, adică fără a ajunge la surmenaj, la robotizare; să fie aleasă conform aptitudinilor fiecăruia, să nu ocupe prea mult timp pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
trăiește un scriitor... lângă linia de demarcație? - Nicosia ... are într-adevăr o anumită tensiune generată de linia verde. Cei care trăiesc aici și-au dorit mereu să treacă dincolo, iar cei din nord vor să vină în sud. Asta stârnește patimi în orașul care seamănă mai degrabă cu Constantinopole și Salonic (deloc cu Atena). Am venit la Nicosia când aveam patru ani, când clinica tatălui meu a fost construită lângă spitalul cel mare. Mergeam cu bicicleta în sus și în jos
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
Forster, autorul Călătoriei în India, la un moment dat, când bolnavul închisese din nou ochii și părea că nu aude (deși, firește, auzea), mi-a povestit pe scurt faptele vieții lui Kavafis. Fusese un petrecăreț ce cunoscuse iubiri puternice și patimi înfocate, bun jucător de tenis, nemaipomenit dansator (specializat în vals), jucător de cărți priceput (știa bine pinacle, pocher, baccara și chemin de fer, dar și black jack), vizitator regulat al cazinourilor și cluburilor unde se jucau cărți, mare șahist și
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
melodia lor ,Sudoarea este amintirea sufletului" și Sofronije Opujić luă în gură o șuviță din părul Jerisenei. Stătea culcat pe burtă, era peste măsură de mirat auzind acea melodie în acel loc și simțea că îmbătrînește, atît el cît și patima lui, nopțile îl duceau undeva în trecut, iar zilele îl trăgeau îndărăt pe cînd viitorul îi apărea ca o negură care i se vîra molcom printre pași. își făcea griji pentru Jerisena, fără o pricină anume, simțea gustul colbului de sub
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Liviu Turcu, securistul apostat! }ine minte că în anii 80, Varujan Vosganian a devenit informator la SIE. Adică pe cînd Varujan era economist la "Bere, Braga-diru". Liviu Turcu mai și scrie ce ține minte, ca alți foști securiști căzuți la patimi scriitoricești. Iar amintirile sale despre Vosganian sînt luate "pe încredere" de un jurnalist, Marius Tucă. Lui Liviu Turcu i s-a aprins ledul amintirilor, simplă coincidență, tocmai cînd Varujan a fost trimis de la București să dea oralul examenului de comisar
Securistul in care avem incredere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10147_a_11472]
-
și de amintirile d-lui Buracu: "Șeful camerei. Se uită la mine cu ochi reci, nici plini de neîndurare, dar nici de îndurare, așa cum trebuie să fie ochii oricărui călău". Sau: "Mardeiașul de serviciu își face conștiincios datoria. Lovește fără patimă și fără milă. Lovește conform instrucțiunilor, respectînd mișcarea unui metronom, inoculată în timpul propriei torturi. Lovituri rare. Să-ți rămînă în carne cît mai mult durerea celei precedente și să fie mai mare, mai insuportabilă, durerea loviturii ce o aștepți să
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
încercat să mă aventurez dînd timpul înapoi, eliberîndu-mă de problemele lui "azi" și împovărîndu-mă cu cele ale lui "ieri". Mi-am dat seama, cu cît m-am adîncit în relecturi, că lucrurile puse sub observație, sub lupă, realitatea declanșatoare de patimi și negații și dispute este cam aceeași. Cam aceleași probleme, tratate, însă, parcă, mai bărbătește, mai asumat, mai coerent. Discursul lui Artaud este mai structurat, mult mai complex, poate mai fin expus în directețea lui, fiind, cum se știe, cel
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
Wintze, Zoltan Lovas, Ovidiu Ghiniță, Carmen Vlaga, Liliana Balica - dar și Corul - nu chiar antic, autoarea doar a plecat de la tema Fedrei a lui Seneca. Neliniștile, tăcerile, frămîntarea interioară, distanța, de ce nu, mi-au consolidat credința că arta făcută cu patimă, cu credință, arta care-și strigă limitele, precum și pe cele din noi, nu are cum să fie percepută greșit. Poate să-ți placă sau nu Sarah Kane. Să te simți aproape de ea sau nu. Dacă vezi un spectacol ca acesta
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
scrie Laurențiu Ciocăzanu în Evenimentul zilei. Sfântă mare inocență! }ara lui Real Uneori, e greu de imaginat că cineva mai face cultură, artă pe aici, pe aceste plaiuri mioritice. Elanul visătorilor și al celor plini de idei, de spirit, de patimă în profesiune este sistematic frînt. Ba lipsa banilor și întregul șir de umilințe pentru a-i obține, ba mitocănia peste care dai la tot pasul și care te obligă, igienic, să te retragi mai mult și mai mult în propria
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
cinstite, încape sobrietatea almei mater? Pot fi citite, mărturiile unui dramaturg și regizor (scene lucioase, luate din spectacolele montate de el, cu decorul lui Th. Kiriacoff), din orice capăt, pe sărite, pe îndelete. Sigur că vremea nu iartă, și orice patimă primește patina, nemeritată, a ridicolului. Sublimul ridicol al cuiva care a iubit teatrul.
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]
-
Paul Goma, în 1992, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Ostinato, fapt ignorat (chiar fără intenție?) de cultivatorii tezei despre "nedreptatea nereparată". Cronicarul le mai amintește acestora un fapt: în anul 1990 România literară i-a publicat lui Paul Goma serialul Patimile după Pitești, întins pe vreo 30 de numere ale revistei. Și aceasta tot nerecunoaștere să fi fost, tot "nedreptate nereparată"? Acta est fabula! Cuvintele acestea ar trebui încadrate în chenarul gros al unui ferpar clasic, și asta pentru sînt scrise
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10212_a_11537]
-
pot permite să mai vină În România? La ce se gândesc autoritățile de la București când dau astfel de legi? Integrarea În Uniunea Europeană Înseamnă să-l ții pe fratele tău la ușă?” A fost un duș rece (făcut cu calm, fără patimă) pentru noi cei care ne gândeam, când euforic la apropierea de Uniunea Europeană, când cu stress la coșniță de zi cu zi. “Acuma, la ultimul recensământ, făcut În Ucraina, au apărut și romani și moldoveni. În Bucovina suntem romani, iar În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
prezentarea mi-o cam cere, să-l cuprind în altă etichetă decît cea pe care o așază niște versuri ale unuia din cei doi "mari" pe care-i pomenește: "nu-mbătrînește în noi stropul de sînge/ nici inima cît bate, nici patima...". Mai ales patima, frumoasa patimă a părerilor pe șleau, căreia toate i se permit, chiar și cînd nu toate i se iartă...(S.V.) Apocalipsa în stare de comedie Cum era, domnule Gheorghe Grigurcu, studenția dumneavoastră ,clandestină", între Arghezi și Blaga
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
cam cere, să-l cuprind în altă etichetă decît cea pe care o așază niște versuri ale unuia din cei doi "mari" pe care-i pomenește: "nu-mbătrînește în noi stropul de sînge/ nici inima cît bate, nici patima...". Mai ales patima, frumoasa patimă a părerilor pe șleau, căreia toate i se permit, chiar și cînd nu toate i se iartă...(S.V.) Apocalipsa în stare de comedie Cum era, domnule Gheorghe Grigurcu, studenția dumneavoastră ,clandestină", între Arghezi și Blaga? Dacă ne gîndim
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
să-l cuprind în altă etichetă decît cea pe care o așază niște versuri ale unuia din cei doi "mari" pe care-i pomenește: "nu-mbătrînește în noi stropul de sînge/ nici inima cît bate, nici patima...". Mai ales patima, frumoasa patimă a părerilor pe șleau, căreia toate i se permit, chiar și cînd nu toate i se iartă...(S.V.) Apocalipsa în stare de comedie Cum era, domnule Gheorghe Grigurcu, studenția dumneavoastră ,clandestină", între Arghezi și Blaga? Dacă ne gîndim bine, orice
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
tevatură unde lumea se înjură și vrăjiți de falși talanți toți dau vina pe ceilalți. scuipa Dunăre pe focul care-ți mistuie norocul iar tu - Oltule, fartate, zi o doina de dreptate: e Țară o lacrima pe un plai de patimă ce-o zdrobiră sub bocanci fariseii - saltimbanci. face-m-aș poet-haiduc Țării mele să-i aduc la necazuri - că prinos, un domn harnic și mintos. Țara seamănă cu mama ce-și spală-n lacrimi năframa și o ia prin munți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de fapt, despre vanitate. A considera că Negustorul de începuturi de roman e o satiră a tehnologiei (și tehnologizării) actuale mi se pare, din capul locului, greșit. Aparatura doar facilitează ceea ce viscerele se zbat să îndeplinească. Obsesia de a scrie, patima de a publica, orgoliul de a fi înțeles și lăudat de un public, dacă se poate, numeros, n-au fost inventate în Silicon Valley. Sunt profund omenești, sunt aproape arhetipale. Grafomani au existat dintotdeauna, boala autorlâcului e, și ea, veche
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]